VICTORIE DEFINITIVA PE CREDIT IN CHF – Prima instanta obligase debitoarea, femeie singura cu 2 copii, sa se descurce cu 1.300 lei pe luna (Documente)

1460

Lumea Banilor va prezinta in exclusivitate felul in care o femeie a reusit sa invinga definitiv in instanta o banca, marcand o victorie rasunatoare in justitie intr-un proces legat de un credit in franci elvetieni (CHF). Subliniem ca este vorba despre un caz dramatic, femeia primind initial o sentinta care o obliga sa traiasca doar cu 1.300 de lei pe luna, in conditiile in care era despartita de sot si avea de intretinut doi copii minori.

Ne referim la o hotarare pronuntata joi, 19 noiembrie 2020, de catre Curtea de Apel Bucuresti, intr-un dosar in care debitoarea a fost aparata de catre avocata Alexandra Ianul, fosta Burada (foto 1), cea care a explicat sintetic speta intr-un comunicat remis Lumea Banilor, pe care il gasiti cateva paragrafe mai jos.

Debitoarea a fost data in judecata de catre Credit Europe Bank NV – prin mandatarul Credit Europe Ipotecar IFN SA – pentru simplul fapt ca si-a permis sa uzeze de dreptul pe care i-l conferea Legea nr. 77/2016 (Legea darii in plata). Mai exact, femeia, nemaiputand plati ratele la creditul contractat in franci elvetieni (CHF) pentru achizitionarea unui apartament, din cauza ca explozia cursului franc-leu aproape triplase valoarea ratei lunare, a notificat banca despre faptul ca dorea sa dea in plata apartamentul cumparat cu banii respectivi. Altfel spus: sa-i dea creditorului locuinta, iar acesta sa-i stinga datoria. In schimb, banca nu a vrut sa auda de asa ceva, contestand in instanta notificarea de dare in plata.

Banca a castigat la fond (la Judecatoria Sectorului 6), dar a pierdut la apel, Tribunalul Bucuresti hotarand ca nu este nevoie ca debitoarea sa recurga la solutia cea mai radicala (respectiv la darea in plata), fiind suficienta adaptarea contractului la un curs din data acordarii plus o marja de 20%. Pe scurt: femeia sa ramana cu apartamentul. Banca a declarat recurs, dar Curtea de Apel Bucuresti a mentinut hotararea tribunalului.

Precizam ca in hotararile judecatoresti apare o banca (respectiv Credit Europe Bank NV), in ciuda faptului ca suma a fost imprumutata de la o o institutie financiara nebancara (Credit Europe Ipotecar IFN SA). Motivul il reprezinta faptul ca IFN-ul i-a cesionat bancii creanta.

Iata mai intai minuta judecatorilor CAB Marius Stancu, Mihaela Mineran (foto 2) si Marilena-Veronica Gavris:

Respinge recursul, ca nefondat. Definitiva. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19.11.2020”.

Redam minuta judecatoarelor Andreea Raducanu si Monica Nica de la Tribunalul Bucuresti:

Admite apelul. Schimba in tot sentinta apelata in sensul ca:

Respinge contestatia ca neintemeiata. Dispune adaptarea contractului la un curs din data acordarii plus o marja de 20 %. Cu recurs in termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila.

Pronuntata prin punerea minutei la dispozitia partilor prin grefa instantei, azi, 11.06.2019”.

Prezentam minuta judecatorului JS6 Vlad Ionut Severincu:

Admite contestatia formulata de creditoarea contestatoarea Credit Europe Bank NV, prin mandatar Credit Europe Ipotecar IFN SA in contradictoriu cu intimata (…).

Constata neindeplinirea conditiilor de admisibilitate a notificarii privind darea in plata. Dispune repunerea partilor in situatia anterioara indeplinirii demersului privind darea in plata.

Cu drept de apel in termen de 15 zile lucratoare de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti. Pronuntata, azi, 05.10.2018, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei”.

Retineti numele magistratului de la JS6, caci mai jos veti vedea un aspect controversat legat de prestatia lui in acest proces!

Redam explicatiile avocatei Alexandra Ianul:

Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat o solutie fara precedent, intr-un dosar avand ca obiect darea in plata, unde, in anul 2019, Tribunalul Bucuresti a admis apelul consumatorilor si a dispus adaptarea obligatiilor din contractul de credit in CHF la cursul din data acordarii plus o marja de 20%, respectiv a ‘inghetat’ Cursul la valoarea de 2,41 RON pentru 1 CHF.

Hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti si mentinuta in recurs de Curtea de Apel Bucuresti are drept consecinta o reechilibrare a contractului pentru viitor, pana la scadenta sa finala, prin inlaturarea riscului valutar si implicit diminuarea cursului la care urmeaza a fi efectuate platile la o valoare rezonabila.

Solutia aplicata in cauza este in deplina concordanta cu interpretarea obligatorie emisa de Curtea Constitutionala a Romaniei in numeroasele decizii pronuntate pe marginea Legii 77/2016, unde aceasta din urma a subliniat in nenumarate randuri faptul ca odata constatat caracterul excesiv de oneros al obligatiilor contractuale (in speta cauzat de cresterea excesiva a cursului valutar), instanta poate aplica un remediu judiciar contractului, care poate merge de la diminuarea cursului la care se efectueaza platile si pana la incetarea contractului prin darea in plata.

Pentru a intelege ce inseamna aceasta solutie pentru debitor, se impune o analiza succinta a cifrelor.

Contractul de credit a fost incheiat la data de 05.11.2007 de catre un IFN care ulterior a cesionat creanta catre o societate din Olanda. Acesta a acordat consumatoarei un credit ipotecar in cuantum de 139.114 CHF in scopul achizitionarii unui imobil avand destinatia de locuinta (apartament).

La momentul finantarii, rata de schimb pentru 1 CHF era de 2,0043 lei, astfel ca la momentul acordarii finantarii, consumatoarea datora in echivalentul monedei nationale RON suma de 278.826 lei, la care urmau sa se adune dobanzi. Cuantumul ratei lunare pe care consumatoarea o avea de achitat la data semnarii contractului, raportat la cursul din ziua acordarii de 2.0043 lei/1 CHF, era de 1.080 lei. La data transmiterii notificarii de dare in plata in anul 2016, rata lunara pe care apelanta o avea de achitat raportat la un curs de 4,09 lei pentru 1 CHF era de 2.829 lei, iar soldul era de 128.871 CHF (echivalentul sumei de 527.007 lei), cu ‘doar’ 248.181 lei mai mult fata de momentul finantarii, dupa ce a efectuat timp de 8 ani, plati in valoare de 55.582 CHF (la un curs mediu, aproximativ 200.095 lei). Analizand valoarea cu care au crescut obligatiile de plata ale consumatoarei si platile pe care aceasta le-a efectuat pana la data transmiterii notificarii, se poate lesne constata ca solutia de reechilibrare este una justa chiar si pentru creditor. Acesta urmeaza sa mai incaseze suma de 310.579 lei cu titlu de sold, la care se vor adauga dobanzi – practic, o suma mai mare decat cea acordata la care se vor adauga dobanzi. Rata lunara a debitorului se va diminua insa semnificativ, cu aproape 1.000 RON.

Nu putem decat sa salutam aceasta decizie pronuntata in spiritul Legii 77/2016 si al deciziilor Curtii Constitutionale a Romaniei, sperand totdata ca pentru notificarile pornite anul acesta in temeiul Legii darii in plata modificate, consumatorii de credite in CHF sa isi gaseasca, intr-un final, un just remediu prin intermediul instantei judecatoresti. Spun acest lucru, deoarece Legea darii in plata, astfel cum a fost modificata anul acesta prin Legea 52/2020, prioritizeaza adaptarea contractului si ajustarea prestatiilor fata de masura excesiva a darii in plata”.

Putina istorie despre necazurile imprumutatilor in franci elvetieni

Totul a inceput la 5 noiembrie 2007, cand femeia – care nu a dorit sa-i facem publica identitatea – a contractat de la Credit Europe Ipotecar IFN SA un credit de 139.114 franci elvetieni pe 30 de ani pentru cumpararea unui apartament.

