SPORURILE DIN JUSTITIE – Inalta Curte a admis recursul in interesul legii. Ce se intampla cu banii (Document)
Lumea Banilor prezinta Decizia 15/2021 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie- Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii condus de sefa instantei supreme, Corina Corbu (foto), a luat in discutie sesizarea Curtii de Apel Alba Iulia.
Colegiul de conducere al Curtii de Apel Alba Iulia a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu solutionarea recursului in interesul legii vizand unificarea practicii judiciare in actiunile prin care personalul auxiliar din cadrul instantelor si al parchetelor caruia i s-au aplicat, incepand cu data de 1 ianuarie 2018, dispozitiile art. 38 alin. (3) lit. a) coroborate cu cele ale alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 si i s-au stabilit sporuri in cuantum de 30%, a solicitat acordarea de sporuri in cuantum maxim de 45%, prin raportare la personalul auxiliar din cadrul altor curti de apel.
In mod concret, instanta de trimitere a identificat urmatoarele probleme de drept:
A. Personalul auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti, caruia i s-au aplicat, incepand cu data de 1 ianuarie 2018, dispozitiile art. 38 alin. (3) lit. a) coroborate cu ale alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, beneficiaza de un cuantum al sporurilor care sa nu depaseasca limita prevazuta de art. 25 din aceeasi lege, raportata la ordonatorul de credite care stabileste drepturile salariale, sau, dimpotriva, poate beneficia de sporuri in cuantumul maxim prevazut in cuprinsul art. 4 si 5 din capitolul VIII sectiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 (15% spor conditii vatamatoare, 25% spor de risc si suprasolicitare, 5% spor de confidentialitate), limita prevazuta la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 urmand a se raporta la ordonatorul principal de credite?;
B. Personalul mai sus amintit, caruia i s-a stabilit un cuantum al sporurilor mai mic (in speta de 30%), prin raportarea limitei prevazute la art. 25 la nivelul ordonatorului secundar de credite (curte de apel), este indreptatit sa pretinda plata diferentelor de drepturi prin raportare la nivelul maxim stabilit in cadrul familiei ocupationale (in speta 45% stabilit la nivelul altor curti de apel), in temeiul principiilor nediscriminarii si egalitatii, consacrate in cuprinsul art. 6 lit. b) si c) din Legea-cadru nr. 153/2017, sau, dimpotriva, aceste actiuni se impun a fi respinse, pe considerentul ca principiul egalitatii, astfel cum este consacrat in cuprinsul art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, face referire numai la salariul de baza, iar o eventuala salarizare discriminatorie rezulta din aplicarea legii, or, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, o astfel de discriminare nu poate fi inlaturata de instanta prin neaplicarea unei dispozitii legale sau prin inlocuirea unor norme cu altele?.
In urma analizarii dosarului, instanta suprema a admis sesizarea Curtii de Apel Alba-Iulia.
Iata decizia ICCJ:
"Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Alba Iulia.
In interpretarea unitara a dispozitiilor art. 38 alin. (3) lit. a) si alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la art. 4 si 5 din capitolul VIII sectiunea I din anexa nr. V la aceeasi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea nu trebuie sa depaseasca limita prevazuta de art. 25 din aceeasi lege, raportata la ordonatorul de credite care stabileste drepturile salariale.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila”
Iata pasaje din decizia Inaltei Curti, pe care o atasam integral la finalul articolului:
"Problema de drept care formeaza obiectul recursului in interesul legii, asa cum se degaja din orientarile jurisprudentiale conturate, priveste determinarea modalitatii de stabilire a cuantumului sporurilor de care beneficiaza personalul auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti in interpretarea dispozitiilor art. 38 alin. (3) lit. a) si alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 25 din aceeasi lege si ale art. 4 si 5 din capitolul VIII sectiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017.
Practica neunitara porneste de la imprejurarea ca plafonul maxim al sporurilor ce pot fi acordate personalului auxiliar de specialitate din instante si parchete este de 45% din salariul de baza, iar dispozitiile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevad ca suma sporurilor, compensatiilor, adaosurilor, primelor, premiilor si indemnizatiilor, inclusiv cele pentru hrana si vacanta, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite este limitata la 30% din suma salariilor de baza, a indemnizatiilor de incadrare si a indemnizatiilor lunare ale acestuia.
Prevederile legale supuse interpretarii in cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare se inscriu in contextul normativ al Legii-cadru nr. 153/2017, care are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului, cu scopul de a se elimina disfunctionalitatile salariale existente in sistemul public de salarizare.
