IOHANNIS ARE ALERGIE LA TRIANON – Presedintele insista sa saboteze legea
Presedintele Klaus Iohannis (foto) tine cu tot dinadinsul sa saboteze Legea Trianonului. Este vorba despre actul normativ prin care Parlamentul instituie manifestari dedicate implinirii a 100 de ani de la tratatul de pace prin care a fost consfintita reimpartirea teritoriala a Europei de dupa Primul Razboi Mondial si unirea Transilvaniei cu Romania.
De data aceasta, marti, 15 septembrie 2020, primul om in stat a intors in Parlament, pentru reexaminare, proiectul Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon. Mai exact, Iohannis pretinde ca adoptarea acestui act normativ „a generat numeroase critici, atat din partea expertilor, cat si a organizatiilor neguvernamentale”. Werner adauga ca subiectul „risca sa genereze falii in societate” si ca de aceea necesita „initierea unei largi analize si consultari, in care sa fie implicati specialisti, istorici, cercetatori, profesori, academicieni, institutii de invatamant, institutii publice, reprezentanti ai societatii civile”.
Iohannis a fost deja facut de rusine
Presedintele Klaus Iohannis a mai dat un atac la Legea Trianonului, atacand-o la Curtea Constitutionala a Romaniei in 5 iunie 2020. Cu acea ocazie, primul om in stat se plangea de neclaritatea actului normativ. Totusi, CCR i-a respins sesizarea, prin Decizia nr. 592/2020, adoptata cu majoritate de voturi la 15 iulie si publicata in Monitorul Oficial la 8 septembrie (click aici pentru a citi). Retineti data de 8 septembrie 2020!
Werner profita de o portita din Constitutie
Dupa cum am aratat mai sus, Decizia 592/2020 a fost publicata in Monitorul Oficial, editia din 8 septembrie 2020. La randul lui, presedintele Klaus Iohannis a anuntat sapte zile mai tarziu trimiterea legii in Parlament pentru reexaminare. Problema este ca Iohannis poate fi acuzat de incalcarea Constitutiei.
Iata ce prevede legea fundamentala la articolul 77:
„Promulgarea legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii.
(3) Daca Presedintele a cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea”.
Insistam asupra cuvantului „primirea” de mai sus. Altfel spus: Klaus Iohannis poate pretexta ca a trimis legea la reexaminare pentru simplul motiv ca inca nu a primit in format fizic Decizia CCR 592/2020. Greu de crezut, dar nu imposibil.
Cu titlu de fapt divers, remarcam faptul ca Werner a folosit pluralul majestatii referindu-se la sine insusi in incheierea cererii de reexaminare a Legii Trianonului, dupa cum veti citi mai jos.
Revenind la nemultumirile prezidentiale, va prezentam mai intai comunicatul prezidential privind solicitarea de reexaminare:
„Legea are ca obiect de reglementare declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon si prevede posibilitatea organizarii, la nivel national si local, de manifestari cultural-educative si stiintifice consacrate constientizarii semnificatiei si importantei Tratatului de la Trianon; in acest sens, autoritatile centrale si locale, organizatiile neguvernamentale si reprezentantii societatii civile pot contribui la organizarea actiunilor prin acordarea de sprijin material si logistic. Totodata, potrivit acestei legi, Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune pot include in programele lor emisiuni culturale ori aspecte de la manifestarile dedicate acestei sarbatori.
Adoptarea de catre Parlament a Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon a generat numeroase critici, atat din partea expertilor, cat si a organizatiilor neguvernamentale. Reactiile produse la nivelul societatii civile, precum si amploarea acestora au pus in evidenta faptul ca aceasta lege, in forma adoptata de Parlament, nu a reprezentat rezultatul unui proces autentic si consistent de consultare si dezbatere publica. Din aceasta perspectiva, consideram ca se impune reanalizarea Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, prin reluarea de catre Parlament a intregului proces deliberativ asupra legii si initierea unei largi analize si consultari, in care sa fie implicati specialisti, istorici, cercetatori, profesori, academicieni, institutii de invatamant, institutii publice, reprezentanti ai societatii civile.
