TITLUL EXECUTORIU AL SCRISORII DE GARANTIE BANCARA - Inalta Curte a admis sesizarea. Iata cum se aplica (Document)

Lumea Banilor prezinta Decizia 43/2021 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitiei-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept:

 "Daca din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, art. 2.279 si ale art. 2.321 din Codul civil din 2009 se poate retine caracterul de titlu executoriu al scrisorii de garantie bancara”.

Contestatie la executare

Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la 26 august 2013, contestatoarea A a solicitat, in contradictoriu cu intimata B, anularea executarii silite si a actelor de executare silita, sustinand, printre altele, ca executarea silita este nelegala, intrucat aceasta a fost declansata in baza unei scrisori de garantie bancara, care insa nu constituie titlu executoriu.

Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis contestatia si a anulat actele de executare efectuate, in motivarea hotararii retinand, in esenta, ca executarea silita contestata se deruleaza in temeiul unei scrisori de garantie bancara, insa aceasta nu poate constitui titlu executoriu, in conditiile in care nicio norma legala nu consfinteste acest caracter pentru actul juridic mentionat (fiind necesar ca eventuala creanta invocata de intimata sa fie in prealabil stabilita de o instanta judecatoreasca si numai din acel moment intimata ar putea trece la executarea silita a obligatiei de plata, mai ales ca raporturile dintre parti sunt contractuale).

Apelul creditorului

Impotriva acestei hotarari a declarat apel creditoarea B, solicitand respingerea contestatiei la executare, deoarece scrisoarea de garantie bancara este un act caruia art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 ii recunoaste caracterul de titlu executoriu. Totodata, raportat si la prevederile art. 2.279, ale art. 2.321 si urmatoarele din Codul civil, scrisoarea de garantie bancara este o specie de garantie autonoma, respectiv un contract bancar de garantie personala, adica un veritabil titlu de credit.

Tribunalul a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu solutionarea prezentei chestiuni de drept si a suspendat judecata apelului pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
Contestatoarea A a solicitat respingerea cererii de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, intrucat nu sunt intrunite cerintele prevazute de lege.

Intimata B a aratat ca sunt intrunite toate conditiile pentru a se dispune sesizarea instantei supreme, iar, pe fond, a sustinut ca raspunsul intrebarii adresate ar trebui sa fie in sensul ca scrisoarea de garantie bancara constituie titlu executoriu.

In urma analizarii cauzei, ICCJ a admis sesizarea Tribunalului Bucuresti.

Iata decizia Inaltei Curti:

“Admite sesizarea formulata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila, si, in consecinta, stabileste ca:

 In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 2.279 si ale art. 2.321 din Codul civil, coroborate cu art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, scrisoarea de garantie emisa de o institutie de credit constituie titlu executoriu numai daca aceasta este emisa in garantarea unui contract de credit.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 519 alin. (3) din Codul de procedura civila”.

Iata pasaje din decizia Inaltei Curti, pe care o publicam integral la finalul articolului:

“Chestiunea centrala in jurul careia graviteaza litigiul in care s-a formulat trimiterea preliminara de fata o constituie caracterul de titlu executoriu al scrisorii de garantie bancara pusa in executare si in legatura cu care s-a formulat contestatie la executare. De aceea, analiza de fata trebuie sa plece de la cateva consideratii fundamentale legate de titlul executoriu, in reglementarea data de Codul de procedura civila si de legea speciala, care in speta se pretinde a fi Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 - art. 120.
Potrivit dispozitiilor art. 632 alin. (1) din Codul de procedura civila, ‘Executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu’.
Alineatul secund al aceluiasi articol prevede ca sunt ‘titluri executorii hotararile executorii prevazute la art. 633, hotararile cu executare provizorie, hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare’.
Din economia art. 632 din Codul de procedura civila se desprind doua idei fundamentale: Primo, orice executare silita trebuie sa aiba la baza un titlu executoriu. Secundo, titlurile executorii sunt cele carora legea le confera aceasta calitate.
Din cuprinsul art. 632 alin. (2) din Codul de procedura civila se desprind doua mari tipuri de titluri executorii: cele jurisdictionale, reprezentate de hotararile judecatoresti sau de orice alte hotarari (anume prevazute de lege), precum si cele pe care doctrina le-a numit non-jurisdictionale si care sunt reprezentate de orice alte inscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare.
Raportat la specificul litigiului de fata, intereseaza situatia titlurilor executorii non-jurisdictionale prevazute de art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, care sunt reprezentate de titlurile de credit sau de alte inscrisuri carora legea le recunoaste putere executorie.
In lumina acestor din urma reglementari ale art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, se cuvine subliniat faptul ca in incheierea de sesizare s-a mentionat ca unul dintre motivele de apel se fundamenteaza pe sustinerea ca natura de titlu executoriu a scrisorii de garantie bancara trebuie cenzurata din perspectiva dispozitiilor art. 2.279 si ale art. 2.321 din Codul civil, coroborate cu dispozitiile art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006.
In egala masura, in incheierea de sesizare instanta de trimitere a consemnat faptul ca in motivarea apelului s-a sustinut ca scrisoarea de garantie bancara este o specie de garantie autonoma, respectiv un contract bancar de garantie personala, adica un veritabil titlu de credit.