Prin art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede ca incepand cu data intrarii in vigoare a legii, 1 iulie 2017, drepturile salariale ale personalului platit din bugetul general consolidat al statului sunt si raman, in mod exclusiv, cele prevazute in aceasta lege.
Reclamantii din litigiile solutionate, in mod neunitar, prin hotarari judecatoresti definitive fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate si personalului conex din cadrul instantelor sau al parchetelor de pe langa acestea, categorie care intra in sfera destinatarilor legii si a domeniului sau de aplicare, asa cum rezulta din stipulatiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborate cu cele ale art. 1 lit. c) din capitolul VIII sectiunea I din anexa nr. V din lege.
Modul de stabilire a salariilor de baza
In ceea ce priveste modul de stabilire a salariilor de baza, a soldelor de functie/salariilor de functie, a indemnizatiilor de incadrare si a indemnizatiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea cadru nr. 153/2017 dispune ca acestea se stabilesc potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 si anexelor nr. I-IX din lege, astfel incat, impreuna cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, sa se incadreze in fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, in vederea realizarii obiectivelor, programelor si proiectelor stabilite. Incepand cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de baza, soldele de functie/salariile de functie, indemnizatiile de incadrare se vor stabili pentru toate functiile cuprinse in anexele nr. I-VIII din lege prin inmultirea coeficientilor prevazuti in anexele nr. I-VIII cu salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata in vigoare.
In vederea punerii in aplicare a dispozitiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 alin. (1) din acest act normativ s-a stabilit ca, la data intrarii in vigoare, 1 iulie 2017, trebuie sa se procedeze la reincadrarea personalului salarizat ‘pe noile functii, grade/trepte profesionale, gradatie corespunzatoare vechimii in munca si vechime in specialitate/vechime in invatamant avute, cu stabilirea salariilor de baza, soldelor de functie/salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare si indemnizatiilor lunare potrivit art. 38.
Prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) si alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 sunt integrate regulilor privind aplicarea etapizata a legii in scopul reglarii in timp a disfunctionalitatilor existente in domeniul salarizarii personalului platit din fonduri publice prin limitarea cresterilor salariale pana la un anumit nivel stabilit prin lege.
Din interpretarea sistematica si logica a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) si alin. (6) rezulta ca, incepand cu 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de baza, soldelor de functie/salariilor de functie si indemnizatiilor de incadrare, precum si cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizatia bruta de incadrare, solda lunara de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se majoreaza cu 25% fata de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fara a depasi limita prevazuta la art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
In situatia in care, incepand cu 1 ianuarie 2018, salariile de baza, soldele de functie/salariile de functie, indemnizatiile de incadrare sunt mai mari decat cele stabilite, potrivit acestei legi, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorarilor salariale reglementate, se acorda cele stabilite pentru anul 2022. Aceasta este situatia reclamantilor din litigiile solutionate in mod neunitar, potrivit jurisprudentei examinate.
Prin sintagma ‘fara a depasi limita prevazuta la art. 25’, care se regaseste in cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legeacadru nr. 153/2017, se instituie interdictia stabilirii si acordarii unui cuantum al sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de baza, in masura in care personalul respectiv isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede ca ‘limita maxima a sporurilor, compensatiilor, indemnizatiilor, adaosurilor, majorarilor, primelor, premiilor si altor elemente ale venitului salarial specific fiecarui domeniu de activitate este prevazuta in lege si in anexele nr. I-VIII’. Asadar, nivelul sporurilor este determinat in raport cu regulile pe care legea le stabileste: incadrarea fiecarui spor in limitele prevazute in lege si in anexele sale si interdictia depasirii cumulate a pragului prevazut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.
Limitarea sporurilor salariale
Asa cum s-a reliefat mai sus, solutia legislativa a limitarii sporurilor salariale este consacrata prin prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit carora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depasi 30% din suma salariilor de baza. Totodata, prin art. 4 si 5 din capitolul VIII sectiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru categoria de personal din sistemul justitiei, categorie din care face parte si personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si al parchetelor de pe langa acestea, sunt stabilite urmatoarele sporuri:
a) Pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase, aceasta categorie de personal ‘beneficiaza de un spor de pana la 15% din salariul de baza sau, dupa caz, din indemnizatia de incadrare, corespunzator timpului lucrat’ [art. 4 alin. (1)].
b) ‘Judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de la curtile de apel, tribunale, tribunalele specializate si judecatorii, procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridica asimilat magistratilor, magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, asistentii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistica si personalul auxiliar de specialitate criminalistica din cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice si al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiterii si agentii de politie judiciara, precum si specialistii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, personalul de probatiune beneficiaza si de un spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de pana la 25%, respectiv de un spor pentru pastrarea confidentialitatii de pana la 5%, aplicate la salariul de baza lunar, respectiv la indemnizatia lunara de incadrare’ (art. 5).