Totusi, in 2007 un franc elvetian era cotat la 2,0043 lei, rata lunara pe care debitoarea trebuia s-o plateasca fiind de 1.080 de lei. Intre timp, cursul CHF-RON a tot crescut, iar la 15 ianuarie 2015 a avut loc binecunoscuta catastrofa pentru debitori, cand cursul pur si simplu a explodat, de la 3,74 la aproape 4,33 lei. (Niciodata de atunci pana acum francul elvetian nu a coborat sub 4 lei in referinta BNR.) Aceasta crestere a cotatiei francului elvetian a facut ca rata debitoarei sa ajunga in 2016 la 2.829 lei, aferenta unui curs de 4,09 RON/CHF. In urma hotararii TMB (mentinute de CAB), debitoarea va plati in continuare ratele la cursul de 2,41 lei/franc.

Nu doar femeia din cazul de fata, ci si numerosi alti romani, disperati de explozia cursului CHF-RON, au inceput sa negocieze cu bancile si IFN-urile modificarea contractelor pe baza unui curs valutar rezonabil. Nu putine au fost cazurile in care institutiile de credit nu au plecat urechea la dramele debitorilor, motiv pentru care instantele au fost lovite de un val de procese – individuale sau colective – in care imprumutatii isi cereau dreptatea.

Curtea Constitutionala a fost mai mult ciuma decat muma

O gura de oxigen au primit debitorii in 2016, prin intrarea in vigoare a Legii darii in plata, elaborate de catre senatorul Daniel Zamfir (foto 3 dreapta) si avocatul Gheorghe Piperea (foto 3 stanga). Totusi, actul normativ nu a avut un parcurs lin, Curtea Constitutionala, prin mai multe decizii, punand o serie de bariere in calea debitorilor, motiv pentru care Zamfir si Piperea au fost nevoiti sa vina cu amendamente pentru armonizarea Legii 77/2016 cu deciziile CCR.

Cea mai importanta povara asezata de Curtea Constitutionala in spatele debitorilor a fost aceea legata de impreviziune. Mai exact, in Decizia nr. 623/2016, CCR a stabilit ca „instanta judecatoreasca, in conditiile manifestarii opozitiei creditorului, poate si trebuie sa faca aplicarea teoriei impreviziunii la contractele in derulare”.

Altfel spus: CCR i-a lasat pe romani la mila instantelor, pentru ca acestea sa stabileasca daca intr-adevar a intervenit un caz de forta majora neprevazut (adica o impreviziune) si astfel debitorul nu si-a mai putut plati ratele. Intre timp, Legea 77/2016 a fost modificata in sensul definirii mai detaliate a cazurilor de impreviziune, astfel incat imprumutatii sa aiba garantii mai solide in fata bancilor. Totusi, subliniem ca speta de fata a fost judecata pe baza formei actului normativ aflate in vigoare la scurt timp dupa decizia CCR – decizie care, dupa cum v-am aratat, ii lasa pe oameni in bataia vantului.

Judecatorul Severincu n-a avut mila de debitoare

Decizia Curtii Constitutionale a nascut o crunta eterogenitate in practica judiciara, pentru simplul motiv ca instantele aveau mana libera din partea CCR sa stabileasca dupa bunul plac daca intr-adevar aparusera cazuri de impreviziune sau daca, dimpotriva, imprumutatii ar fi trebuit sa stranga din dinti si sa plateasca mai departe ratele, in ciuda faptului ca acestea devenisera sufocante.

Un astfel de judecator care nu s-a lasat impresionat de greutatile unei justitiabile cu rate de platit a fost Vlad Ionut Severincu, de la Judecatoria Sectorului 6, cel care, dupa cum v-am spus deja, i-a dat dreptate bancii, considerand ca debitoarea ar fi putut bine-mersi sa se descurce cu 1.300 de lei pe luna si sa-si mai si intretina singura cei doi copii minori, fara sa mai punem la socoteala facturile si alte cheltuieli. Caci doar 1.300 de lei ii ramaneau femeii din salariul de 4.000 de lei dupa ce platea rata de 2.700 de lei (care intre timp scazuse usor fata de momentul notificarii de dare in plata).

Redam pasajul relevant din sentinta judecatorului Vlad Severincu:

Instanta urmeaza sa stabileasca daca executarea de catre intimata a obligatilor decurgand din contractul de credit a devenit excesiv de oneroasa, datorita unui eveniment exceptional si exterior vointei partii ce nu putea fi prevazut in mod rezonabil de catre acestea la data incheierii contractului.

Conform sustinerilor intimatei, in prezent exista mai multe elemente exceptionale si exterioare vointei ei, ce nu puteau fi prevazute la momentul incheierii contractului de credit si care determina in cauza o situatie de impreviziune.