Analiza caracterului de titlu executoriu

In acest context, analiza caracterului de titlu executoriu al scrisorii de garantie bancara trebuie sa plece de la examinarea ambelor ipoteze ale art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, adica atat de la ipoteza titlului executoriu reprezentat de scrisoarea de garantie bancara - vazuta ca titlu de credit, cat si de la cea de titlu executoriu reprezentat de scrisoarea de garantie bancara - ca inscris caruia art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 ii recunoaste putere executorie.
Caracterul de titlu executoriu decurgand din sustinerea ca scrisoarea de garantie bancara reprezinta un titlu de credit Cu titlu preliminar, trebuie evocate dispozitiile art. 640 din Codul de procedura civila, care prevad: ‘Cambia, biletul la ordin si cecul, precum si alte titluri de credit constituie titluri executorii, daca indeplinesc conditiile prevazute in legea speciala’.
 Aceasta prevedere legala confera natura juridica de titlu de credit in mod expres cambiei, biletului la ordin si cecului, iar pentru alte titluri de credit face trimitere la conditiile impuse de legea speciala.
In aceasta logica impusa de textul de lege se constata faptul ca nici dispozitiile art. 2.279 si nici cele ale art. 2.321 din Codul civil nu consacra scrisorii de garantie alt statut decat cel al garantiei autonome, care reprezinta o garantie personala, dupa cum nici dispozitiile art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 nu confera aceasta natura juridica scrisorii de garantie bancara, neexistand in cazul acestui act juridic o lege speciala din care sa decurga calitatea ei de titlu de credit, astfel cum impun dispozitiile art. 640 teza a II-a din Codul de procedura civila.
 Din aceasta perspectiva, in lipsa unui statut de titlu de credit conferit in terminis de un text care sa poata fi considerat lege speciala, sunt lipsite de relevanta toate sustinerile referitoare la faptul ca scrisoarea de garantie incorporeaza o creanta si ca prezinta caracter autonom, cu atat mai mult cu cat acesteia ii lipseste una dintre caracteristicile fundamentale ale titlurilor de credit, anume posibilitatea ca acestea sa fie transmise liber, regula in cazul scrisorilor de garantie fiind impusa de art. 2.321 alin. (5) din Codul civil, anume imposibilitatea de transmitere (funciarmente recunoscuta titlurilor de credit), contrariul impunandu-se in situatia de exceptie prevazuta de alin. (6) al aceluiasi articol, anume posibilitatea transmiterii scrisorii de garantie prin conventia partilor.   
Un argument suplimentar il constituie si faptul ca dispozitiile art. 2.321 alin. (3) si (4) din Codul civil reglementeaza efectele juridice ale scrisorii de garantie, acestea operand, potrivit unei doctrine constante, intre ordonator, emitent si beneficiarul scrisorii, cu excluderea tertilor, care ar fi fost implicati in caz de transmisiune a scrisorii.

Caracterul de titlu executoriu conferit de lege

Din examinarea coroborata a dispozitiilor art. 2.279 si 2.321 din Codul civil reiese ca scrisoarea de garantie se materializeaza intr-un inscris sub semnatura privata, nefiind impusa forma autentica a inscrisului.   
In acest context se impune analiza incidentei dispozitiilor art. 641 din Codul de procedura civila, care prevad ca ‘Inscrisurile sub semnatura privata sunt titluri executorii, numai daca sunt inregistrate in registrele publice, in cazurile si conditiile anume prevazute de lege. Orice clauza sau conventie contrara este nula si considerata astfel nescrisa. Dispozitiile art. 664 si urmatoarele sunt aplicabile’.
Cu privire la acest text legal se impune remarca legata de faptul ca el a capatat acest continut prin modificarea adusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2016, modificata prin Legea nr. 17/2017, situatie in care ea nu este aplicabila litigiului de fata, declansat la 26 august 2013, fiind incidente dispozitiile art. 24 din Codul de procedura civila.

