INDEMNIZATIA DE CONCEDIU – Inalta Curte a admis sesizarea: “Trebuie avute in vedere sporurile” (Document)

Lumea Banilor prezinta Decizia 23/2021 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie- Completul pentru solutionarea recursurilor in interesul legii, a luat in discutie sesizarea formulata de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Solutionarea recursului in interesul legii vizeaza urmatoarea problema de drept:
Interpretarea si aplicarea unitara a art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 462/2006, cu modificarile ulterioare, si a art. 150 alin. (1) si (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste stabilirea indemnizatiei de concediu pentru functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (in prezent, politistii de penitenciare) prin includerea, in cuantumul acestei indemnizatii, a sporurilor pentru conditii periculoase sau vatamatoare si pentru conditii grele de munca, de care aceasta categorie de personal a beneficiat, in perioada de activitate, corespunzator timpului lucrat in locurile de munca respective.

Autorul sesizarii a mentionat ca s-au conturat doua orientari jurisprudentiale cu privire la problema de drept aflata in divergenta.
In cadrul primei orientari jurisprudentiale s-a apreciat ca sporurile pentru conditii periculoase sau vatamatoare, precum si sporul pentru conditii grele de munca nu se includ in indemnizatia de concediu, astfel incat au fost respinse cererile de chemare in judecata prin care functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (actualii politisti de penitenciare) solicitau obligarea angajatorilor la recalcularea indemnizatiilor de concediu si plata acestora cu luarea in considerare a acestor sporuri.

In cadrul celei de-a doua orientari jurisprudentiale s-a apreciat ca sporurile pentru conditii periculoase sau vatamatoare, precum si sporul pentru conditii grele de munca se includ in indemnizatia de concediu a functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (politistii de penitenciare). Aceste instante au admis cererile formulate si au obligat paratii sa recalculeze indemnizatiile de concediu de odihna ale reclamantilor prin includerea sporurilor pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase, care au facut parte din salariul aferent timpului normal de lucru, precum si sa plateasca reclamantilor diferenta dintre indemnizatiile de concediu cuvenite in urma recalcularii si cele platite initial (in limita termenului de prescriptie). De asemenea, in unele cazuri, instantele au obligat paratii sa includa sporurile pentru conditii de munca in indemnizatia de concediu de odihna si pentru viitor, pana la schimbarea legislatiei in materie.

In urma analizarii cauzei, instanta suprema a admis sesizarea.

Iata decizia Inaltei Curti:

“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea unitara a art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 462/2006, cu modificarile ulterioare, si a art. 150 alin. (1) si (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la stabilirea drepturilor banesti cuvenite politistilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihna trebuie avute in vedere sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase de care acestia au beneficiat in perioada de activitate, corespunzator timpului lucrat in locurile de munca respective.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila”.