Astfel, a invocat, in sustinerea aplicarii impreviziunii, evolutia cursului valutar al monedei in care a fost contractat creditul si diminuarea veniturilor intimatei.

Instanta retine ca impreviziunea trebuie analizata dintr-un punct de vedere bivalent. Astfel, contractul in sine presupune un risc inerent asumat in mod voluntar de cele doua parti ale contractului, in baza autonomiei lor de vointa, principiu care caracterizeaza materia incheierii contractului, si unul supra-adaugat care nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionari de catre niciuna dintre acestea, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractantilor.

Contractarea unui imprumut in moneda straina, avand in vedere rambursarea acestuia in lei, face ca obligatia la care debitorul se angajeaza sa nu fie una a carei intindere sa fie clar determinata in lei, ci, dimpotriva, sa comporte un caracter aleatoriu, consumatorul putandu-se astepta in mod rezonabil ca, pe durata derularii raporturilor contractuale, cursul monedei straine sa sufere diverse fluctuatii.

Variatia cursului valutar este o imprejurare de fapt previzibila, asupra careia nu trebuia o informare sau o avertizare speciala. Cunoscand notiunea de risc valutar, intimata a acceptat implicit valorizarea monedei straine, dar a ignorat aceasta imprejurare, fiind constienta de faptul ca, asa cum exista un risc de pierdere (suportarea unui curs valutar superior celui de la data incheierii contractului), exista si posibilitatea unui castig (mentinerea cursului valutar la un nivel rezonabil si plata unei dobanzi inferioare celei percepute pentru credite in lei sau alte monede).

Cu toate acestea, instanta retine ca o crestere de aproximativ 100% a valorii francului elvetian intre momentul contractarii si momentul notificarii poate constitui un prim indiciu in retinerea existentei unui risc supra-adaugat, nefiind o imprejurare care putea fi in mod rezonabil prevazuta de imprumutat la momentul contractarii creditului.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar aprecia ca amploarea fluctuatiei monedei in care a fost acordat creditul reprezinta un eveniment exceptional si neprevazut ce nu putea fi prevazut la momentul incheierii contractului, instanta retine ca aceasta fluctuatie nu este suficienta, din perspectiva jurisprudentei mai sus mentionate a Curtii Constitutionale, pentru retinerea teoriei impreviziunii, esential fiind efectul concret asupra obligatiilor partilor si daca se poate presupune ca acest risc a fost asumat de catre debitor.

In acest sens, instanta subliniaza ca analiza acestor cerinte nu poate fi analizata in abstract, ci, astfel cum a evidentiat si Curtea Constitutionala, acestea reprezinta conditii subiective, ce presupun raportarea la circumstantele de fapt si sunt diferite de constatarea evenimentului imprevizibil, ce are o natura strict obiectiva. Curtea subliniaza faptul ca, fata de cadrul legal existent la data incheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie sa se aplice doar debitorilor care, desi au actionat cu buna-credinta, in conformitate cu prevederile art. 57 din Constitutie, nu ist mai pot indeplini obligatiile ce rezulta din contractele de credit in urma intervenirii unui eveniment exterior si pe care nu l-au putut prevedea la data incheierii contractului de credit.

Instanta retine ca aspectele legate de viata de familie, cum sunt nasterea unor copii, nu reprezinta elemente exceptionale ce nu puteau fi prevazute si de natura a determina o obligatie excesiv de oneroasa pentru intimata. Mai mult, se retine ca nu doar intimata datoreaza intretinere copiilor, ci si sotul acesteia, iar in speta nu s-au facut probe privind veniturile sotului intimatei. In acest context, instanta nu poate retine ca existenta unei obligatii de intretinere din partea intimatei, in favoarea copiilor sai, ar putea fi avuta in vedere atunci cand se apreciaza daca partea se afla in imposibilitate de executare a contractului.

In privinta afirmatiei intimatei de la interogatoriu, cum ca s-ar fi despartit in fapt de sotul sau, nici aceasta sustinere nu poate fi retinuta, nefiind dovedita.

In ceea ce priveste situatia veniturilor intimatei, instanta retine ca din inscrisurile comunicate de ANAF, din declaratia intimatei de la interogatoriu si din adeverinta de venit rezulta ca aceasta ar avea un venit net de aproximativ 4.000 lei/lunar.