Examenul celor doua texte din Codul civil evocate in precedent autorizeaza concluzia ca scrisoarea de garantie, reglementata de art. 2.321 din Codul civil este inclusa de legiuitor in categoria garantiilor autonome, iar, potrivit art. 2.279 din acelasi cod, ea face parte din categoria garantiilor personale, fiind anume integrata in aceasta categorie.
Din economia celor doua prevederi legale reiese pe de o parte faptul ca Legea nr. 287/2009 privind Codul civil se preocupa de reglementarea institutiei juridice a scrisorii de garantie, care, astfel, reprezinta genul. In consecinta, scrisoarea de garantie bancara, al carei statut este dedus interpretarii in cauza de fata, reprezinta o specie a scrisorii de garantie, particularizandu-se prin faptul ca emitentul acesteia este o banca, adica o institutie de credit in acceptiunea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006.
Pe de alta parte, din economia celor doua texte de lege analizate se desprinde cu usurinta concluzia ca norma legala nu confera nici garantiilor autonome, nici garantiilor personale in ansamblul lor caracter de titlu executoriu.
In aceste circumstante, analiza problematicii deduse judecatii va urma firul reglementarii speciale aplicabile scrisorii de garantie bancara, pentru a stabili eventualele derogari de la norma generala.

Opinii

Doua precizari de natura conceptuala se cuvin facute in acest stadiu al analizei din perspectiva caracterelor juridice ale scrisorii de garantie bancara. Au fost exprimate doua opinii in sensul negarii caracterului de titlu executoriu al scrisorii de garantie bancara, ambele legate de caracterul autonom al acestui instrument juridic si de lipsa caracterului accesoriu al garantiei fata de creanta garantata, una dintre opinii fiind in sensul ca lipsa caracterului accesoriu conduce la concluzia ca pretinsa creanta garantata nu are caracter cert, cealalta fiind in sensul ca, in acest caz, independenta si autonomia garantiei bancare fac ca aceasta sa se emancipeze, sa se desprinda ca act juridic autonom fata de raporturile juridice preexistente, asemenea cambiei.

Abordari infirmate

Ambele abordari sunt infirmate de textele art. 2.279 si 2.321 din Codul civil, care pleaca de la premisa ca actul juridic numit scrisoare de garantie are ca finalitate garantarea (de catre banca, in cazul particular dedus judecatii) a executarii unei obligatii asumate de catre ordonator fata de tertul beneficiar al garantiei. In acelasi sens este si doctrina citata, in care scrisoarea de garantie este considerata ca o garantie autonoma inclusa in categoria garantiilor personale. Emiterea scrisorii de garantie bancara implica doua raporturi juridice preexistente:
 a) raportul fundamental dintre clientul ordonator si tertul beneficiar, in regula generala de natura contractuala, care presupune obligatia ordonatorului de a constitui o garantie in favoarea beneficiarului sub forma unei scrisori de garantie bancara, cu indicarea termenilor garantiei: suma, termenul de valabilitate, modalitatea de executare etc.;
 b) raportul dintre banca emitenta si clientul ordonator, prin care banca se obliga sa garanteze, prin emiterea si executarea unei scrisori de garantie, obligatiile ordonatorului fata de tertul beneficiar.
  In cadrul acestui din urma raport, in situatia in care banca a onorat solicitarea tertului, punandu-i acestuia la dispozitie suma indicata in scrisoarea de garantie, ea are, pentru recuperarea respectivei sume, actiune in regres impotriva ordonatorului, actiune intemeiata chiar pe scrisoarea de garantie bancara, astfel cum reiese din reglementarea art. 2.321 alin. (4) din Codul civil.

Creanta rezulta din actul de garantie

In contextul dat, fata de mecanismul de functionare expus in sinteza in precedent, trebuie subliniat faptul ca denumirea insasi a instrumentului juridic, precum si finalitatea lui, dedusa din cadrul legal aplicabil, conduc la concluzia ca functiunea de baza a acestuia este de a garanta de catre emitent executarea unei obligatii pe care ordonatorul si-a asumat-o fata de tertul beneficiar, in limitele unei sume prestabilite, anume indicate in actul juridic si care nu poate fi discutata decat in caz de abuz sau de frauda. Ca urmare, creanta rezulta din insusi actul de garantie si, neputand fi contestata, ea este certa.
A admite altfel echivaleaza cu validarea unui rationament care constituie o contradictie in termeni, in sensul de a acredita ideea ca o scrisoare de garantie nu poate fi considerata garantie, ci inscris care circula autonom, intrucat s-a emancipat fata de obligatia initial garantata.
Ca urmare, caracterul autonom al scrisorii nu are nici vocatia si nici aptitudinea de a altera natura de garantie a acesteia si nici de a impieta asupra sumei pe care aceasta o garanteaza, caracterul autonom producand consecinte din perspectiva modalitatii in care partile implicate in acest raport juridic obligational pot proceda la executarea garantiei si a limitelor care se pot impune acestei executari.