Iata pasaje din decizia Inaltei Curti, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Problema de drept cu care este investita Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii este aceea de a se stabili, in interpretarea si aplicarea unitara a art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 si a art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii, daca stabilirea indemnizatiei de concediu pentru functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (in prezent, politistii de penitenciare) se face prin includerea sau neincluderea, in cuantumul acestei indemnizatii, a sporurilor pentru conditii periculoase sau vatamatoare si pentru conditii grele de munca, de care aceasta categorie de personal a beneficiat, in perioada de activitate, corespunzator timpului lucrat in locurile de munca respective.
Cu titlu prealabil urmeaza a fi analizate legislatia invocata, precum si cea din domeniul de interes in dezlegarea problemei de drept supuse dezbaterii.
Astfel, conform art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006, 'Functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pe timpul cat se afla in delegare, detasare, incapacitate temporara de munca, concediu de odihna, concediu de maternitate, alte concedii platite, precum si invoiri platite care se acorda in baza dispozitiilor legale in vigoare, primesc salariile de baza si celelalte drepturi banesti avute, inclusiv sporurile de care beneficiaza, potrivit legii'.
Referirile din cadrul articolului enuntat in cuprinsul sesizarii, citat anterior, impun o analiza a reglementarilor ce vizeaza acordarea si plata concediului de odihna functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (in prezent, politistii de penitenciare) in perioadele ce fac obiectul litigiilor surprinse in cadrul sesizarii pentru solutionarea recursului in interesul legii, respectiv din anul 2015 si pana in prezent.
Astfel, Legea nr. 293/2004 statua la art. 36 lit. e) dreptul functionarului public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare de a beneficia de concedii de odihna, concedii de studii, invoiri platite si concedii fara plata, in conditii stabilite prin hotarare a Guvernului, urmand ca, potrivit art. 89 din acelasi act normativ, dispozitiile acestei legi sa fie completate, dupa caz, cu prevederile din legislatia muncii.
Legea nr. 293/2004 a fost abrogata prin art. 210 din Legea nr. 145/2019 privind statutul politistilor de penitenciare, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 145/2019), care a reiterat la art. 104 ca 'Politistul de penitenciare are dreptul la: (…) f) concedii de odihna, concedii de studii, invoiri platite si concedii fara plata, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului; (…)', iar la art. 200 ca: 'Dispozitiile prezentei legi se completeaza, dupa caz, cu prevederile cuprinse in legislatia muncii'.
Prin raportare la norma de trimitere continuta de art. 89 din Legea nr. 293/2004, respectiv art. 200 din Legea nr. 145/2019 rezulta ca legislatia muncii, inclusiv prevederile art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii, este aplicabila functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (actuali politisti de penitenciare), in completarea dispozitiilor speciale continute in legile care au reglementat succesiv statutul acestei categorii profesionale.
Or, potrivit art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii: '(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca. (2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu. (…)'.
Se observa ca, sub aspectul care intereseaza, al elementelor salariale ce intra in compunerea indemnizatiei de concediu si a modului de determinare a acesteia, statutele profesionale aprobate prin Legea nr. 293/2004 si Legea nr. 145/2019 nu contin norme derogatorii de la prevederile acesteia din urma.
Avand in vedere ca cele doua legi care au reglementat succesiv statutul functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare (actuali politisti de penitenciare) nu contin, in privinta acestei categorii profesionale, vreo solutie expresa si derogatorie sub aspectul indemnizatiei de concediu, in virtutea dispozitiilor art. 89 din Legea nr. 293/2004, respectiv art. 200 din Legea nr. 145/2019, se constata ca sunt pe deplin aplicabile, cu titlu de drept comun, dispozitiile art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii.

Solutia de principiu

Solutia de principiu din dreptul comun al muncii a fost transpusa, in privinta functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare in termenii consacrati de art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006, in sensul ca, pe timpul cat se afla in concediu de odihna, acestia primesc salariile de baza si celelalte drepturi banesti avute, inclusiv sporurile de care beneficiaza, potrivit legii.
Art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 a ramas in vigoare, nefiind abrogat de art. 48 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice (Legea-cadru nr. 330/2009).
In aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 64/2006 au fost emise Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007 (nepublicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I), care, in anexa nr. 5, prevede ca sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase se acorda pentru prestarea activitatii in conditii considerate atipice - care nu sunt generice, ci stabilite in concret pentru fiecare situatie particulara in parte, pe baza unor 'buletine de determinare prin expertizare a locurilor de munca', respectiv a unor "buletine de determinare/masurare" - si numai in functie de expunerea efectiva la factori ce au impus calificarea respectiva.
Astfel, cu privire la sporul pentru activitatea desfasurata in conditii deosebit de periculoase, periculoase sau vatamatoare, in sectiunea 5.1 din anexa nr. 5 a Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007 s-a prevazut ca acest spor se acorda in baza unor 'buletine de determinare prin expertizare a locurilor de munca', eliberate de organele de specialitate din cadrul directiilor sau institutelor de sanatate publica sau alte organe autorizate si avizate de responsabilul cu protectia muncii din unitate (in cazul sporului pentru conditii deosebit de periculoase si periculoase in munca - pct. 4), respectiv in baza unor 'buletine de determinare/masurare', eliberate de organele competente ale Ministerului Sanatatii si Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei ori de laboratoare sau institutii agreate de acestea si confirmate de responsabilul cu protectia muncii din unitate (in cazul sporului pentru conditii de munca vatamatoare - pct. 7), acolo unde, cu toate masurile de protectie a muncii luate, se mentine un permanent risc sau pericol de accidentare ori de imbolnavire profesionala.
De asemenea, s-a prevazut ca unitatile au obligatia sa solicite organelor abilitate buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de munca sau buletinele de determinare/masurare, dupa caz, ori de cate ori intervin modificari tehnologice in procesul de productie sau se aplica unele masuri care sa conduca la imbunatatirea conditiilor avute in vedere la stabilirea sporurilor, confirmate de rezultatele determinarilor efectuate (pct. 14).