Din concluziile scrise rezulta ca la momentul actual, valoarea ratei lunare de rambursare a creditului ar fi de aproximativ 2.700 lei.

Asadar, fata de venitul lunar al intimatei, instanta considera ca plata din acest venit a unei rate lunare de 2.700 lei nu ar putea duce la concluzia aparitiei unui dezechilibru major care ar face imposibila si excesiv de oneroasa continuarea raporturilor contractuale dintre parti.

Sotia judecatorului lucra la o firma de recuperat creante

Asa cum v-am anuntat inca de la inceputul articolului, exista un aspect cel putin bizar legat de judecatorul Vlad Ionut Severincu in legatura cu acest dosar.

Mai intai, trebuie sa spunem ca desi cauza a intrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 la 12 iulie 2016, judecarea ei a fost suspendata in perioada 5 decembrie 2016 – 23 martie 2018, pentru ca judecatorul care se ocupase initial de dosar sesizase Curtea Constitutionala cu o exceptie ridicata de Credit Europe Bank NV in legatura cu mai multe pasaje din Legea darii in plata.

Judecatorul Vlad Ionut Severincu a intrat in dosar abia incepand cu termenul din 23 martie 2018. De altfel, el nici nu avea cum sa intre in dosar mai devreme de 1 noiembrie 2017 – data cand a devenit efectiv transferul magistratului de la Judecatoria Targoviste la Judecatoria Sectorului 6.

Tot in 2017, inca din iulie, sotia judecatorului, Georgiana-Valentina Severincu, lucra in calitate de consilier juridic la SC Kruk Romania SRL, una dintre cele mai cunoscute firme care se ocupa cu recuperarea creantelor. Printre altele, Kruk executa silit debitorii care nu-si mai pot plati ratele. (In paranteza fie spus: in mai 2017, Kruk pierduse un proces de executare silita in numele Credit Europe Bank – detalii aici, pe blogul avocatului Adrian Cuculis. La final gasiti declaratiile de avere care atesta activitatea Georgianei Severincu la Kruk in perioada 2017-2018. Tot ca o paranteza, mentionam ca sotia judecatorului a incercat fara succes in 2015 sa fie admisa la Institutul National al Magistraturii, iar apoi sa devina avocat stagiar.)

In ciuda faptului ca propria sotie lucra la o firma de recuperare a creantelor chiar in timp ce sotul avea de solutionat un litigiu dintre un debitor si o banca, judecatorul Vlad Severincu nu a vazut in acest aspect un motiv de incompatibilitate, nepunandu-se problema de vreo cerere de abtinere. Nici partile nu au incercat sa-l recuze, deci magistratul a continuat nestingherit sa judece cauza.

Minunea de la tribunal a rezistat la curtea de apel

Asa cum am scris mai sus, debitoarea si-a gasit dreptatea la Tribunalul Bucuresti, cand in 11 iunie 2019 judecatoarele Andreea Raducanu si Monica Nica au dispus adaptarea contractului la cursul istoric (din data acordarii) plus o marja de 20 la suta.

sursa foto: Bursa.ro

Iata cel mai important fragment din hotararea judecatoreasca:

Pe aspectul impreviziunii, instanta observa ca situatiile pe care partile au contat la incheierea contractului constituie insasi baza sau fundamentul acestuia s-au modificat in mod imprevizibil si executarea obligatiei pentru una dintre parti a devenit mai dificila si excesiv de oneroasa, prin ruperea echilibrului contractual. In urma schimbarii imprejurarilor, s-a ajuns ca efectele actului juridic sa fie altele decat cele pe care partile la momentul incheierii contractului au inteles sa le stabileasca si care sa fie obligatorii pentru ele. Impreviziunea contractuala este prejudiciul pe care il sufera una dintre partile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine intre prestatiile sale si contraprestatiile celeilalte parti, in cursul executarii contractului, dezechilibru cauzat de conjunctura economica, mai ales de fluctuatiile monetare.

Fiind vorba de un contract de credit ipotecar incheiat in cursul anului 2007, sub imperiul Codului civil de la 1864, atat doctrina, cat si practica au recunoscut posibilitatea aplicarii teoriei impreviziunii in cazul in care dupa momentul incheierii contractului, pe parcursul executarii, survine un eveniment exceptional si extrinsec vointei partilor ce nu putea fi prevazut in mod rezonabil de acestea la momentul incheierii contractului si care ar face deosebit de oneroasa executarea obligatiei al caror titulari sunt codebitorii.