Prevederile OUG

Revenind la analiza caracterului de titlu executoriu al scrisorii de garantie bancara din perspectiva legii speciale, trebuie notat ca dispozitiile art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 prevad urmatoarele: ‘Contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii'.

Privitor la sensul acestor prevederi legale, apelanta din litigiul in care s-a formulat trimiterea preliminara de fata, parte din instantele consultate si parte dintre specialistii care au trimis la dosarul cauzei opinii stiintifice au considerat ca interpretarea textului trebuie facuta extensiv, in sensul ca pot fi considerate titluri executorii atat contractele de credit, cat si toate celelalte garantii reale sau personale emise sau constituite in favoarea institutiei de credit, asadar indiferent de calitatea de creditor ori de debitor a bancii, intrucat textul de lege nu distinge, caz in care nici interpretul legii nu poate sa distinga, potrivit principiului general de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Aceasta abordare nu poate fi primita, pe de o parte pentru ca ea vine in contradictie cu litera si cu spiritul legii speciale, examinata istoric si teleologic, iar pe de alta parte pentru ca ea contravine principiilor de interpretare semantico-gramaticale, astfel cum se va argumenta in cele ce succed.
In una dintre pozitiile teoretice exprimate de catre judecatorii instantelor consultate s-a facut referire la corelatia dintre contractul de credit si contractele de garantie reala sau personala, in sensul abordarii lor laolalta, ca nex contractual centrat in jurul contractului de credit, astfel cum a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite prin Decizia nr. XIII din 20 martie 2006, pronuntata in recurs in interesul legii, decizie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.
In amintita decizie, plecandu-se de la dispozitiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, republicata, cu modificarile ulterioare, s-a statuat in sensul in care contractele de credit bancar incheiate anterior intrarii in vigoare a prevederilor legii mentionate au caracter de titlu executoriu.

Ce a retinut instanta

Relevanta din perspectiva care intereseaza cauza de fata prezinta considerentele in care instanta suprema a retinut urmatoarele: ‘Intr-adevar, potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, devenit art. 79 alin. 2 in urma republicarii acestei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, «Contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii». Textul de lege mentionat constituie astfel norma prin care s-a reglementat executarea silita, in cazul titlurilor la care se refera, in scopul asigurarii realizarii tuturor drepturilor de creanta ce decurg din acte juridice incheiate cu respectarea cerintelor de validitate, independent de data acestora. Instituindu-se astfel un sistem executional unitar, simplificat, de natura a asigura recuperarea cu celeritate a creantelor bancare, fara a se mai recurge la procedura complicata, specifica raspunderii contractuale, s-a raspuns unui vadit interes public, de garantare a creditului, care sa inlature riscul pentru depunatori si actionari de a ajunge in situatia de a fi lipsiti de economiile sau investitiile pe care le-au facut’.
Este real ca decizia analizata pleca de la interpretarea unui text legal, art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, care avea o configuratie usor diferita de cea a actualului art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, insa analiza celor doua reglementari legale in materie bancara din perspectiva istorica conduce la concluzia ca, in scopul protejarii activitatii de creditare a bancilor, careia i s-a recunoscut un incontestabil interes public, contractelor de credit si celor de garantie incheiate in scopul garantarii recuperarii creditului li s-a recunoscut in bloc caracterul de titluri executorii, pentru a facilita operatiunile de recuperare a sumelor imprumutate.
Ca aceasta a fost conceptia legiuitorului chiar inainte de aparitia Legii nr. 58/1998 rezulta tot din decizia evocata, in care instanta suprema a mai subliniat: ‘In aceasta privinta este de retinut ca activitatea bancara, desi se realizeaza de persoane juridice de drept privat, prezinta un incontestabil interes public. Or, realizarea acestui interes public impune garantarea creditului acordat de catre banci printr-o dispozitie a legii, in sensul ca actul juridic prin care imprumutul a fost convenit sa aiba si caracter de titlu executoriu, spre a fi folosit, ca atare, in cadrul unei proceduri suple, simplificate, pentru recuperarea sumelor imprumutate de la debitorii de rea-credinta care ar refuza sa le restituie la termenele scadente. In acelasi spirit, anterior reglementarii mentionate, prin art. 52 din Legea nr. 34/1991 s-a prevazut ca «Actele de imprumut incheiate de Banca Nationala a Romaniei constituie titluri executorii in caz de neplata pentru intreg soldul creantei de platit», precum si ca «Organele de stat financiare sau judecatoresti sunt obligate sa execute creanta Bancii Nationale a Romaniei numai pe baza unei notificari din partea acesteia», iar in conformitate cu prevederile art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/1997, aveau caracter executoriu si contractele de credit incheiate de Banca Agricola pana la data de 31 decembrie 1996’.