Sporul pentru munca in conditii periculoase

In privinta regimului de acordare, la pct. 15 din sectiunea 5.1 din anexa nr. 5 a aceluiasi ordin s-a stabilit ca sporul pentru munca in conditii deosebit de periculoase, conditii periculoase sau conditii vatamatoare se acorda proportional cu timpul pe care personalul respectiv l-a lucrat in astfel de conditii, la locurile de munca prevazute in anexa, fara a depasi 170 de ore lunar, in program normal de lucru - alin. (1), iar daca la un loc de munca se constata prezenta simultana a doi sau mai multi factori care, prin actiunea lor, confera dreptul la sporuri pentru conditii deosebit de periculoase, periculoase sau vatamatoare, se acorda un singur spor, si anume cel mai mare - alin. (2); sporul se calculeaza in conditiile stabilite la alin. (1), prin aplicarea cotelor procentuale prevazute in anexa nr. 5 la Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007 asupra salariului de baza lunar, si se va plati in fiecare luna, pentru luna anterioara, pe baza pontajelor intocmite si transmise la compartimentul financiar (…) - alin. (3).

Sporul pentru conditii grele de munca

In ceea ce priveste sporul pentru conditii grele de munca, potrivit sectiunii 5.3 din anexa nr. 5 la Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007, acesta se acorda 'personalului care lucreaza in conditii de efort fizic sau psihic ridicat, la temperaturi foarte ridicate sau foarte scazute, in mediu umed sau in conditii de mediu deosebite sau nedorite, trepidatii, zgomote si alte asemenea, unde atragerea fortei de munca se face cu dificultate' (pct. 1), precum si 'personalului care asigura paza si supravegherea persoanelor private de libertate care desfasoara activitati pe punctele de lucru situate in exteriorul cladirilor' - pct. 2 alin. (2) raportat la pct. 5 din tabelul-anexa cuprinzand locurile de munca, activitatile si marimea concreta a sporului pentru personalul care isi desfasoara activitatea in conditii grele de munca; locurile de munca pentru care se acorda acest spor, precum si nivelul sau pentru fiecare loc de munca se stabilesc la inceputul fiecarui an, pe baza buletinelor de determinare/masurare, de catre o comisie constituita la nivelul unitatii, printr-un proces-verbal supus aprobarii directorului unitatii (pct. 5).
Si in privinta sporului pentru conditii grele de munca, prin aceleasi norme, au fost instituie reguli privind regimul de acordare (proportional cu timpul efectiv lucrat si pe baza de pontaj), precum si obligativitatea evaluarii periodice a conditiilor care justifica acordarea sa - pct. 3, 6 si 7 din sectiunea 5.3 a anexei nr. 5 la Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007.
In aplicarea dispozitiilor art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 cu referire la drepturile banesti ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pe timpul cat se afla in delegare, detasare, incapacitate temporara de munca, concediu de odihna, concediu de maternitate, alte concedii platite, la pct. 26.1 din Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007 s-a prevazut ca "prin drepturi banesti avute" se inteleg indemnizatiile si sporurile care nu se platesc in raport cu timpul efectiv lucrat pe baza unor pontaje intocmite in acest sens, cu exceptia situatiei in care persoanele respective se afla in delegare sau sunt detasate si desfasoara activitati in locuri pentru care se acorda astfel de sporuri si indemnizatii.

Jurisprudenta Inaltei Curti

Dupa cum s-a aratat anterior in cuprinsul prezentei decizii, la capitolul V subpunctul referitor la jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal in privinta legalitatii Ordinului ministrului justitiei nr. 399/C/2007, prin Decizia nr. 6.696 din 10 decembrie 2020 a aceleiasi sectii s-a retinut ca sintagma 'drepturile banesti avute (…) potrivit legii' din cuprinsul art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 are in vedere drepturile salariale, inclusiv sporurile prevazute de lege de care subiectii normei in discutie au beneficiat anterior intervenirii situatiilor juridice enumerate in aceasta, restrangerea acestor drepturi printr-un act administrativ cu forta juridica inferioara legii fiind nelegala.
Astfel, instanta suprema a observat ca Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007 a fost emis in temeiul art. 54 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 si ca, in temeiul art. 38 din aceasta ordonanta (norma cu rang de lege), functionarii publici cu statut special, pe timpul cat se afla in concediu de odihna, au dreptul la salariile de baza si celelalte drepturi banesti avute, inclusiv sporurile de care beneficiaza, potrivit legii.
In schimb, din dispozitiile infralegale continute de pct. 26.1 din Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007 se intelege ca in categoria 'drepturi banesti avute' in care sunt incluse, conform art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006, si 'sporurile de care beneficiaza' intra numai indemnizatiile si sporurile care se platesc in raport cu timpul efectiv lucrat pe baza de pontaje intocmite in acest sens.
Inalta Curte a observat ca textul infralegal exceleaza prin neclaritate si ca din acesta se poate deduce ca functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare nu beneficiaza de sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase pe perioada in care se afla in concediu de odihna, intrucat acestea se acorda pentru timpul efectiv lucrat in conditii deosebit de periculoase, conditii periculoase sau conditii vatamatoare, care, in mod evident, nu sunt intrunite in perioada de concediu.
In considerentele deciziei Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a aratat ca sintagma 'potrivit legii' ce caracterizeaza 'drepturile banesti avute' are in vedere acele drepturi salariale reglementate prin lege de care au beneficiat subiectii normei legale anterior intervenirii situatiilor speciale reglementate in aceasta norma (delegare, detasare, concedii, zile libere etc.), aspect care rezulta cu claritate din utilizarea, de catre legiuitor, a verbului la timpul trecut.
Prin urmare, prin pct. 26.1 din Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007, legiuitorul infralegal a operat o restrangere a 'drepturilor banesti avute' luate in considerare de legiuitorul primar la determinarea situatiilor speciale mentionate in ipoteza art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006, reducand-o la indemnizatiile si sporurile care se platesc in raport cu timpul efectiv lucrat pe baza unor pontaje intocmite in acest sens, fiind excluse in consecinta cele permanente.
Mai mult, in cazul persoanelor aflate in concediu, dispozitiile din ordin au lipsit norma legala de continut, pentru ca, prin ipoteza, sunt avute in vedere numai sporurile si indemnizatiile care se platesc in raport cu timpul efectiv lucrat.
Astfel, s-a conchis ca prin pct. 26.1 din Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007 s-a oferit o interpretare oficiala unor dispozitii legale cu forta superioara, cu rang de lege, prin care s-au restrans sensul si intinderea acestora, operand chiar o abrogare partiala si tacita a lor, sanctiunea pentru o atare reglementare fiind anularea normei de nivel infralegal, care s-a dispus prin Decizia nr. 6.696 din 10 decembrie 2020 a Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Efectul obligatoriu al lucrului judecat

Din aceasta perspectiva se retine ca efectul obligatoriu al lucrului judecat, reglementat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedura civila, nu poate fi ignorat, iar caracterul general obligatoriu precizat de art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, are ca efect opozabilitatea erga omnes a hotararii judecatoresti definitive, prin care s-a anulat in parte actul administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007.
Prin urmare, dispozitiile pct. 26.1 din Ordinul ministrului justitiei nr. 399/C/2007 nu pot justifica excluderea din cuantumul indemnizatiei de concediu a sporurilor care se platesc in raport cu timpul efectiv lucrat, pe baza de pontaje, daca aceste sporuri au fost avute de functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare (politisti de penitenciare), in sensul ca au fost platite, intrand in compunerea drepturilor salariale cuvenite acestora anterior efectuarii concediului de odihna.
Dimpotriva, aceste sporuri trebuie incluse in indemnizatia de concediu atunci cand ele au fost incluse in drepturile salariale avute anterior efectuarii concediului de odihna si indeplinesc, in mod cumulativ, si conditia prevazuta de art. 150 alin. (1) din Codul muncii, aceea de a avea caracter permanent, conditie de la care prevederile art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 nu deroga.
Ca atare, in masura in care sporurile pentru conditii periculoase sau vatamatoare, precum si pentru conditii grele de munca au fost incluse in drepturile salariale avute anterior efectuarii concediului de odihna, trebuie a se verifica daca acestea au avut sau nu caracter permanent, in intelesul art. 150 alin. (1) din Codul muncii.
Aceste sporuri se regasesc in mod constant de-a lungul evolutiei legislative analizate in cadrul drepturilor cuvenite subiectilor in discutie.
Astfel, la art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 se prevedea ca:
'(1) Functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, care lucreaza in conditii de pericol determinate de depozitarea munitiilor, pulberilor, explozivilor si substantelor toxice speciale sau care executa operatiuni de depozitare, dezamorsare, manipulare, examinare ori neutralizare a acestora, beneficiaza de un spor pentru conditii periculoase de munca, diferentiat in functie de gradul de pericol, de timpul efectiv lucrat in aceste locuri, calculat la salariul de baza, astfel: a) locuri de munca sau operatiuni deosebit de periculoase - 37-50%; b) locuri de munca sau operatiuni foarte periculoase - 16-30%; c) locuri de munca sau operatiuni periculoase - pana la 16%. (2) Locurile de munca sau operatiunile periculoase, diferentiate in functie de gradul de pericol pe care il reprezinta, procentul corespunzator fiecarui loc de munca sau operatiune, precum si normele de acordare se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei", iar conform art. 23 din acelasi act normativ: "Dispozitiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru conditii periculoase sau vatamatoare, pentru activitati care solicita o incordare psihica foarte ridicata ori care se desfasoara in conditii deosebite de munca, pentru conditii grele de munca, pentru activitatea desfasurata in schimb de noapte, precum si alte reglementari se aplica si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare care se afla in situatii similare, cu avizul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei'.
Aceste dispozitii au fost abrogate incepand cu data de 1 ianuarie 2010 prin art. 48 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 330/2009, lege care le-a reluat intr-o redactare similara la art. 13 si 14 din anexa nr. IV - "Reglementari specifice personalului incadrat in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala" - sectiunea 1 - 'Soldele personalului militar in activitate si salariile lunare ale politistilor si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare'.
Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogata incepand cu data de 1 ianuarie 2011 prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea cadru nr. 284/2010), care la art. 12 alin. (2) din anexa nr. VII - 'Familia ocupationala de functii bugetare «Aparare, ordine publica si siguranta nationala»" - capitolul II - 'Reglementari specifice personalului din institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala' stabilea: 'Personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personalul civil beneficiaza de urmatoarele sporuri, in functie de conditiile de munca: a) pentru conditii periculoase sau vatamatoare, un spor de pana la 15% din solda de functie/salariul de functie/salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective; b) pentru conditii grele de munca, un spor de pana la 15% din solda de functie/salariul de functie/salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective; c) pentru activitatile care solicita o incordare psihica foarte ridicata, un spor de pana la 15% din solda de functie/salariul de functie/salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective'.
Aceste dispozitii au fost abrogate incepand cu data de 1 iulie 2017, prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), care a pastrat insa aceeasi formulare la art. 12 alin. (2) si (3) din anexa nr. VI - 'Familia ocupationala de functii bugetare «Aparare, ordine publica si securitate nationala»" - capitolul II - "Reglementari specifice personalului din institutiile publice de aparare, ordine publica si securitate nationala'.
Raportat la dispozitiile legale prevazute de art. 12 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 si, respectiv, art. 12 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se impune concluzia ca sporurile pentru conditii periculoase sau vatamatoare, precum si pentru conditii grele de munca, de pana la 15% din salariul functiei, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective, sunt sporuri cu caracter permanent, nu temporar.

Calificarea sporurilor

Aceasta calificare a sporurilor in discutie rezulta din modalitatea de stabilire care presupune identificarea, expertizarea si atestarea la nivelul fiecarui angajator a locurilor de munca ce, prin specificul lor, prezinta un risc sau pericol permanent de accidentare sau imbolnavire profesionala, respectiv a locurilor de munca ce presupun desfasurarea activitatii personalului care le ocupa in conditii de efort fizic sau psihic ridicat ori in conditii de lucru nocive pentru sanatatea lucratorilor.
Se observa ca art. 12 alin. (3) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 si, respectiv, art. 12 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 statueaza: 'Locurile, conditiile de munca si operatiunile, precum si procentele de acordare se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite, in limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, avand la baza buletinele de determinare sau, dupa caz, expertizare, emise de catre autoritatile abilitate in acest sens'.
Stabilirea locurilor si conditiilor de munca pentru care se acorda sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase se realizeaza prin ordin al ordonatorului principal de credite, in considerarea unor aspecte ce tin de caracteristica generala a unor categorii de activitati, spatii de lucru, si nu in considerarea fiecarui lucrator in parte si a fiecarei sarcini de serviciu a acestuia, vizeaza perioade lungi de timp si nu se stabilesc zilnic sau lunar.
Sporurile salariale ce au ca scop recompensarea muncii prestate in aceste conditii se acorda politistilor de penitenciare atat timp cat din evaluarile periodice nu rezulta schimbarea conditiilor de munca.
Aceasta componenta a activitatii care justifica acordarea sporului salarial este inerenta si indisolubil legata de continutul raporturilor de serviciu ale politistilor de penitenciare care ocupa posturi ale caror atributii implica o atare activitate, fiind, asadar, un element ce tine de statutul profesional al acestora.
Fiind stabilite si acordate in considerarea conditiilor specifice ale locurilor de munca si atributiilor corespunzatoare statutului profesional, sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase constituie elemente ale salarizarii politistilor de penitenciare care se mentin atat timp cat subzista premisele ce au justificat acordarea lor, pana la modificarea conditiilor locurilor de munca sau a raporturilor de serviciu ale personalului care beneficiaza de aceste drepturi salariale.
Astfel, este evident caracterul permanent al sporurilor in discutie, iar imprejurarea ca aceste sporuri se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat in conditii de munca grele, vatamatoare si periculoase constituie doar o modalitate de cuantificare a lor in perioadele de activitate a personalului, fara a avea vreo influenta asupra calificarii acestora ca sporuri cu caracter permanent (cu atat mai mult cu cat consecintele conditiilor speciale de munca repercutate asupra beneficiarilor acestor sporuri nu inceteaza automat la intrarea acestora in concediu, ci se prelungesc in timp si ulterior, justificand astfel acordarea sporurilor cu caracter de continuitate).
Asadar, in mod corect au stabilit instantele care au imbratisat a doua opinie expusa in cuprinsul prezentei decizii ca, desi variabile sub aspectul cuantificarii, sporurile pentru conditii de munca au caracter permanent, dupa cum si conditiile care determina acordarea lor au caracter permanent, la fel ca si consecintele lor; or pentru a nu fi incluse in indemnizatia de concediu, sporurile ar trebui sa aiba caracter temporar.

Dezlegarea problemei de drept

Pentru dezlegarea problemei de drept ce face obiectul prezentei sesizari trebuie a se face distinctia dintre sporurile cu caracter variabil si cele cu caracter temporar.
Caracterul variabil al sporului priveste cuantificarea, stabilirea valorii sale nominale prin aplicarea reperelor de cuantificare (in cauzele analizate, timpul efectiv lucrat), opuse sporurilor cu caracter variabil fiind sporurile fixe, iar nu sporurile cu caracter permanent. Altfel spus, caracterul variabil/fix al sporului vizeaza cuantificarea acestuia, in timp ce caracterul permanent/temporar vizeaza conditiile de acordare a sporului, acestea fiind doua aspecte distincte.
Din perspectiva aplicarii dispozitiilor art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii si ale art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006, pentru includerea in algoritmul de calcul al indemnizatiei de concediu, caracterul variabil al sporurilor respective nu prezinta relevanta.
Astfel, chiar daca au un caracter variabil, in masura in care sunt permanente, sporurile pentru conditii de munca se includ in indemnizatia de concediu, atunci cand 'au fost avute', in sensul ca au intrat in compunerea salariilor platite politistilor de penitenciare anterior efectuarii concediului de odihna, iar cuantumul indemnizatiei de concediu urmeaza a fi stabilit prin aplicarea algoritmului prevazut de art. 150 alin. (2) din Codul muncii, fiind indiferenta, din aceasta perspectiva, imprejurarea ca ele se acorda proportional cu timpul lucrat, de vreme ce acest aspect tine de caracterul variabil al sporurilor in discutie si nu vizeaza caracterul lor permanent.
Aceeasi concluzie rezulta si din observarea scopului instituirii concediului de odihna si din aplicarea principiului egalitatii in fata legii. Astfel, concediul de odihna este destinat refacerii capacitatii de munca a salariatului, se efectueaza in fiecare an si, ca regula, in natura, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat fiind permisa numai in cazul incetarii raporturilor de munca (art. 146 din Codul muncii).
Asa fiind, intrucat concediul de odihna este intrinsec legat de activitatea desfasurata de salariat anterior efectuarii acestuia, fiind destinat sa asigure refacerea capacitatii de munca afectate - intre altele - de conditiile de munca, este firesc ca si drepturile banesti aferente concediului de odihna sa fie stabilite in raport cu salariul lunar corespunzator perioadei de activitate, deci cu luarea in considerare a sporurilor pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase.

Egalitatea de tratament

De asemenea, prin aplicarea in acest sens a prevederilor art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii se asigura egalitatea de tratament intre politistii de penitenciare in ceea ce priveste drepturile banesti aferente concediului de odihna, sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase urmand sa se regaseasca in indemnizatia de concediu, proportional cu timpul efectiv lucrat in astfel de conditii in ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul.
Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. Or, interpretarea potrivit careia drepturile banesti aferente concediului de odihna nu includ sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase incalca acest principiu, de vreme ce politistii de penitenciare care s-au expus in mod diferit factorilor nocivi aferenti conditiilor de munca (proportional cu timpul efectiv lucrat in aceste conditii), cu consecinta unei afectari diferite a capacitatii de munca, sunt tratati intr-o maniera identica in ceea ce priveste indemnizatia de concediu, din cuantumul acesteia urmand sa lipseasca tocmai sumele ce compenseaza conditiile de munca.
Atat Hotararea Guvernului nr. 1.946/2004, cat si Hotararea Guvernului nr. 604/2021 pentru aprobarea conditiilor in care politistii de penitenciare pot beneficia de concedii de odihna, concedii de studii, invoiri platite, concedii fara plata si bilete de odihna (Hotararea Guvernului nr. 604/2021), adoptata ulterior, prevad la art. 1 alin. (1) ca Politistii de penitenciare au dreptul in fiecare an calendaristic la un concediu de odihna platit, a carui durata se stabileste in raport cu vechimea in munca, precum si cu perioadele asimilate in vederea obtinerii unei pensii, dupa cum urmeaza: a) 32 de zile calendaristice, pentru cei cu o vechime cumulata de pana la 10 ani; b) 38 de zile calendaristice, pentru cei cu o vechime cumulata de peste 10 ani (…), iar la art. 12 (respectiv art. 13 din Hotararea Guvernului nr. 1.946/2004) - (1) In afara concediului de odihna prevazut la art. 1 alin. (1), politistii de penitenciare care isi desfasoara activitatea in locuri de munca cu conditii deosebite - vatamatoare, grele sau periculoase -, stabilite potrivit legii, au dreptul in fiecare an calendaristic la un concediu de odihna suplimentar, cu o durata cuprinsa intre 3 si 14 zile calendaristice. (2) Concediul de odihna suplimentar se cumuleaza cu concediul de odihna platit prevazut la art. 1 alin. (1).
De asemenea, potrivit art. 13 din Hotararea Guvernului nr. 604/2021 (fostul art. 14 din Hotararea Guvernului nr. 1.946/2004) - (1) Existenta conditiilor deosebite - vatamatoare, grele sau periculoase - la locul de munca se stabileste potrivit prevederilor legale. (2) Pe baza determinarilor pentru evaluarile de risc profesional prevazute de cadrul legal aplicabil, prin ordin al ministrului justitiei se stabilesc categoriile de politisti de penitenciare care isi desfasoara efectiv activitatea in locuri de munca cu conditii deosebite - vatamatoare, grele sau periculoase -, precum si durata concediului de odihna suplimentar de care acestia beneficiaza in fiecare an calendaristic.
Asa cum au retinut instantele care au imbratisat a doua opinie, precum si autorul sesizarii, faptul ca in temeiul art. 13 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 1.946/2004 - corespunzator art. 12 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 604/2021 -, politistii de penitenciare care isi desfasoara activitatea in conditii vatamatoare, grele sau periculoase au dreptul in fiecare an calendaristic la un concediu de odihna suplimentar nu constituie un argument pentru neluarea in considerare a sporurilor pentru conditii de munca la determinarea drepturilor banesti aferente concediului de odihna.
Pe de o parte, concediul de odihna suplimentar vizeaza latura nepatrimoniala a dreptului la concediu, respectiv acordarea unui timp liber suplimentar in care politistii de penitenciare nu isi desfasoara activitatea, in considerarea conditiilor de munca, in timp ce elementele care intra in calculul indemnizatiei de concediu vizeaza latura patrimoniala a acestui drept, fara a exista, din aceste perspective, ce decurg din continutul dual al dreptului la concediu, o dubla compensare identica in continut.

Prevederile Codului Muncii

Pe de alta parte, chiar Codul muncii prevede in mod implicit posibilitatea cumularii celor doua beneficii din moment ce reglementeaza in art. 147 alin. (1) dreptul salariatilor care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare de a beneficia de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare, iar art. 150 alin. (1) din acelasi cod stabileste ca 'pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva (…)', fara a distinge intre concediul de odihna obisnuit si cel suplimentar si fara a exclude, dintre sporurile cu caracter permanent, pe cele acordate in considerarea conditiilor de munca.
Solutia includerii sporurilor pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase in drepturile banesti aferente concediului de odihna de care beneficiaza politistii de penitenciare este conforma celor statuate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in jurisprudenta dezvoltata in interpretarea art. 7 alin. (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind unele aspecte ale organizarii timpului de lucru (Directiva 2003/88/CE).
Conform art. 7 alin. (1) din aceeasi directiva, 'Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale'.
In interpretarea acestor dispozitii, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat intr-o bogata jurisprudenta (Hotararea din 26 iunie 2001, C-173/99, BECTU, paragraful 47; Hotararea din 20 ianuarie 2009, cauzele conexate C-350/06 si C-520/06, Schultz-Hoff si altii, paragrafele 22-25 si 60; Hotararea din 22 noiembrie 2011, C-214/10, KHS AG, paragraful 31; Hotararea din 12 iunie 2014, C-118/13, Bollacke, paragrafele 20-21; Hotararea din 16 martie 2006, cauzele conexate C-131/04 si C-257/04, Robinson-Steele si altii, paragrafele 48-51; Hotararea din 15 septembrie 2011, C-155/10, Williams si altii, paragrafele 20-25; Hotararea din 13 decembrie 2018, C-385/17, Torsten Hein, paragrafele 33- 34) ca:
-(i) dreptul la concediul anual platit este consacrat in mod expres la articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, careia articolul 6 alineatul (1) TFUE ii recunoaste aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor si trebuie considerat un principiu al dreptului social comunitar de o importanta deosebita;
-(ii) expresia 'concediu anual platit' ce figureaza in art. 7 alin. (1) din directiva are drept semnificatie faptul ca, pe durata «concediului anual» in sensul acestei directive, remuneratia trebuie mentinuta si ca, altfel spus, lucratorul trebuie sa primeasca remuneratia obisnuita pentru aceasta perioada de repaus, (…) obiectivul cerintei de a plati acest concediu fiind acela de a pune lucratorul, in timpul concediului mentionat, intr-o situatie care este, in ceea ce priveste salariul, comparabila cu perioadele de munca si
-(iii) desi structura remuneratiei obisnuite a unui lucrator, ca atare, intra in sfera de aplicare a dispozitiilor si a practicilor reglementate de dreptul statelor membre, aceasta nu poate avea un impact asupra dreptului lucratorului, (…), de a se bucura, in perioada de repaus si de relaxare, de conditii economice comparabile cu cele privind perioada in care isi exercita activitatea, astfel ca orice inconvenient legat in mod intrinsec de executarea sarcinilor care revin lucratorului potrivit contractului sau de munca si care este compensat printr-o suma de bani ce intra in calculul remuneratiei globale a lucratorului, (…), trebuie sa faca parte in mod obligatoriu din suma la care lucratorul are dreptul pe durata concediului anual.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a mai decis ca, desi articolul 7 din Directiva 2003/88 nu ofera nicio indicatie expresa in ceea ce priveste remuneratia la care lucratorul are dreptul pe durata concediului anual, fiind un text de la care aceasta directiva nu permite sa se deroge, rezulta ca orice lucrator beneficiaza de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani si ca acest drept la concediul anual platit trebuie considerat un principiu al dreptului social comunitar de o importanta deosebita (a se vedea Hotararea din 20 ianuarie 2009, Schultz-Hoff si altii, cauzele conexate C-350/06 si C-520/06, paragrafele 22 si 54).
Potrivit Hotararii din 15 septembrie 2011, pronuntata in Cauza C-155/10, Williams si altii, paragrafele 19-28, pe durata concediului anual in sensul Directivei 2003/88/CE, remuneratia trebuie mentinuta. Altfel spus, lucratorul trebuie sa primeasca remuneratia obisnuita si pentru aceasta perioada de repaus, intrucat obiectivul cerintei de a plati acest concediu este acela de a pune lucratorul in timpul concediului de odihna intr-o situatie care este, in ceea ce priveste salariul, comparabila cu perioadele de munca.
Atunci cand remuneratia primita de un lucrator este compusa din mai multe elemente, stabilirea remuneratiei obisnuite si, prin urmare, a sumei la care lucratorul respectiv are dreptul pe durata concediului anual impune o analiza specifica. Recunoscand ca structura remuneratiei specifice a unui lucrator intra in sfera de aplicare a dispozitiilor si a practicilor reglementate de dreptul statelor membre, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a aratat ca aceasta nu poate avea un impact asupra dreptului lucratorului de a se bucura, in perioada de repaus si de relaxare, de conditii economice comparabile cu cele privind perioada in care isi exercita activitatea.
Astfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a subliniat ca orice inconvenient legat in mod intrinsec de executarea sarcinilor ce revin lucratorului si care este compensat printr-o suma de bani ce intra in calculul indemnizatiei globale a lucratorului trebuie sa faca parte in mod obligatoriu din suma la care acesta are dreptul pe durata concediului anual. Doar acele elemente ale remuneratiei globale a lucratorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri accesorii sau ocazionale, intervenite in contextul executarii sarcinilor care revin lucratorului, nu trebuie luate in considerare la calculul sumei cuvenite acestuia pe durata concediului anual.
Pe langa elementele remuneratiei globale care compenseaza inconvenientele intrinsec legate de executarea sarcinilor lucratorului, trebuie mentinute, pe durata concediului anual platit, toate elementele aferente statutului personal si profesional al acestuia.
Aplicand aceste repere problemei de drept sesizate, este evident ca sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase, avand caracter permanent si scopul de a compensa inconvenientele legate in mod intrinsec de executarea sarcinilor de serviciu ale politistilor de penitenciare care au beneficiat de aceste sporuri in perioadele de activitate, regasindu-se, ca atare, in remuneratia globala a acestora, trebuie sa faca parte in mod obligatoriu si din indemnizatia ce li se cuvine pe durata concediului de odihna”.

*Decizia Inaltei Curti