Intr-o tara membra a Uniunii Europene, puternic atasata de valorile si principiile europene, deschiderea catre dialog, abordarea matura a subiectelor ce risca sa genereze falii in societate, promovarea tolerantei si a respectului fata de demnitatea umana sunt pilonii pe care Romania trebuie sa se bazeze in permanenta. In acest proces, autoritatile statului au o responsabilitate majora.
In calitate de organ reprezentativ suprem al poporului roman si de unica autoritate legiuitoare a tarii, Parlamentului ii revine responsabilitatea constitutionala de a antrena in procesul legislativ actorii relevanti pentru adoptarea actelor normative, pe de o parte, iar pe de alta parte, de a aborda transparent si responsabil transpunerea in plan legislativ a evenimentelor istorice, in acord cu valorile si aspiratiile democratice ale poporului roman.
Fata de argumentele expuse mai sus si avand in vedere competenta legislativa exclusiva a Parlamentului, va solicitam reexaminarea Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon”.
Redam si exceptia de neconstitutionalitate ridicata de acelasi Klaus Iohannis:
„In data de 19 mai 2020, Parlamentul Romaniei a transmis Presedintelui Romaniei, in vederea promulgarii, Legea pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon (PL-x nr. 521/2019).
Consideram ca aceasta lege contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la respectarea principului separatiei puterilor in stat si ale art. 1 alin. (5) in componenta sa referitoare la stabilitatea raporturilor juridice, cat si in cea referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, ale art. 61 alin. (1) teza a doua din Constitutie, conform carora «Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii», ale dispozitiilor constitutionale referitoare la domeniile rezervate legilor organice stabilite de art. 73 alin. (3) lit. t) coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5), precum si celor ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curtii Constitutionale, pentru argumentele pe care le vom prezenta in cele ce urmeaza.
1. Nerespectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), ale dispozitiilor art. 61 alin. (1) si ale art. 147 alin. (4)
Asa cum rezulta din titlu, precum si din dispozitiile art. 1 ale legii deduse controlului de constitutionalitate, obiectul de reglementare il constituie declararea zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon. Apreciem ca stabilirea acestui continut, de o asemenea maniera, denota caracterul pur enuntiativ al reglementarilor, fara ca obiectul legii sa fie determinat in mod clar.
Potrivit jurisprudentei constitutionale, legea este definita ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dand expresie exclusiv vointei legiuitorului, ale carei continut si forma sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relatii sociale si de specificul acestuia. De asemenea, potrivit Curtii Constitutionale, legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementeaza relatii sociale generale, fiind, prin esenta si finalitatea ei constitutionala, un act cu aplicabilitate generala. Or, in masura in care domeniul de incidenta a reglementarii este determinat concret, data fiind ratiunea intuitu personae a reglementarii, aceasta are caracter individual, ea fiind conceputa nu pentru a fi aplicata unui numar nedeterminat de cazuri concrete, in functie de incadrarea lor in ipoteza normei, ci, de plano, intr-un singur caz, prestabilit fara echivoc (Decizia nr. 600/2005, Decizia nr. 970/2007, Decizia nr. 494/2013 si Decizia nr. 574/2014).
In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a mai retinut ca: „Domeniul de incidenta a reglementarii este determinat de legiuitor, ea fiind conceputa pentru a fi aplicata unui numar nedeterminat de cazuri concrete, in functie de incadrarea lor in ipoteza normelor edictate. In caz contrar, in masura in care domeniul de incidenta a reglementarii este determinat concret, avand in vedere ratiuni intuitu personae, legea are caracter individual, fiind aplicabila unui singur caz prestabilit fara echivoc, si, implicit, isi pierde legitimitatea constitutionala, incalcand principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor si principiul separatiei puterilor in stat” (Decizia nr. 249/2018).
Asadar, potrivit jurisprudentei constitutionale, o lege trebuie sa fie elaborata in conformitate cu Constitutia, sa reprezinte actul juridic al Parlamentului, sa exprime si sa reglementeze relatii sociale generale. Caracterul normativ al legii impune stabilirea unor dispozitii exprese referitoare la drepturi si obligatii ce trebuie stabilite in sarcina destinatarilor normei juridice, dar si a consecintelor nerespectarii acestor obligatii, prin instituirea de sanctiuni.