Decizia din 2006

Aceste dezlegari date de instanta suprema prin Decizia nr. XIII din 20 martie 2006 isi mentin aplicabilitatea, din punctul de vedere al tratarii laolalta a contractului de credit si a contractelor de garantie care sunt incheiate in garantarea restituirii creditului, si in prezent, in conditiile art. 329 alin. (3) teza finala din Codul de procedura civila de la 1865 (in forma in vigoare la momentul pronuntarii deciziei in interesul legii), in considerarea faptului ca dispozitiile art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 au o reglementare similara celor din art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998.
Astfel, dispozitiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 prevad: ‘Contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii’. Dispozitiile art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 prevad: ‘Contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii’.
Similaritatea este data de faptul ca in ultima reglementare, legiuitorul, parasind sintagma initiala referitoare la ‘garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii creditului bancar’, foloseste o expresie echivalenta (desi lipsita de precizia celei initiale), utilizand sintagma ‘inclusiv contractele de garantie reala sau personala’ pentru a determina apartenenta acestor garantii la contractul de credit, context in care se poate considera ca aceste contracte de garantie sunt atasate contractului de credit si numai in aceste conditii ele capata caracter de titlu executoriu, devenind parte a subiectului multiplu ‘contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala’ definit prin numele predicativ ca 'titluri executorii'.
Aceasta interpretare gramaticala (din perspectiva subiectului multiplu) si semantica (din perspectiva semnificatiei atribuite adverbului ‘inclusiv’) este sprijinita si de analiza dispozitiilor art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 58/1998, unde este prevazuta activitatea bancara de contractare de credite, ca si de cea a dispozitiilor art. 11 alin. 1 lit. f) din aceeasi lege, unde este prevazuta distinct activitatea bancara de emitere de garantii si asumare de angajamente, cele doua tipuri distincte de activitati regasindu-se ca atare si in art. 18 alin. (1) lit. b) si f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, dispozitiile ordonantei neproducand niciun reviriment si nicio diferenta de abordare explicita in privinta naturii juridice de titlu executoriu a contractelor incheiate de banca.
In conditiile date, in care nu se poate identifica o tendinta manifesta de derogare de la regimul juridic al activitatii de creditare (din perspectiva asigurarii facilitatii in recuperarea creditelor acordate) si in care nu exista nicio prevedere, expresa sau implicita, care sa poata conduce la concluzia ca legiuitorul a extins sfera titlurilor executorii la toate contractele incheiate de institutia de credit, asadar si asupra angajamentelor de garantare in favoarea unor terti a obligatiilor asumate de clientii lor, se impune concluzia ca si noua reglementare a conferit caracter de titlu executoriu doar acelor contracte de garantie, reala sau personala, care au ca scop protejarea contractului de credit in considerarea caruia au fost incheiate si cu care fac corp comun, fiind atasate, ‘incluse’ in acesta.

Garantarea unui contract de credit

Fata de toate aceste argumente se apreciaza ca scrisorii de garantie bancara, ca garantie autonoma speciala, inclusa in categoria garantiilor personale, nu i se poate nega, ci dimpotriva, trebuie sa i se recunoasca natura de titlu executoriu, dar, in considerarea stricta a dispozitiilor art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, numai atunci cand aceasta este emisa in vederea garantarii unui contract de credit, intrucat aceasta este ipoteza de lucru a textului de lege care trimite la caracterul executoriu.
De remarcat si ca, atunci cand scrisorile de garantie bancara au fost emise in garantarea altor obligatii decat cele izvorand din contractele de credit, in practica uniforma a instantelor nu s-a pus problema, nici macar pe cale incidentala sau de exceptie, a naturii juridice de titlu executoriu a scrisorilor de garantie bancara aflate la originea pretentiilor din litigiile respective”.

* Cititi aici integral decizia Inaltei Curti