Prin raportare la continutul normativ al prevederilor art. 4 si 5 redate anterior, rezulta ca, in acceptiunea legii, sporurile nu sunt stabilite intr-un procent fix, prestabilit din salariul de baza, deoarece sintagma ‘pana la" semnifica limitarea lor, prin determinarea unui nivel maxim in care fiecare dintre aceste sporuri trebuie sa se incadreze. Indicarea nivelului maxim nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite si acordate de fiecare ordonator de credite, sa fie inferior nivelului maxim prevazut de art. 4 si 5 din capitolul VIII sectiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicarii limitei prevazute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru’.
Ordonatorul de credite
Un alt aspect care se impune a fi lamurit vizeaza identificarea ordonatorului de credite care detine fondul de salarii la care se raporteaza limita de 30% a sporurilor acordate personalului auxiliar, respectiv daca este ordonatorul principal de credite din cadrul familiei ocupationale ‘Justitie’ (in jurisprudenta atasata, Ministerul Justitiei) sau ordonatorul secundar de credite (curtile de apel), avand in vedere ca titularii cererilor de chemare in judecata fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate si conex din instante.
Din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 rezulta ca legiuitorul nu s-a referit doar la ordonatorul principal de credite atunci cand a instituit obligatia de a limita sporurile acordate angajatilor in functie de anumite elemente de calcul indicate expres in cuprinsul art. 25 alin. (1).
Astfel, trimiterea pe care art. 25 alin. (1) din lege o face la ordonatorul de credite nu distinge intre categoriile de ordonatori principali, secundari sau tertiari, asa cum sunt stabilite prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nici interpretul legii nu trebuie sa distinga intrucat, in raport cu nivelul instantei sau al parchetului de pe langa aceasta, in cadrul carora personalul auxiliar de specialitate isi desfasoara activitatea, ordonatorul de credite poate fi principal, secundar sau tertiar.
Atunci cand a dorit sa distinga, legiuitorul a indicat in mod expres nivelul ordonatorului, astfel cum a facut in alin. (2) al art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cand s-a referit explicit la ordonatorul principal de credite din sanatate. Ceea ce prezinta relevanta este aspectul ca plafonul maxim constituit din procentul aplicat sumei salariilor de baza si celorlalte tipuri de venituri enumerate in cuprinsul art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este valabil pentru fiecare dintre acesti ordonatori pentru drepturile salariale pe care le achita. Eventualele diferente intre sporurile ce se cuvin salariatilor din aceeasi categorie profesionala, stabilite si acordate de ordonatori de credite diferiti, pot proveni din aplicarea legii la situatii de fapt care nu sunt identice, respectiv fondul salariilor de baza la care se raporteaza procentul de 30% sa nu fie acelasi. De aceea, este contrara prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportarea la sporurile mai mari acordate salariatilor care fac parte din aceeasi categorie de personal, dar care sunt angajati in cadrul altui ordonator de credite.
Responsabilitatea stabilirii si acordarii drepturilor salariale in care sunt incluse si sporurile revine ordonatorului de credite din cadrul fiecarei institutii sau autoritati publice. Relevante in acest sens sunt prevederile art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care dispun ca: ‘Ordonatorii de credite au obligatia sa stabileasca salariile de baza/soldele de functie/salariile de functie/soldele de grad/salariile gradului profesional detinut, gradatiile, soldele de comanda/salariile de comanda, indemnizatiile de incadrare/indemnizatiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale in bani si in natura prevazute de lege, (…) astfel incat sa se incadreze in sumele aprobate cu aceasta destinatie in bugetul propriu’.
Principiul egalizarii cu venitul maxim
Principiul egalizarii cu venitul maxim in plata pentru persoane din aceeasi institutie sau autoritate publica, stabilit prin lege sau prin hotarari judecatoresti, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 si prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului, cu modificarile ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis in litigiile vizand calculul drepturilor salariale in baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul ca aceasta lege contine o reglementare noua, ce instituie dispozitii distincte, inclusiv in ceea ce priveste principiul egalitatii care, potrivit art. 6 lit. c) din lege, se infaptuieste ‘prin asigurarea de salarii de baza egale pentru munca cu valoare egala’.
In plus, decizia Curtii Constitutionale mentionata anterior este pronuntata in legatura cu o componenta a salariului de incadrare si nu cu un element de salarizare suplimentar acestuia.
Nu se poate considera ca normele care reglementeaza salarizarea din sistemul justitiei (anexa nr. V capitolul VIII din Legea-cadru nr. 153/2017) deroga de la dispozitiile cu caracter de principiu inserate in capitolele I-IV din legea-cadru. Dimpotriva, anexele care stabilesc sistemul de salarizare pentru fiecare dintre familiile ocupationale sunt edictate cu respectarea principiilor generale ale sistemului de salarizare cuprinse in art. 6 din legea-cadru, normele interpretandu-se in coerenta intregii reglementari, in mod coroborat.
Jurisprudenta CCR
Conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, existenta unor diferente de venit lunar intre angajatii care presteaza aceeasi activitate si au aceeasi vechime in munca si in functie, dar care isi desfasoara activitatea in institutii publice diferite, nu este contrara principiului egalitatii in drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabileste diferente in ceea ce priveste salariile de baza/indemnizatiile de incadrare, iar, pe de alta parte, atributiile, competentele, sarcinile specifice, responsabilitatile si importanta activitatii desfasurate pot fi diferite chiar si pentru personalul care este incadrat pe functii identice sau asemanatoare, dar la autoritati sau institutii publice diferite.
Prin urmare, instanta de contencios constitutional nu retine o incalcare a principiului egalitatii in cazul unor diferente de venit lunar, atunci cand salariile de baza sunt egale, potrivit legii. In acest cadru, se poate aprecia ca fiind gresita prima orientare jurisprudentiala, minoritara, fundamentata pe constatarea unei situatii de discriminare pe cale judiciara si repararea, in consecinta, a prejudiciului rezultat din discriminare, prin obligarea angajatorului la calcularea sporurilor la nivelul maxim de 45% si in cazul persoanelor salarizate potrivit art. 1 lit. c) din capitolul VIII sectiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 (personalul auxiliar de specialitate si personalul conex din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea), care desfasoara activitate in conditii similare, subordonate altui ordonator secundar de credite decat cel care achita sporurile fie in baza unei hotarari judecatoresti, fie in baza unei decizii administrative.
De principiu, pot exista situatii concrete in care disponibilul banesc la nivelul unui ordonator secundar de credite permite acordarea pentru fiecare salariat aflat in aceeasi situatie a unor sporuri care pot sa atinga limita maxima cumulata a sporurilor, cu respectarea incadrarii in plafonul impus de lege pentru acel ordonator, pe cand in cazul altui ordonator secundar, disponibilul sa nu ii permita stabilirea sporurilor acordate pana la nivelul maxim de 45% pentru fiecare salariat.
Ceea ce prezinta relevanta este aspectul ca limitarea cuantumului sporurilor la care se refera art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este prevazuta pe total buget aferent salariilor de baza destinat fiecarui ordonator de credite in parte, iar nu individual, prin raportare directa la salariul lunar pe care il primeste fiecare salariat apartinand aceleiasi categorii profesionale.
Legea ingaduie astfel de diferente
Intr-o astfel de situatie, legea ingaduie aparitia unor astfel de diferente, rezultate dintr-un cuantum procentual diferit al sporurilor acordate, caz in care este evident ca se aplica dispozitiile deciziilor Curtii Constitutionale nr. 818, 819, 820 si 821 din 3 iulie 2008, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, si o atare discriminare nu poate fi constatata pe cale judiciara.
Mai mult, in aceasta privinta, in jurisprudenta recenta a Curtii Constitutionale s-a statuat ca sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci sunt drepturi salariale suplimentare. ‘Stabilirea cuantumului concret al sporurilor si al venitului lunar se realizeaza de catre fiecare ordonator de credite, in limitele stabilite de lege, astfel incat sa se incadreze in sumele aprobate cu aceasta destinatie in bugetul propriu.
O asemenea solutie legislativa tine de dreptul exclusiv al legiuitorului in materia salarizarii personalului platit din fonduri publice, fara a fi contrara art. 4 si 16 din Constitutie si nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la interzicerea generala a discriminarii’(Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, pronuntata in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, paragraful 19)
Prin urmare, posibilitatea ca, in cadrul aceleiasi categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiti, sa existe diferentieri in functie de sumele de bani aflate la dispozitia acestora este reala, insa deriva din aplicarea legii la situatii de fapt concrete, diferite in cadrul fiecarui ordonator de credite, care pot influenta nivelul de determinare al sporurilor, aparitia unei eventuale situatii de discriminare in calculul drepturilor salariale, in procesul de aplicare a legii de catre angajator, reprezentand o chestiune de fapt care excedeaza limitelor de solutionare a recursului in interesul legii”.