In cazul legii supuse controlului de constitutionalitate, se poate observa ca dispozitiile continute si, in mod special, cele care ar trebui sa constituie obiectul de reglementare, au un caracter pur declarativ, deoarece acestea nu sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relatii sociale si de specificul acestuia, ci sunt, mai degraba, generate de dorinta, de a prestabili, fara echivoc si intr-un singur caz, declararea zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon. Or, de esenta unei legi, ca act juridic al Parlamentului, este insusi caracterul normativ al acesteia, iar nu unul eminamente declarativ, lipsit de efecte juridice. In acest sens, a statuat si Curtea Constitutionala: „Chiar in absenta unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu ca legea are, de regula, caracter normativ, natura primara a reglementarilor pe care le contine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale” (Decizia nr.600/2005).
Insa, in cazul de fata, caracterul pur declarativ al legii deduse controlului de constitutionalitate, asa cum acesta se poate deduce atat din titlul legii criticate, cat si din dispozitiile de la art. 1, fara a putea constitui in mod efectiv drepturi si obligatii, este de natura sa determine ambiguitati cu privire la efectele pe care legea le-ar putea produce. De aceea, apreciem ca o asemenea sfera de reglementare este de esenta unei simple declaratii[1] a Parlamentului, a unui anunt, fara caracter normativ.
Din dispozitiile art. 2 al legii criticate rezulta ca scopul reglementarii il reprezinta marcarea zilei Tratatului de la Trianon prin organizarea, la nivel national si local, de manifestari cultural-educative si stiintifice consacrate constientizarii semnificatiei si importantei Tratatului de la Trianon. Astfel, scopul legii criticate nu este unul individualizat, precis determinat, intrucat nu rezulta cu claritate care este interesul social general vizat. Or, legea, prin esenta si finalitatea sa constitutionala, trebuie sa fie un act cu aplicabilitate generala si sa vizeze un interes general al societatii. Insa, in cazul de fata, legea supusa controlului de constitutionalitate are o arie de aplicabilitate circumstantiata asupra declararii zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon. Sfera de incidenta a reglementarii, calificata astfel prin scopul sau si determinata in acest mod de legiuitor, dispune intr-un domeniu ce intra, de fapt, in competenta de reglementare a autoritatilor administrative publice centrale, iar nu in cea a Parlamentului, care nu poate sa legifereze „in scopul marcarii Zilei Tratatului de la Trianon” si sa prevada desfasurarea unor manifestari organizate la nivel national si local, „consacrate constientizarii semnificatiei si importantei Tratatului de la Trianon”.
Tinand cont de toate aceste aspecte, consideram ca instrumentul juridic prin intermediul caruia este realizat acest act de declarare a zilei de 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon este unul eronat, intrucat aceasta declaratie per se nu poate fi impusa si/sau realizata printr-o lege, ca act juridic al Parlamentului, ci se poate realiza doar printr-un act de nivel secundar, executiv/administrativ ori poate imbraca, eventual, forma unei declaratii cu caracter politic.
Prin urmare, regimul juridic privind declararea unor asemenea zile nu se incadreaza in ipoteza reglementarii de ordin primar, astfel incat acesta nu se poate impune printr-o lege.
De aceea, invederam faptul ca Parlamentul, actionand in acest fel si arogandu-si competenta de legiferare, in conditiile, domeniul si cu finalitatea mentionata, a actionat ultra vires, intrand in aria de competenta a autoritatii executive, singura cu atributii in domeniul sus-mentionat, printr-un act de reglementare secundara, care sa se subsumeze competentei autoritatii administratiei publice centrale.
In acest sens, este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit careia acceptarea ideii ca Parlamentul sa isi poata exercita competenta de autoritate legiuitoare in mod discretionar, oricand si in orice conditii, adoptand legi in domenii care apartin in exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constitutionale ale acestei autoritati consacrate de art. 61 alin. (1) din Constitutie si transformarea acesteia in autoritate publica executiva. In plus, instanta constitutionala considera ca o astfel de interpretare este contrara celor statuate in jurisprudenta sa si, prin urmare, in contradictie cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constitutie, care consacra obligativitatea erga omnes a deciziilor Curtii Constitutionale" (Decizia nr. 777/2017).
Asadar, apreciem ca Parlamentul, in acest mod, a actionat contrar dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la respectarea principiului separatiei puterilor in stat si ale dispozitiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constitutie, conform carora «Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii», precum si prevederilor constitutionale ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curtii Constitutionale.
2. Nerespectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) si ale dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie
Cu privire la obiectul reglementarii, invederam faptul ca prin modul de redactare a titlului, precum si a articolelor sale, legea criticata este echivoca si nu prezinta claritate in privinta continutului reglementarii.
Importanta stabilirii obiectului unei reglementari in economia actului normativ a stabilit-o insasi Curtea Constitutionala prin jurisprudenta sa, din care rezulta ca o lege trebuie sa prevada sfera sa de reglementare. Astfel, potrivit instantei constitutionale, obiectul legii nu poate fi ambiguu, insa acesta se poate deduce chiar din titlul sau, care, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, trebuie sa cuprinda denumirea generica a actului, in functie de categoria sa juridica si de autoritatea emitenta, precum si obiectul reglementarii exprimat sintetic. De aceea, Curtea apreciaza ca, in lipsa unor dispozitii generale ale legii care sa orienteze reglementarea, obiectul acesteia este dat chiar prin titlu. (Decizia nr. 1/2014, Decizia nr. 1/2015 si Decizia nr. 61/2017).
Astfel, constatam faptul ca din denumirea titlului si continutul legii supuse controlului de constitutionalitate nu se poate determina cu precizie care sunt relatiile sociale reglementate, obiectul legii criticate nefiind unul determinat, fixat in mod clar si neechivoc. Legea criticata nu impune, prin normele sale, reguli sau principii generale clare, care sa orienteze intreaga reglementare, aceasta fiind lacunara si cu privire la destinatarii sai si la conduita acestora, acestia neputand fi precizati sau identificati prin intermediul dispozitiilor referitoare la organizarea manifestarilor pentru marcarea Zilei Tratatului de la Trianon.
Prin urmare, apreciem ca sub aceste aspecte legea dedusa controlului Curtii Constitutionale incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, atat in componenta sa referitoare la stabilitatea raporturilor juridice, cat si in cea referitoare la calitatea legii, prin raportare la art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 52 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
Asa cum rezulta din expunerea de motive, intentia initiatorilor prevede ca propunerea legislativa urmareste reglementarea masurilor adecvate pentru marcarea corespunzatoare a acestei zile la nivel national si local, facand totodata referire la importanta deosebita pentru natiunea romana a documentului politic si juridic materializat prin Tratatul de la Trianon.
Asadar, din analiza motivelor care au stat la baza elaborarii propunerii legislative, precum si a reglementarilor instituite prin art. 2 al legii supuse controlului de constitutionalitate, reiese ca scopul legii este acela de a scoate in evidenta importanta respectivului Tratat prin organizarea unor manifestari cultural-educative si stiintifice. Consideram ca, in acest mod, scopul reglementarii, imprecis determinat, risca sa ramana neatins intrucat organizarea respectivelor manifestari poate fi de natura sa dea nastere unor evenimente contrare celor urmarite de legiuitor. Or, prin aceasta, apreciem ca norma este precar construita, realizata intr-o maniera neclara si imprevizibila.
De asemenea, art. 2 alin. (2) din legea criticata prevede ca autoritatile administratiei publice centrale si locale pot sprijini material si logistic, din bugetele proprii, organizarea si desfasurarea manifestarilor prevazute la alin. (1). Totodata, potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, institutiile publice, din fonduri proprii, precum si organizatiile neguvernamentale si reprezentantii societatii civile pot sprijini manifestarile organizate de catre autoritatile administratiei publice centrale si locale. Asadar, desi se intentioneaza stabilirea cadrului normativ in care autoritatile si institutiile publice pot actiona, textul de lege instituie doar o posibilitate, lasand la alegerea autoritatilor si institutiilor publice respective daca sa sprijine sau nu, din punct de vedere material si logistic, organizarea si desfasurarea manifestarilor respective. Astfel, apreciem ca, prin aceste dispozitii, legea contine prevederi cu caracter de recomandare, fiind, prin acest mod, lipsita de efecte in aplicare.
De aceea, consideram ca aceasta reglementare este lipsita de previzibilitate, intrucat nu rezulta cu claritate care este criteriul obiectiv ce poate orienta conduita acestor autoritati, ceea ce este de natura sa dea nastere unui subiectivism in aplicare cu privire la alocarea de sume din bugetele proprii dedicate respectivelor manifestari publice, institutiile publice putand actiona discretionar in aplicarea acestor norme.
Prin urmare, avand in vedere cele de mai sus si, indeosebi, lipsa instituirii unor norme care sa prevada obligatii clare si certe pentru finantarea acestor manifestari publice, consideram ca legea dedusa controlului de constitutionalitate este lipsita de claritate si previzibilitate, ceea ce poate determina incoerenta si instabilitate in viitoarea sa aplicare.
Prin raportare la jurisprudenta constitutionala in materie, potrivit careia solutiile preconizate de un act normativ nu pot fi aplicate in mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii, modalitati si criterii clare si obiective de aplicare, si avand in vedere motivele mai-sus precizate, apreciem ca legea contine, la art. 1 si 2, dispozitii care creeaza un cadru legislativ contrar principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii, fapt ce este de natura sa afecteze exigentele de calitate a legii, asa cum acestea isi gasesc expresia in art. 1 alin. (5) din Constitutie, raportat la Legea nr. 24/2000, dupa cum rezulta din interpretarea data de instanta constitutionala (Decizia nr. 1/2012, Decizia nr.681/2012 si Decizia 447/2013).
Mai mult de atat, stabilind o posibilitate si nu o obligatie in sarcina autoritatilor/institutiilor publice referitoare la finantarea manifestarilor prevazute prin legea criticata, legiuitorul instituie o norma ce nu se justifica obiectiv si rational. Lasand la latitudinea autoritatilor publice centrale si locale distribuirea fondurilor necesare sprijinirii respectivelor manifestari publice, se poate da nastere unor comportamente discriminatorii ale autoritatilor publice mentionate, contrare principiului constitutional al art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor. Aceste prevederi pot fi de natura sa stabileasca un privilegiu pentru anumite autoritati de la nivel local, in functie de apartenenta politica a acestora, creandu-le posibilitatea de a aborda si manifesta un comportament diferentiat, subiectiv, in distribuirea respectivelor fonduri.
Art. 3 alin. (1) al legii deduse controlului de constitutionalitate prevede ca Guvernul si autoritatile administratiei publice centrale si locale vor lua masurile necesare pentru ca in aceasta zi sa fie arborat drapelul Romaniei, in conformitate cu prevederile Legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului Romaniei, intonarea imnului national si folosirea sigiliilor cu stema Romaniei de catre autoritatile si institutiile publice, cu completarile ulterioare.
Art. 3 din Legea nr. 75/1994 enumera exhaustiv conditiile in care se poate arbora temporar drapelul Romaniei astfel: cu prilejul zilei nationale a Romaniei si al altor sarbatori nationale, in locurile publice stabilite de autoritatile locale; cu ocazia festivitatilor si ceremoniilor oficiale cu caracter local national si international, in locurile unde acestea se desfasoara; cu prilejul vizitelor oficiale intreprinse in Romania de sefi de stat si de guvern, precum si de inalte personalitati politice reprezentand principalele organisme internationale interguvernamentale, la aeroporturi, gari, porturi si pe diferite trasee; in cadrul ceremoniilor militare, conform regulamentelor militare; cu ocazia desfasurarii competitiilor sportive, pe stadioane si alte baze sportive si in timpul campaniilor electorale, la sediul birourilor, comisiilor electorale si al sectiilor de votare.
Din analiza comparativa a celor doua articole de lege enuntate mai sus reiese faptul ca obligatia instituita in sarcina Guvernului si a autoritatilor administratiei publice centrale si locale de a lua masurile necesare pentru ca in ziua de 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon, sa fie arborat drapelul Romaniei nu se incadreaza in niciuna din ipotezele normei prevazute expres si limitativ la art. 3 din Legea nr. 75/1994. De aceea, consideram ca norma instituita la art. 3 alin. (1) din legea supusa controlului de constitutionalitate nu este corelata cu dispozitiile acelor norme la care face trimitere, respectiv cu cele prevazute la art. 3 din Legea nr. 75/1994, ceea ce este de natura sa creeze neclaritati si, prin aceasta, dificultati in aplicare, aspect ce nesocoteste cerintele de claritate si previzibilitate ale legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate in jurisprudenta constitutionala cu privire la cerintele de calitate a legii, asa cum acestea isi gasesc expresia in prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie.
3. Nerespectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. t) prin raportare la art. 31 alin. (5)
Potrivit art. 3 alin. (2) din legea supusa controlului de constitutionalitate, Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune, in calitate de servicii publice, vor include in programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestarile dedicate acestei zile. Apreciem ca aceasta reglementare reprezinta o modificare implicita a dispozitiilor Legii nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, lege cu caracter organic si, prin urmare, aceasta interventie legislativa ar fi trebuit sa se realizeze, de asemenea, printr-o lege cu caracter organic.
Astfel, in conformitate cu art. 31 alin. (5) din Constitutie, organizarea serviciilor publice de radio si televiziune se reglementeaza prin lege organica, legea adoptata in acest sens de Parlamentul Romaniei fiind Legea nr. 41/1994. Potrivit art. 1 din acelasi act normativ, Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune sunt infiintate ca servicii publice autonome de interes national, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Romane.
Prin legea dedusa controlului de constitutionalitate, prevederile Legii nr. 41/1994 referitoare la obiectul de activitate al celor doua servicii publice sunt modificate implicit, stabilind in sarcina acestora si includerea in programele lor a emisiunilor ori a altor aspecte de la manifestarile dedicate Zilei Tratatului de la Trianon. Avand insa in vedere ca aceasta lege are caracter organic, orice modificare a sa, expresa sau implicita, care priveste dispozitiile sale cu caracter organic si prin care se introduce o noua obligatie in sarcina acestor servicii si, implicit, o extindere a domeniilor de activitate trebuie sa urmeze acelasi regim.
In cazul de fata, aceasta cerinta este una obligatorie, intrucat, din punct de vedere al criteriului material, normele privind obiectul de activitate al celor doua societati publice sunt esentiale si in legatura directa cu infiintarea si organizarea serviciilor publice respective, aspecte ce le garanteaza acestora autonomia din punct de vedere organizational si le confera independenta editoriala.
In acest sens, Curtea Constitutionala a stabilit ca daca textul Constitutiei dispune ca infiintarea, organizarea si functionarea unei autoritati se realizeaza prin lege organica, toate aspectele ce privesc autoritatea respectiva se realizeaza prin acea categorie de lege (Decizia nr. 52/2018).
De asemenea, in jurisprudenta sa, instanta constitutionala a subliniat ca o derogare poate fi stabilita numai printr-o lege de aceeasi natura cu aceea a legii de la care se deroga. Rezulta, pe cale de consecinta, ca printr-o lege ordinara nu se poate deroga de la o prevedere de natura legii organice, deoarece ar insemna ca, printr-o asemenea derogare, legea ordinara sa reglementeze in domenii rezervate de Constitutie legii organice (Decizia nr. 6/1992 si Decizia nr. 88/1998).
Asadar, intrucat organizarea serviciilor publice de radio si de televiziune sunt rezervate, prin Constitutie, domeniului legii organice, modificarile legislative asupra acesteia pot opera numai printr-o norma de aceeasi natura.
In concluzie, legea, prin modul in care a fost adoptata, incalca dispozitiile constitutionale referitoare la domeniile rezervate legilor organice stabilite de art. 73 alin. (3) lit. t) coroborate cu art. 31 alin. (5), cu consecinta neconstitutionalitatii legii in ansamblul sau.
In considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca Legea pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon este neconstitutionala in ansamblu”.