Instanta retine ca, in prezent, acesta obligatie decurgand din contractul de credit de a restitui la scadenta ratele de credit si dobanzile aferente, precum si celelalte costuri intr-o moneda de plata straina care a cunoscut de la data contractarii creditului o crestere spectaculoasa in raport de moneda nationala in care imprumutatii isi incasau veniturile facand ca executarea din partea debitorilor consumatori sa devina deosebit de oneroasa ca urmare a survenirii acestui eveniment care trece dincolo de capacitatea de prevedere a cocontractantilor si care tine de aparitia unor elemente ce nu puteau fi avute in vedere la momentul a quo.

Acest risc supraadaugat se refera la cresterea exploziva a monedei CHF in care le-a fost acordat imprumutul de bani in raport cu evolutia monedei nationale in care acestia isi incasau veniturile, cauza dezechilibrului intre prestatii survenind ulterior incheierii sale si care poate antrena ruinarea economica a debitorilor. Pe de alta parte, se constata ca din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta faptul ca intimatii obtin venituri care sa le permita indeplinirea obligatiilor de plata a ratelor de credit, veniturile fiind egale cu ratele.

Prin aplicarea teoriei impreviziunii, se realizeaza un just raport de proportionalitate intre interesele generale si particulare: pe de o parte intre protectia consumatorilor care din punct de vedere al puterii lor economice se afla intr-o evidenta relatie de inferioritate si, pe de alta parte, interesul profesionistilor in incasarea creantelor izvorate din contractul de credit.

Nu se pune problema in speta a imposibilitatii analizei impreviziunii, deoarece partile nu au inserat in contractul lor clauze de indexare, care vor face sa varieze pretul in functie de evolutia unui indice ales de ele sau au convenit ca in anumite situatii sa revizuiasca contractul lor, amiabil sau recurgand la un judecator.

Dupa constatarea intervenirii unui risc supraadaugat in derularea contractului de credit, vor fi evaluate, in considerarea circumstantelor specifice fiecarui contract de credit, remediile care urmeaza a fi dispuse – adaptarea sau, dupa caz, incetarea contractului. Dar, indiferent care dintre cele doua solutii va fi adoptata, aceasta va trebui sa respecte exigenta ca riscul supraadaugat sa fie suportat impreuna de debitor si creditor, in mod echitabil. O asemenea exigenta este impusa, pe de o parte, de faptul, subliniat de Curte in paragraful 102 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, ca niciuna dintre parti nu este culpabila de aparitia evenimentului si, pe de alta parte, de faptul (de asemenea subliniat in decizia mentionata) ca echitatea, corolar al bunei-credinte, guverneaza contractul civil de la nasterea sa pana la epuizarea tuturor efectelor, independent de existenta unei clauze exprese in cuprinsul contractului. Cu alte cuvinte, insasi natura conceptului de risc supraadaugat, premisa constatarii impreviziunii contractuale, impune, cu necesitate, ca acesta sa fie suportat impreuna de partile contractului de credit.

Adaptarea pe cale judiciara a contractului trebuie sa survina doar atunci cand negociertle dintre parti, vizand efectele situatiei imprevizibile, au esuat.

Pe aspectul impreviziunii din perspectiva conditiei obiective, se observa ca situatiile pe care partile au contat la incheierea contractului constituie insasi baza sau fundamentul acestuia, s-au modificat in mod imprevizibil si executarea obligatiei pentru una dintre parti a devenit mai dificila si excesiv de oneroasa, prin ruperea echilibrului contractual in urma schimbarii imprejurarilor s-a ajuns ca efectele actului juridic sa fie altele decat cele pe care partile la momentul incheierii contractului au inteles sa le stabileasca si care sa fie obligatorii pentru ele. Impreviziunea contractuala este prejudiciul pe care ii sufera una dintre partile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine intre prestatiile sale si contraprestatiile celeilalte parti, in cursul executarii contractului, dezechilibru cauzat de conjunctura economica, mai ales de fluctuatiile monetare.

Banca a acordat consumatorului suma de 139.114 CHF pentru o perioada de 30 de ani, instanta retinand valoarea ce a fost achitata de catre consumator.

La momentul contractarii creditului, 1 CHF = 2.0043 lei , creditul fiind in cuantum de 278.826 lei, cu o rata de 1.080 lei, iar la data transmiterii notificarii 1 CHF = 4.09 [lei], rata crescand de la 1.080 lei la 2.829 lei, iar soldul fiind in cuantum de 128.871 CHF (527.007 lei).

Se retine totodata ca de la momentul acordarii creditului si pana la momentul transmiterii notificarii rata a crescut cu un procent de 83%.

Pe de alta parte, apelanta a platit ratele timp de 8 ani, achitand pana la momentul notificarii suma de 55.582 CHF (200.095 lei).

Se poate aprecia in sensul in care o adaptare a contractului printr-o conversie in lei la un curs redus nu constituie o dezechilibrare a contractului, soldul in lei fiind mai mare decat cel contractat initial.

Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca este indeplinita si conditia subiectiva a impreviziunii, apelanta fiind despartita in fapt si avand in ingrijire doi copii minori.

Cu privire la veniturile obtinute, se constata ca la momentul 2007 din 3.746 lei la o rata de 1.080 lei, apelanta ramanea cu 2.700 lei lunar pentru cheltuielile zilnice, iar in prezent ramane cu 1.300 lei, tinand cont si de faptul ca are doi copii minori.

Instanta, in activitatea de evaluare a impreviziunii, distinge intre consumatorii care nu pot sa plateasca si cei care nu vor sa plateasca creditul, ultimilor nefiindu-le aplicabila impreviziunea – efectul acestei observatii restrange sever aplicabilitatea legii la o impreviziune determinata subiectiv.

Raportat situatiilor particulare, instanta poate dispune o masura inferioara de reechilibrare a contractului, in sensul ca nu ar fi tinuta sa aplice neaparat limita maxima a remediului legal – ‘darea in plata’ – putand sa adopte masuri pe care le putem considera clasice in dreptul impreviziunii (adaptarea prestatiilor, ajustarea acestora, incetarea contractului in conditiile indicate de instanta, precedate toate de o incercare esuata de renegociere).

In conditiile in care instanta de judecata dispune adaptarea contractului, consecinta este reducerea obligatiei de plata, devenita excesiv de oneroasa, pana la o limita rezonabila si echitabila pentru debitor si creditor.

Se va retine si sustinerea apelantei cu privire la analiza cursului CHF-LEU in anii anteriori incheierii contractului, apreciere care in acea perioada nu a depasit 20%, precum si prin raportare la evolutia celorlalte monede a monedei de referinta EURO, in urma unei analize a cursului pe perioada derularii contractului rezultand acelasi fapt.

Prin Directiva 17/2014 – art.23 alin.4 si 6 – s-a considerat necesara informarea imprumutatului din contractul de credit, de catre institutia bancara, in momentul in care moneda straina in care a fost luat imprumutul inregistreaza o crestere de 20% fata de momentul incheierii contractului in raport de moneda in care imprumutatul realizeaza venituri.

Rezulta astfel ca o apreciere de 20% se considera normals si previzibila de catre parti, nereprezentand un risc supra-adaugat.

Depasirea acestei valori conduce la dezechilibrarea raportului contractual in dezavantajul celui care suporta riscul valutar, legiuitorul european impunand existenta, in contractele incheiate cu consumatorii, a unui mecanism de conversie a creditului in alta moneda.

Constatand perturbarea echilibrului contractual in defavoarea imprumutatului, retinand totodata ca nu s-a probat si nici nu s-a invocat din partea apelantei o imposibilitate financiara in sensul mentinerii relatiei contractuale, tribunalul apreciaza ca reparatia potrivita pentru restabilirea echilibrului contractual este adaptarea contractului, ca forma de aplicare a principiului echitatii si bunei-credinte, tribunalul urmand a restabili echilibrul contractual, respectand pe cat posibil vointa partilor.

Se va avea in vedere adaptarea contractului la cursul CHF initial + 20%, formula mentionata fiind in masura de a restabili pentru viitor echilibrul contractual, reconfigurand prestatiile partilor fara o ingerinta de natura a afecta relatiile contractuale”.

* Cititi aici motivarea Judecatoriei Sectorului 6

* Cititi aici motivarea Tribunalului Bucuresti

* Cititi aici declaratiile de avere ale judecatorului Severincu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *