KLAUS IOHANNIS A CASTIGAT LA CCR – Judecatorii au admis sesizarea presedintelui. Legea, declarata neconstitutionala (Document)

2235

sursa foto: facebook Klaus Iohannis

Lumea Banilor prezinta Decizia 58/2002 formulata de presedintele Klaus Iohannis privind solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a Legii privind transmiterea unor bunuri imobile din domeniul public al statului aflate in administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si concesiunea Companiei Nationale de Cai Ferate C.F.R. – S.A. in domeniul public al municipiului Brad si al comunelor Soimus, Luncoiu de Jos, Valisoara si Baita.

In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate, autorul sustine ca, prin continutul sau normativ, legea dedusa controlului de constitutionalitate contravine dispozitiilor art.1 alin.(4) si (5), ale art.52, ale art.61 alin.(1), ale art.102 alin.(1), ale art.120 alin.(1), precum si ale art.147 alin.(4) din Constitutie.
O prima critica de neconstitutionalitate vizeaza modul in care opereaza transferul bunurilor aflate in proprietatea publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale. Potrivit dispozitiilor art.860 alin.(3) din Codul civil, bunurile care nu constituie obiect exclusiv al proprietatii publice pot fi transferate din proprietatea publica a statului in cea a unitatilor administrativ-teritoriale in conditiile art.292 din Codul administrativ, care prevede la alin.(1) ca “trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ- teritoriale se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local al comunei, al orasului sau al municipiului, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, initiata de autoritatile prevazute la art.287 lit.a), care au in administrare bunul respectiv, daca prin lege nu se dispune altfel”.
Intrucat bunurile cuprinse in anexa la legea criticata se afla, in prezent, in domeniul public al statului si in administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si in concesiunea Companiei Nationale de Cai Ferate C.F.R. – S.A. si nu reprezinta bunuri proprietate publica exclusiva, fiind nominalizate generic in categoria cuprinsa in anexa nr.2 pct.10 la Codul administrativ, intitulata “Lista cuprinzand unele bunuri care apartin domeniului public al statului”, cu urmatorul cuprins: “10. infrastructura cailor ferate, inclusiv tunelele si lucrarile de arta” (in sprijinul acestei concluzii se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr.384 din 29 mai 2019, paragraful 57), autorul sesizarii sustine ca rezulta ca, in lipsa unei declaratii exprese a legii organice, acestea ar fi trebuit trecute din proprietatea publica a statului in aceea a unitatii administrativ-teritoriale prin hotarare a Guvernului, la cererea consiliilor locale. Desi legea criticata deroga expres de la prevederile art.292 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, prevederi care la randul lor permit o alta solutie legislativa, intrucat contin sintagma “daca prin lege nu se prevede altfel”, autorul sesizarii considera ca legiuitorul nu poate avea in vedere decat o categorie generica de bunuri aflate in domeniul public al statului, dar care nu fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, si nu poate reglementa intr-un caz individual.

S-a reclamat incalcarea principiului legalitatii

Prin urmare, presedintele apreciaza ca, nesocotind dispozitiile art.860 din Codul civil coroborat cu art.292 alin.(1) din Codul administrativ, legea criticata a fost adoptata cu incalcarea principiului legalitatii statuat in art.1 alin.(5) din Constitutie.
In concluzie, fata de jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, Presedintele Romaniei sustine ca Legea privind transmiterea unor bunuri imobile din domeniul public al statului aflate in administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si concesiunea Companiei Nationale de Cai Ferate C.F.R. – S.A. in domeniul public al municipiului Brad si al comunelor Soimus, Luncoiu de Jos, Valisoara si Baita a fost adoptata cu incalcarea principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, a principiului legalitatii si a principiului autonomiei locale, a regimului proprietatii publice, precum si cu nesocotirea rolului constitutional al Parlamentului, al Guvernului, dar si a celui al Curtii Constitutionale.

In urma analizarii sesizarii, CCR a admis obiectia presedintelui.

Iata decizia CCR:

„Admite obiectia de neconstitutionalitate formulata de Presedintele Romaniei si constata ca Legea privind transmiterea unor bunuri imobile din domeniul public al statului aflate in administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si concesiunea Companiei Nationale de Cai Ferate C.F.R. – S.A. in domeniul public al municipiului Brad si al comunelor Soimus, Luncoiu de Jos, Valisoara si Baita este neconstitutionala, in ansamblul sau. Definitiva si general obligatorie”.

Iata pasaje din decizia CCR, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Cu privire la transferul interdomenial al bunurilor proprietate publica, prin Decizia nr.406 din 15 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.533 din 15 iulie 2016, Curtea a retinut, in esenta, ca, potrivit art.136 alin.(3) teza finala din Legea fundamentala, raportat la art.860 alin.(3) teza intai din Codul civil, in situatia in care bunurile formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului ori a unitatii administrativ-teritoriale, in temeiul unei legi organice, trecerea din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale sau invers opereaza numai printr-o modificare a legii organice, respectiv prin adoptarea unei legi organice de modificare a legii organice prin care bunurile au fost declarate obiect exclusiv al proprietatii publice. In celelalte cazuri, Curtea a retinut ca, potrivit art.136 alin.(2) din Constitutie raportat la art.860 alin.(3) teza a doua din Codul civil, si anume atunci cand bunurile pot apartine, potrivit destinatiei lor, fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale, trecerea din domeniul public al statului in cel al unitatilor administrativ-teritoriale sau invers se face in conditiile legii, respectiv in conditiile art.9 din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.448 din 24 noiembrie 1998, si anume la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului sau, simetric, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local.

Interpretare in conformitate cu decizia Curtii

Intrucat solutia legislativa cuprinsa in art.9 alin.(1) din Legea nr.213/1998 a fost preluata de dispozitiile art.292 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.555 din 5 iulie 2019, fiind completata cu sintagma ‘daca prin lege nu se dispune altfel’, Curtea a stabilit ca noua prevedere legala nu poate fi interpretata decat in conformitate cu Decizia nr.384 din 29 mai 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.499 din 20 iunie 2019, paragrafele 37, 41 si 55, respectiv ca transferul unui bun, care nu constituie obiect exclusiv al proprietatii publice, din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale se va realiza prin hotarare a Guvernului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.537 din 25 septembrie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.907 din 8 noiembrie 2019, paragraful 28).
Totodata, Curtea a retinut, cu valoare de principiu, ca, in situatia particulara a bunurilor care fac obiect exclusiv al proprietatii publice a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, singura posibilitate de transmitere a acestor bunuri din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale este aceea ut singuli (in acel caz, prin legea organica de modificare a legii organice prin care terenul a fost declarat obiect exclusiv al proprietatii publice).
De aceea, in aceasta ipoteza, nu isi gasesc aplicabilitate considerentele retinute in jurisprudenta Curtii, potrivit carora legile astfel adoptate ar fi neconstitutionale, intrucat ar avea caracter individual. Aceasta situatie particulara vizeaza, insa, numai bunurile care fac obiect exclusiv al proprietatii publice a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, intemeindu-se pe prevederile art.136 alin.(3) teza finala din Constitutie, raportate la dispozitiile art.860 alin.(3) teza intai din Codul civil.

Transferul se face in conditiile legii

Pentru celelalte bunuri, care nu constituie obiect exclusiv al proprietatii publice, Curtea a retinut ca transferul se face in conditiile legii, respectiv, pentru cele care trec din proprietatea publica a statului in cea a unitatilor administrativ- teritoriale, acesta se realizeaza in conditiile art.292 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, prin hotarare a Guvernului. De asemenea, Curtea retine ca in cauza de fata nu sunt aplicabile nici considerentele retinute in Decizia nr.139 din 3 martie 2021, care a vizat exclusiv bunuri supuse regimului juridic al proprietatii private a statului sau unitatilor administrativeteritoriale.
Asadar, Curtea retine ca, fiind nominalizate generic in categoria bunurilor proprietate publica, bunurile imobile vizate de legea criticata nu reprezinta bunuri proprietate publica exclusiva. Potrivit jurisprudentei Curtii in materie, nominalizarea bunurilor in anexa la Legea nr.213/1998, respectiv la Codul administrativ, nu are semnificatia declararii lor ca bunuri ce fac obiect exclusiv al proprietatii publice. Enumerarea din anexa are caracter exemplificativ, iar prin aceasta s-a incercat o delimitare, in principiu, a domeniului public al statului, a domeniului public judetean si a domeniului public local al comunelor, oraselor si municipiilor (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.537 din 25 septembrie 2019, precitata, paragraful 24).
De asemenea, prin Decizia nr.384 din 29 mai 2019, precitata, Curtea a retinut ca mecanismul de transmitere a proprietatii bunurilor din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia celor care fac obiect exclusiv al proprietatii publice, prin efectul legii si fara existenta acordului unitatilor administrativ-teritoriale, reprezinta o incalcare a principiului constitutional al autonomiei locale, reglementat prin art.120 alin.(1) din Constitutie, care priveste atat organizarea si functionarea administratiei publice locale, cat si gestionarea, sub propria responsabilitate, a intereselor colectivitatilor pe care autoritatile publice le reprezinta.

Obserevatiile CCR

In plus, Curtea a observat ca reglementarea transferului din proprietatea publica a statului in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale a bunurilor care nu formeaza obiect exclusiv al proprietatii publice, prin lege, iar nu prin hotarare a Guvernului, inlatura exercitarea controlului de legalitate efectuat de catre instantele de contencios administrativ asupra actului de transfer, cu incalcarea dispozitiilor art.52 din Legea fundamentala.
Cu privire la interdictia reglementarii prin legi cu caracter individual, Curtea retine ca prin Decizia nr.118 din 19 martie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.367 din 27 aprilie 2018, paragrafele 30 si 31, facand referire la deciziile sale nr.600 din 9 noiembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.060 din 26 noiembrie 2005, nr.970 din 31 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.796 din 22 noiembrie 2007, nr.494 din 21 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.819 din 21 decembrie 2013, si nr.574 din 16 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.889 din 8 decembrie 2014, paragraful 21, Curtea a reiterat jurisprudenta sa unitara potrivit careia legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementeaza relatii sociale generale, fiind, prin esenta si finalitatea ei constitutionala, un act cu aplicabilitate generala.
Prin definitie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dand expresie exclusiv vointei legiuitorului, ale carei continut si forma sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relatii sociale si de specificul acestuia.

Principiul separatiei puterilor

Or, in masura in care domeniul de incidenta al reglementarii este determinat concret, aceasta are caracter individual, ea fiind conceputa nu pentru a fi aplicata unui numar nedeterminat de cazuri concrete, in functie de incadrarea lor in ipoteza normei, ci, de plano, intr-un singur caz, prestabilit fara echivoc. In cazul in care Parlamentul isi aroga competenta de legiferare, in conditiile, domeniul si cu finalitatea urmarite, se incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, consacrat de art.1 alin.(4) din Constitutie, viciu care afecteaza legea in ansamblu.

Curtea a mai retinut ca acceptarea ideii potrivit careia Parlamentul isi poate exercita competenta de autoritate legiuitoare in mod discretionar, oricand si in orice conditii, adoptand legi in domenii care apartin in exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constitutionale ale acestei autoritati, consacrate de art.61 alin.(1) din Constitutie, si transformarea acesteia in autoritate publica executiva. Introducerea legii, ca modalitate de trecere a bunurilor din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativteritoriale, aduce atingere art.1 alin.(4) si art.61 alin.(1) din Constitutie, deoarece Parlamentul, care ar trebui sa adopte legi aplicabile unui numar nedeterminat de cazuri concrete, isi aroga competenta de legiferare cu caracter individual pentru bunuri determinate ut singuli, in mod discretionar, oricand si in orice conditii. Folosind in mod nediferentiat termenul de ‘lege’, in conditiile in care, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, numai bunurile care fac obiect exclusiv al proprietatii publice pot fi transferate dintr-un domeniu in altul prin lege organica, textul de lege supus controlului incalca principiile statuate de Curte in jurisprudenta sa si extinde in mod nepermis posibilitatea de a realiza prin lege transferul unor bunuri, intr-un domeniu in care ar trebui in exclusivitate emise doar hotarari ale Guvernului.

Dreptul de administrare

Cu privire la modalitatea de constituire a dreptului de administrare, prin Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.123 din 19 februarie 2014, paragraful 188, Curtea a retinut ca dreptul de administrare se constituie, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, prin acte administrative cu caracter individual, de incredintare a bunurilor proprietate publica regiilor autonome sau, dupa caz, autoritatilor administratiei publice centrale sau locale si altor institutii publice de interes national, judetean sau local, autoritatile care il constituie avand si dreptul de a controla modul in care este exercitat dreptul de administrare de catre titularul sau.
Totodata, prin decizia precitata, paragraful 190, Curtea a mai retinut ca transferul din proprietatea publica a statului in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale si in administrarea consiliilor judetene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti nu poate echivala cu operatiunea juridica de constituire a dreptului real de administrare, dat fiind faptul ca unitatile administrativ-teritoriale nu pot avea calitatea de subiecte ale dreptului de administrare, intrucat ele sunt chiar titularele dreptului de proprietate publica.
Mai mult, transmitand insusi dreptul de proprietate publica catre unitatea administrativ teritoriala, statul nu poate constitui, in acelasi timp, si dreptul de administrare in favoarea autoritatilor administratiei publice locale, intrucat nu mai este titularul dreptului de proprietate publica corespunzator, pe care tocmai l-a transmis.
Aplicand aceste considerente de principiu in prezenta cauza, Curtea retine ca bunurile ce fac obiect de reglementare al legii criticate au fost transferate ope legis din domeniul public al statului in domeniul public al municipiului Brad si al comunelor Soimus, Luncoiu de Jos, Valisoara si Baita, astfel incat modalitatea de constituire a dreptului de administrare asupra bunurilor proprietate publica, supuse transferului interdomenial, in conditiile legii criticate, este incompatibila cu notiunea si caracterele juridice ale dreptului real de administrare, corespunzator dreptului de proprietate publica, si, in consecinta, contravine dispozitiilor art.136 alin.(4) din Legea fundamentala, care consacra la nivel constitutional modalitatile de exercitare a dreptului de proprietate publica (a se vedea in acest sens Decizia nr.nr.684 din 30 septembrie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1185 din 7 decembrie 2020, paragraful 43)”.

*Cititi aici integral decizia CCR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole