Imprumutatii in franci elvetieni isi striga disperarea la CCR

749

sursa foto: DrLewandowski.eu

Au ramas mai putin de 24 de ore pana cand Curtea Constitutionala a Romaniei ar trebui sa se pronunte asupra exceptiilor ridicate de catre banci in 355 de dosare impotriva Legii darii in plata.

Lumea Banilor a prezentat deja in detaliu felul in care Asociatia CREDERE si avocata Alexandra Ianul (fosta Burada) se lupta pentru ca instanta de contencios constitutional sa declare constitutionala actuala forma a Legii darii in plata (click aici pentru a citi).

De data aceasta, va aratam cateva dintre numeroasele mesaje pe care tot CREDERE le-a centralizat si le-a trimis la CCR, impreuna cu memoriu. Vorbim despre mesaje de la oameni disperati, care nu isi mai pot plati ratele in creditele contractate in franci elvetieni. Pe care nu le-au luat de bunavoie, ci constransi de banci, acestea refuzandu-le imprumuturi in lei sau in euro.

Veti vedea cazuri de persoane care se lupta nu doar cu saracia, ci si cu boala pe fond de stres.

Iata cateva dintre mesajele debitorilor adresate Curtii Constitutionale:

1.

Buna ziua. Ma numesc T.A. si sunt „fericitul” posesor al unui credit imobiliar ipotecar in CHF.

In anul 2007, pentru a achizitiona o locuinta, am obtinut de la (…) un credit de 93.450 CHF, ce reprezenta in echivalent lei la cursul de schimb de 1.8971 lei / 1CHF valabil la data acordarii (05.07.2007) suma de 177.284 lei, suma necesara acoperirii costului apartamentului gasit la o valoare de 180.000 lei.

In perioada contractarii creditului am fost pe la mai multe institutii bancare, insa de la toate am avut acelasi raspuns: nu ne putem incadra la un credit in lei (imi puteau pune la dispozitie in jur de 45.000 lei), la creditul in dolari suma era tot insuficienta (60.000 lei), insa absolut toate institutiile bancare mi-au spus ca creditul in CHF este cel mai bun si mai potrivit pentru a cumpara un apartament deoarece are cea mai mica dobanda si francul elvetian este cea mai sigura moneda, spunandu-mi sa ma uit la economia elvetiana si la nivelul lor de trai. Din acel moment, bazandu-ma pe faptul ca acei lucratori de la banci erau niste profesionisti, am acceptat ideea unui credit in CHF. Aceasta a fost cea mai mare greseala a vietii mele.

In momentul contractarii creditului eram insurat, sotia era inca la facultate iar gandul de a avea copii era inca departe, asteptam sa termine si sotia facultatea si apoi sa isi gaseasca ceva de lucru, gandindu-ne ca ne va fi usor sa platim o rata la banca din doua salarii. Aceasta era in anul 2007. In prezent, la o distanta de 14 ani, locuim in acelasi apartament, sotia a terminat facultatea si este salariata, platim rata la banca in continuare, insa ne este foarte greu din cauza valorii ridicate a acesteia precum si a faptului ca familia noastra s-a marit cu inca doi membri, doua fetite minunate care ne aduc numai bucurii si pentru care facem in continuare acest efort imens, pentru a le putea oferi un acoperis deasupra capului.

Dupa ce am achitat timp de aproape 13 ani suma de 69.402 CHF (in echivalent lei la un curs mediu de 3.6 lei/1 CHF suma de 249.847 lei), la data transmiterii notificarii de dare in plata, subsemnatii datoram suma de 69.196,36 CHF, respectiv 177.284 lei, in echivalent lei la cursul de la acea data de 4,5171 lei / CHF. Aceasta suma este superioara cu aproximativ 135.283 lei fata de suma obtinuta initial (177.284 lei).

Rata lunara a inregistrat o crestere, de la 850 lei, echivalentul in lei a 447.79 CHF, la 1.572 lei, echivalentul in lei a 347.99 CHF.

Tot ce ne dorim este sa putem plati creditul pana la sfarsit, intrucat de acest apartament sunt legate toate amintirile noastre dragi legate de nasterea si copilaria fetitelor noastre. Insa ne simtim inselati de acest sistem bancar care ne-a mintit ca acel credit era cea mai buna optiune a noastra iar acum ne-a lasat sa ne chinuim singuri, fara a ne oferi niciun ajutor in fata acestei cresteri abrupte a cursului la CHF.

Dorinta noastra este sa platim creditul pana la sfarsit, insa cresterea cursului sa fie suportata si de banca, noi am suportat aceasta crestere timp de aproape 14 ani si mai avem de platit inca 21 de ani.

Va rugam sa incercati sa ne intelegeti si sa gasiti o modalitate de a ne putea ajuta pe viitor, astfel incat sa nu mai existe familii ruinate de aceste credite in CHF”.

2.

Numele meu este T.A.C. si va scriu cu rugamintea de a declara constitutionala Legea 52/2020, care intra in dezbatere marti, 20 aprilie 2021.

Mai jos expun punctual nedreptatea imensa la care am fost supusa de catre (…) dupa contractarea unui credit in CHF, astfel incat sa subliniez importanta primordiala a necesitatii Legii Darii in Plata pentru salvarea destinelor care pot fi salvate prin aplicarea acesteia.

In anul 2007, dupa o lunga prospectare a ofertelor bancilor am apelat la o firma de consultanta pentru contractarea unui credit in vederea achizitionarii unei locuinte.

Am apelat la firma de consultanta, deoarece bancile la care am apelat (…) nu ne puteau oferi o suma cu care sa ne permitem achizitia unei locuinte (nici macar o garsoniera).

Firma de consultanta ne-a creat profilul si a facut cateva iteratii, astfel ca la sfarsitul analizei ne-au comunicat ca putem primi un credit, echivalentul a 105.000 EURO, doar ca creditul va fi in franci elvetieni.

Evident ca am fost extrem de surprinsi, deoarece valoarea pe care o puteam accesa era de 3 ori mai mare decat ceea ce ne ofereau celalalte banci consultate.

Consultantii ne-au convins ca CHF-ul este cea mai stabila moneda, si ne-au dat asigurari ca NICIODATA nu vom plati mai mult de maxim 2000 lei rata lunara (la acel moment fiind in jur de 1700 lei rata lunara).

Consultantii au ascuns multe lucruri, printre care cele mai „dureroase” fiind gradul de indatorare, care l-au selectat la 65% si imprevizibilitatea acestei monede….

Astfel, in decembrie 2007 am semnat un contract de credit pentru achizitia unei locuinte, apartament cu 3 camere decomandat, suprafata utila in jur de 65 mp, intr-un bloc ridicat in anul 1972, in cartierul Drumul Taberei.

Pret de 6 ani am platit doar dobanda (insumat echivalentul a aproximativ 60.000 EURO), incepand cu anul 2013 incepand sa platim si principalul. La acest moment, valoarea CHF-ului era deja crescuta de la 2,1 lei cat era in momentul semnarii creditului, la aproape 3,5 lei, rata lunara pe care o plateam ridicandu-se la valoarea de 3500 lei.

In data de 15 ianuarie 2015, cursul CHF a sarit “peste noapte” de la 3,74 lei, cat era miercuri, 14 ianuarie 2015, la un curs de 4,3287 lei ca urmare a actiunii Bancii Nationale a Elvetiei care a renuntat la paritatea euro franc de 1,20.

Socul pe care l-am avut in acea zi a fost unul eneorm, o panica extrema ca imi voi pierde casa si voi ramane pe drumuri cu un copil mic de 2 ani.

Din acel moment m-am aflat in imposibilitatea platei ratei lunare, care se ridica la aproximativ 4500 lei.

In toata aceasta perioada, incepand cu 2015 am apelat la buna credinta a bancii, rugand sa gasim o solutie prin care sa nu pierd casa, rugaminti ce nu au fost ascultate, singura optiune valabila pt ei fiind executarea silita.

In anul 2016, o data cu aprobarea Legii 77 de Dare in plata, am facut Notificare de dare in plata, nesolutionata pana in prezent si tergiversata in instanta. Astfel, pe parcursul acestor ani am aflat ca de fapt creditul meu a fost cesionat fara a mi se aduce la cunostinta catre (…) inca din anul 2009, deci cei la care am apelat pentru buna-vointa sa gasim o modalitate sa platesc ratele, nici macar nu aveau calitatea juridica sa poata negocia/schimba contractul de credit.

La acest moment, apartamentul in cauza este nelocuit, deoarece la momentul depunerii notificarii de dare in plata acesta trebuia sa poata sa fie predat bancii, dar eu platesc intretinere si impozit in continuare…

Ca urmare a stresului major la care am fost supusa si a socului emotional ca voi ajunge in strada cu copilul mic, m-am ales si cu o boala autoimuna si am fost suspecta de cancer, cu operatie si biopsie la activ.

Toata aceasta perioada a fost de cosmar, singurul lucru care ma poate ajuta sa scap de un contract oneros si de obligativitatea platii catre o entitate din afara tarii este aplicarea Legii 52/2020, si prin aplicarea acesteia sa reusesc sa dau in plata apartamentul achizitionat in anul 2007.

Asa cum spuneam la inceputul acestui mail, consider ca am fost supusa unei nedreptati majore, atat de banca cu care am incheiat contractul de ipoteca, dar si de catre Statul Roman, care nu si-a protejat cetatenii, Banca Nationala intervenind de abia in anul 2019 in stabilirea unui prag de indatorare maxim (de 20% in cazul creditelor in valuta, fata de 65% cu cat am semnat eu contractul). In toata aceasta perioada am scris inclusiv Domnului Presedinte al tarii, Domnul Klaus Werner Iohannis si Avocatului Poporului, care nu au intervenit, si care ne lasa pe noi consumatorii, inselati pe fata, carne de tun, Institutiilor financiare internationale, carora le platim dobanzi, desi acest lucru nu este legal!

Astfel, ma adresez cu umilinta si speranta catre Dumneavoastra, Curtea Constitutionala a Romaniei, cu rugamintea de a declara constitutionala Legea 52/2020 care intra in dezbatere marti, 20 aprilie 2021, astfel incat raportul si echilibrul intre parti sa fie restabilit.

Cu deosebita stima,

A.T.”

3.

Buna ziua,

Numele meu este D.M. si in anul 2008 am decis impreuna cu sotia mea de la acea vreme, D.M., sa cumparam un apartament de doua camere intr-un bloc vechi din cartierul Pantelimon, pentru familia noastra, noi doi si fiul nostru M.. In prima faza am incercat sa obtinem un credit in Euro dar nu ne-am calificat si cei de la (…) ne-au sfatuit foarte “amabil” sa luam un credit in CHF dandu-ne verbal o multime de garantii ca este un credit avantajos pentru noi.

La acea data, apartamentul pe care am ales sa-l cumparam prin credit valora 92.000 Euro.

Pentru a achizitiona apartamentul am contractat prin credit de la (…) suma de 143.000 CHF echivalentul a 88.219 EUR/318.075 LEI, suma calculata prin raportare la cursul de schimb CHF/RON si RON/EUR publicat de catre Banca Nationala a Romaniei si valabil in ziua incheierii contractului de credit, insa aceasta suma nu a fost suficienta, achitand din fonduri proprii suma de: 5.642 EUR.

Astfel, consider ca nu am dat dovada de ”iresponsabilitate” la data achizitionarii imobilului ci am contribuit, din surse proprii cu aproape 5% din valoarea apartamentului, devenit astfel ”partenerii” bancii.

Astazi acest imobil nu valoreaza mai mult de 47.020 EUR conform grilei notariale pe anul 2018.

La momentul finantarii, rata de schimb pentru 1 CHF era de 2.2243 Lei, astfel ca la momentul acordarii finantarii noi datoram bancii 318.075 Lei.

Cuantumul cumulat al ratei lunare pe care o aveam de achitat la data semnarii contractului raportata la cursul din ziua acordarii de 2.2243 Lei/1 CHF, era de 1.008 lei.

La data transmiterii notificarii, rata lunara pe care o aveam de achitat raportat la un curs de 4,4864 lei pentru 1 CHF era de 2.800 lei, iar soldul este de 126.544 CHF (echivalentul sumei de 567.727 lei) cu “doar” 249.652 lei mai mult fata de momentul finantarii, dupa ce am efectuat timp de 9 ani, plati in valoare de 65.896 CHF ( aproximativ 237.226 lei).

Concret, timp de 8 ani, din 2009, de cand rata de schimb a CHF a inceput sa creasca vertiginos si pana in 2016 anul in care am initiat procesul de Dare in plata, luna de luna, salariul meu s-a dus aproape integral pe plata ratelor la acest credit.

Viata a devenit un cosmar cu fiecare crestere a CHF, ne gandeam efectiv in fiecare luna cu ce bani sa ne intretinem copilul si pe noi.

Aceasta situatie a dus chiar la o deteriorare foarte grava a relatiilor de familie, lucru care a generat in anul 2009, dupa un an de lipsuri crancene la divortul de sotia mea D.M. care a parasit domiciliul conjugal si l-a luat cu ea si pe fiul meu D.M., minor la acea data si incredintat de tribunal spre ingrijire fostei sotii.

Am ramas amandoi cu datorii la banca iar eu am continuat sa lucrez si sa ma zbat sa platesc ratele tot mai mari incercand in acelasi timp si sa ma achit de obligatiile legale (plata pensiei alimentare) fata de fiul meu, M.

Pana in anul 2016 cand a fost promulgata Legea Darii in Plata, viata mea a fost un cosmar, am schimbat mai multe locuri de munca incercand sa obtin un salariu mai bun pentru a reusi sa achit in continuare ratele si sa am si din ce sa traiesc.

In prezent, datorita actualului climat socio-economic pandemic sunt somer din luna iunie 2020 si primesc conform legii o indemnizatie de somaj de 620 ron.

Procesul meu de dare in plata catre (…) initiat in 2016 l-am pierdut, in prezent, casa de avocatura care a initiat in numele meu si al fostei sotii un alt proces pe noua lege a Darii in Plata, lege despre care speram ca veti decide ca este constitutionala.

Intre timp am fost repus pe scadenta de catre (…) si am de achitat lunar o suma de 593 CHF echivalent cu aproximativ 2.800 ron/luna.

In conditiile in care singurul meu venit este somajul de 620 ron/luna.

Avand in vedere cele de mai sus, rog autoritatile competente sa declare constitutionala Legea 52/2020 care intra in dezbatere marti, 20 aprilie 2021.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!”

4.

Stimate doamne/domni,

As dori sa va relatez cazul meu cu privire la un credit CHF luat acum mai bine de 10 ani si care ne-a pus in genunchi in mod umilitor si nemeritat, distrugandu-ne sanatatea si intreaga viata.

Un “caz” care depaseste termenii de inselaciune si abuz si in care s-a permis incalcarea degradanta si ireversibila a drepturilor omului.

In anul 2007 am demarat constructia unei case, singura locuinta pe care o avem la acest moment. Pentru a ne realiza visul am crezut in reclama mincinoasa a (…) atasata prezentului mail si am contractat credit in CHF. Din pacate nici unul dintre noi, nici eu nici sotul meu nu avem studii economice, ce sa mai spunem financiare sau bancare. Am crezut in naivitatea noastra ca lucrurile vor lua un curs normal, asa cum a fost pana la acel moment cu toate creditele oferite de banci.

Ce a urmat a fost un calvar. Ratele au devenit triple in timp ce veniturile noaste au stagnat si chiar s-au diminuat odata cu venirea pe lume a fetitei noastre de cresterea careia a trebuit sa ma ingijesc in lipsa oricarui alt ajutor. Numai si numai daca veti declara constitutionala legea 52/2020 va doresc sa NU aveti nopti nedormite marcate de stres continuu, de un copil permanent anxios pentru ca a simtit si preluat anxietatea parintilor, si de asemenea sa vedeti cu ochii cum de la o viata normala devine brusc o lupta de supravieturire, sustinuta cu nici un sfert din veniturile familiei, in timp ce banca se indestuleaza cu restul.

Am avut un vis depre cladirea unei case care sa fie un camin fericit si suport pentru copii nostri. Un vis cum au multi dintre noi care isi doresc – un camin fericit si sigur. Un vis pentru care eram dispusi sa tragem cu toate fortele , dar care s-a transformat intr-un cosmar. Un cosmar care ne-a amanetat viitorul in mod incorect, inuman si degradant pentru specia umana.

Cazul meu este in esenta despre modul in care se permite ca setea de putere si bani sa depasesca limitele decentei umane si respectul minim pentru umanitate. Un caz dintr-o serie – lunga din pacate- , care a validat ca important este cine ajunge in varful lantului trofic, intr-o jungla cu animale feroce si permanent flamande. Cu astfel de cazuri Romania se indeparteaza din ce in ce mai mult de notiuni precum democratie si stat de drept.

Aceasta casa pe care o aparam in prezent in instanta si implicit in fata dvs. este unica noastra locuinta, este locul amintirilor Copilului meu, este rezultatul Muncii noastre asidue de a o intretine in ciuda dificultatilor imense si unor rate insuportabile si mult peste posibilitatile noastre. O fetita s-a nascut in aceasta casa fix la scurt timp dupa ce am construit-o si a toata existenta ei si copilaria i-a fost dramatic afectata de discutii permenente intre noi, de stress intens si maxim luna de luna, o sanatate afectata ireversibil si pentru mine si pentru sotul meu si mai ales de neputinta de a pune capat acestui cosmar.

Reamintesc ca luna de luna a trebuit sa platim o rata de intreita si chiar impatrita – de multe ori mai mare decat am inteles si estimat initial si aceasta a acaparat in scurt timp mai mult de trei sferturi din veniturile noastre si au fost perioade cand a fost chiar mai mare decat ce castigam amandoi la un loc si a trebuit sa cautam disperati imprumuri la rude si cunoscuti. Va doresc sa nu cunoasteti acest cosmar care este ca o moarte inceata si sigura… un Cancer!

Puterile noastre au ajuns de mult la limita. Resursele noastre lipsa si aviditatea corelata de lipsa oricarei deschideri si fexibilitati din partea bancii ne-au afectat ireversibil.

Am incercat in repetate randuri sa ne sporim veniturile, am muncit zi si noapte, am aplicat la sute de posturi fara succes, si am ajuns demult la concluzia ca toate sunt inutile si doar in avantajul celui mai puternic.

Va rog respectuos si cu lacrimi in ochi sa intrerupeti acest cosmar. STA IN PUTEREA VOASTRA! Va rog sa delcarati constituionala legea 52 pentru a spala, macar in parte, imaginea degradata a institutiilor unui stat considerat deja de tip mafiot. Aproape toate celelalte tari din jur au rezolvat problema imprumutatilor in CHF, IN CONDITIILE IN CARE VENITURILE, RATELE DOBANZILOR SI SITUATIA FINANACIARA A CETATENILOR LOR ERA MULT MAI AVANTAJOASA. Romania ramane in curand ultima veriga. Sta in puterea dvs sa rezolvati aceasta situatie si am credinta ca veti putea depasi presiunile magnatilor atotputernici.

Va multumesc

G.S.”

5.

Buna ziua,

Nu stiu cat de mult conteaza mesajul nostru, dar dorim sa ne alaturam persoanelor care au dat un astfel mesaj, persoane care au simtit nedreptatea pe propria piele, care sunt in pragul de a intra in executare silita, care nu au gasit nicio intelegere cu banca, care au facut poteci prin judecatorii si tribunale in speranta ca cineva le va auzi strigatul de ajutor.

Sotul meu a contractat un credit de nevoi personale, eu fiind co-platitor, contract cu nr. (…), de la (…), garantat cu ipoteca imobiliara, suma imprumutata de 46500CHF, cu scopul de a reconditiona si reamenaja imobilul ipotecat. Rata lunara la data semnarii creditului era de 550 lei-269 CHF, iar la data la care am solicitat READAPTAREA contractului, in aprilie 2017, rata lunara era de 1361.10 lei-320.28. Suma in lei pe care o datoram in 2007 era de 95185 lei, iar in 2017 de 177633 lei (dupa aproape 9 ani de plata a ratelor lunare).

Din cauza faptului ca fiul nostru a fost diagnosticat in 2008 cu o malformatie grava a organelor genital pentru care a suportat nenumarate interventii chirurgicale, iar din 2009 pana in prezent – 2021 – are certificat de handicap grav. Din aceasta cauza eu, coplatitorul, nu m-am putut intoarce in campul muncii in 2009 si am ramas acasa ca sa pot avea grija de baietelul nostru. In ianuarie 2011, sotul meu a fost diagnosticat cu Limfom Malign Non-Hodgkin, a facut aproape un an tratament chimioterapeutic, a pierdut locul de munca, avea certificat de handicap accentuat si a cerut la vremea aceea suportul bancii cu referire la asigurarile pe care le plateam, dar nu am gasit niciun fel de sustiner, nici instanta judecatoreasca nu a considerat ca am avea nevoie de ajutor si am pierdut acel proces

Am reusit sa platim in continuare ratele, cu ajutorul familie si prietenilor, dar in aprilie 2017, cand francul a “explodat”, fiind in imposibilitate de plata a ratelor, am depus notificarea de readaptare a contractului de credit si tot atunci creditul nostru a fost declarant scadent, drept uramare nu am mai platiti ratele. Din aprilie 2017 si pana in prezent 2021 (chiar astazi avem proces), noi si doamna avocat (…) care ne reprezinta, “cerem ajutorul” instantelor judecatoresti pentru aplicarea legii darii in plata, cu prioritate REECHILIBRAREA CONTRACTULUI DE CREDIT LA UN CURS CHF ACCEPTABIL DE AMBELE PARTI sau, daca nu se poate sa pastram imobilul, DAREA IN PLATA CU STINGEREA DATORIEI.

Multumim frumos!

Cu stima,

C. si N.C.”

6.

VA RUGAM NU NE LASATI SA AJUNGEM SCLAVII BANCILOR.

Va solicitam sprijinul cu privire la legea 52/2020 – darea in plata – sa fie declarata constitutionala. Un prim argument este acela ca la legea 77/2016 ati fost de acord ,doar daca exista impreviziune. Instanta in majoritatea cazurilor si implicit in cazul nostru – credit in CHF 114350 chf pentru o garsoniera, valoarea chf s-a dublat de la 2.1 ron la 4.46 ron in prezent si implicit valoare soldului s-a dublat, nu considera ca trebuie sa intervina si sa reechilibreze contractul. Adica toata pierderea imensa din cresterea de curs valutar a francului sa o suportam numai noi. Nu este corect! In plus ne solicita sa achitam si cheltuieli de judecata pentru avocatul bancii. Adica se da o lege in favoarea consumatorului si aceasta nu reuseste decat sa ma indatoreze si mai mult prin faptul ca trebuie sa platesc si avocatul bancii. Inadmisibil! De aceea va rugam sa nu interveniti asupra legii si sa o sa lasati asa cum este pentru a reusi sa ni se faca si noua dreptate si a se readapta contractul. Nu ne dorim decat ca aceasta pierdere imensa datorata cresterii francului sa fie suportata si de catre banca si aceasta lege nemodificata ar putea sa ne vina in ajutor.

Si acum sa va spun in cateva detalii situatia noastra:

Ma numesc F.D. si impreuna cu sotia mea am decis in 2007 ca trebuie sa ne luam si noi o locuinta. Deoarece aveam venituri modeste si nu aveam bani nici de avans SINGURUL CREDIT oferit de catre banca a fost in FRANCI si banca care a oferit acest credit toxic a fost (…). Culmea, la acest tip de credit ne-am incadrat sa ne dea si unul de nevoi personale de 55000 ron pt avans, notar, comision de acordare etc. Deci nu ne dadea credit in euro sau lei pentru ca nu ne incadram. Nu am dorit noi credit in franci, doar acesta ni se oferea.

Asadar a fost singurul credit care ni s-a acordat 114350 chf echivalent la 73.000 euro pentru o garsoniera. Mentionez ca am reusit sa achitam creditul de nevoi personale cu foarte mari eforturi. Situatia este urmatoarea: am achitat pana in 2016, moment in care am oprit platile, intrand in judecata pe legea 77.

Mentionez ca avem 2 fetite si locuinta este o garsoniera si ca ,anul trecut in martie sotia a ramas fara serviciu datorita pandemiei. Momentan este in crestere copil, dar nu se stie daca va gasi serviciu foarte usor .

Nu dorim altceva decat ca aceasta povara a dublarii valorii creditului si a ratei sa fie suportata in mod echilibrat atat de banca cat si de client. (…) a facut scadere de sold si a readaptat contracte, (…) a acceptat la inceput darea in plata, dar (…) nimic. O scadere pe termen scurt de dobanda – infima – si o comision pe termen scurt si asta numai dupa ce iti analizeaza veniturile. Practic, noi trebuie sa achitam 726 de franci aproximativ 3300 de ron pe luna pentru o garsoniera si asta dupa ce am achitat enorm de mult dobanzi si comisioane 47404 chf si pentru a relua plata mai trebuie sa achitam 42000 de franci. Inadmisibil!!! Unde este dreptatea???

Noi am ajuns sclavii bancii si viata noastra este distrusa. Ce lasam noi copiilor? Pierderea aceasta enorma sa o suportam numai noi? Si banca ce face? Isi pune cea mai faimoasa casa de avocatura care sa ceara noua cheltuieli in instanta??? Acesta este ajutorul oferit de ei??? Vor sa ne afunde pe vecie!!! Va rugam nu modificati legea ,ci veniti in sprijinul celor care au luat credit in CHF si lasati sa se intervina in contract prin adaptarea contractului sau darea in plata astel incat povara datorata dublarii valorii francului sa fie suportata si de banca, nu numai de client sa ne distruga VIATA.

Cu stima,

F.D.”

7.

Stimati Domni, Doamne,

Va scriu aceste randuri cu credinta ca nimic nu este permanent fiindca oricat de grea si dificila este situatia va exista schimbare, va dainui binele, iar dumneavoastra aveti puterea sa faceti bine sa faceti schimbarea! Aveti competenta de a face dreptate! Aveti caderea de a da o noua sansa atator oameni! Fiti schimbarea pozitiva pe care cu totii o asteptam de la Domniile voastre!

Sunt un om cuminte, si cu minte, care pana la 32 de ani nu a avut nici un credit sau un card de credit. Card de credit nu am nici azi, credit da. Eram un om cu vise si sperante in 2008, toate naruite cativa ani mai tarziu, si aici incepe povestea mea.

Dorinta fireasca de a intemeia o familie “cere” si casa. Cu agenda in mana am pornit la drum batand la usile tuturor bancilor existente in Arad la ora respectiva pentru oferte. Peste tot, absolut peste tot am avut parte de aceleasi raspunsuri si indrumari: “Nu va incadrati la Ron, nu va incadrati la Eur, iar dobanzile sunt mari, insa puteti lua credit in CHF acesta fiind o moneda stabila si sigura, sigura Doamna! Foarte sigura! cu dobanda mica, si va incadrati perfect. Mai mult puteti lua chiar si peste 200.000 CHF.”

Am facut asadar credit ipotecar la (…) in valoare de 110.000 CHF si achizitionand un apartament vechi intr-un bloc vechi. Astazi dupa 13 ani de plata (din 34) am un sold de 85.000 CHF. In iunie 2008, 1 CHF era 2,2778 lei, iar astazi 1 CHF este 4.4560. Am plecat la drum cu o rata de 1.100 lei, astazi am o rata de 2.005 lei. O crestere de 95%! Da, domnilor! Supra-aprecierea francului elvetian cu peste 95% fata de Leu din momentul contractarii creditului, o forma total disproportionata a contractului.

In aprilie 2009, la nici un an de la contractarea creditului, am ramas fara servici. Am fost la banca solicitand ajutor si pasuire, o solutie cumsecade pana la gasirea unei noi slujbe, am cautat intelegere insa nu le-a pasat: “Doamna, ati luat creditul acum platiti!”. M-am imbolnavit de stres si griji. M-am imprumutat de la familie si prieteni si sigur ca intre timp am platit ratele la zi. Da, domnilor! La zi. M-a ajutat Bunul Dumnezeu am gasit servici in august 2009 si reintrat in normal ca sa zic asa.

In 2013, starea de sanatate fiind subrezita si necesitand diverse medicatii si proceduri, am apelat din nou la intelegerea Bancii in vederea unei restructurari pe o perioada de 1-2 ani. Am depus cereri, peste cereri, acte doveditoare: adeverinta de salar, dosarul medical, cosul zilnic, facturi utilitati, iar mai apoi a venit verdictul (…): “Consideram ca va descurcati sa platiti rata actuala, si apoi nu sunteti asa bolnava cat sa va acordam restructurare.” Poftim?! Da domnilor, a decis Banca ca sunt potenta financiar, a evaluat Banca starea mea de sanatate… nici cel mai mic ajutor, nici o farama de omenie.

Din acel moment am devenit un debitor restantier, in aceeasi situatie sunt si azi. Doar cine traieste asemenea momente si chiar mai grele, mult mai grele, poate intelege fricile si angoasele create de lipsurile financiare, cosmarul fiecarei nopti in care visezi ca esti evacuat, neputinta de a mai visa si spera sa fii OM.

Viata nu iti mai apartine pentru ca tot ce faci este sa muncesti pentru a plati o povara cu 95% mai mare decat cea cu care ai plecat la drum visator si increzator, povara ce apasa doar pe umerii tai de debitor.

Redati-ne demnitatea!

Permiteti-ne sa visam si zambim din nou!

Lasati-ne sa fim din nou Oameni!

Cel ce se poarta asa nu se clatina niciodata…” – Psalmul 15

E in puterea dumneavoastra morala si legala sa indepartati din viata noastra povara CFH:

C – chinul

H – hotia

F – frica

Va adresez astfel urmatoarea rugaminte:

Declarati constitutionala Legea 52/2020 care intra in dezbatere Marti, 20 Aprilie 2021.

Cu consideratie,

G.L.R.”

8.

Buna ziua dragii nostri judecatori,

In primul rand, va multumesc pentru timpul pe care ni-l acordati in citirea acestui email.

Stim ca sunteti ocupati si ca vremurile sunt grele, dar pentru familia noastra grele sunt de mult timp. De aceea sper la intelepciune din partea dvoastra.

Sunt o simpla femeie, care in 2008, impreuna cu sotul ei a indraznit sa-si doreasca un camin. Nu cu multe pretentii, suntem oameni care ne vedem lungul nasului, asa ca un apartament cu 2 camere ni s-a parut mai mult decat suficient pentru o viata decenta.

Am ales un credit in franci elvetieni, la sugestia ofiterului de credit care ne-a asigurat ca e moneda sigura: „uitati-va la Elvetia, ce nivel de viata”. In plus, la nicio alta moneda nu ne incadram, lei sau euro, spunea el.

Toate bune pana ratele tot au inceput sa creasca, primul copil aparuse, criza a adus diminuari de salarii, totul devenea mai greu. Am facut cerere la banca incercand sa gasim solutii. (…) nu avea alta solutie decat sa facem alt imprumut pentru a ne plati ratele. Cum sa facem alt imprumut cand noi nu-l putem plati pe primul? Cata minte sa ai sa faci acest lucru?

Cu mari eforturi am platit, familia ne-a fost alaturi, tot incurajandu-ne ca se va gasi o solutie si pentru ” amaratii” ca noi. In acest timp am lucrat foarte mult cu psihicul nsotru pentru a nu deveni depresivi si a nu afecta fetita in dezvoltarea ei. Nu este vina copilului si a adultului de mai tarziu pentru situatia aceasta. Ne dorim sa crestem un om sanatos care sa devina un cetatean de baza al acestei tari.

In 2015, Ianuarie,cand dadeam nastere celui de-al 2lea copil am primit mesaj de la o prietena ca francul a explodat. I-am raspuns ca sa ma lase sa ma bucur de acest moment unic in viata, desi mintea mi-o luase razna. Si asa situatia era grea, ce va fi de-acum incolo??? Iarasi a trebuit sa ma controlez pentru a ma ocupa de copil si nu de evolutiile acestei monede.

In 2016, cu intarzieri de plata, am decis sa dam in plata. Am considerat ca in acest mediu toxic nu se pot creste copiii.

Noi ne-am asumat creditul la o anumita valoare a ratei, nu dublata, sunt oameni asumati si sinceri, nu am dorit decat sa ne cream o viata corecta. Nu am stiut niciodata ce pericol este aceasta moneda, nu am fost atentionati de posibilele evolutii, nu ni s-a oferit nicio solutie viabila din partea bancii de „usurare” a situatiei, de partajare a problemei, totul este riscul nostru. Mereu ne-au ras in nas, parca ne-ar fi zis: v-am pacalit!

Daca banca, in 2008 facut o evaluare a bunului si a considerat ca-i suficient pentru oferirea creditului, de ce nu-l ia acum?

Daca banca imi confirma ca ea avea francii in casa la momentul creditarii si castiga la valoare francului de 2,7 lei, de ce nu continuam plata la aceeasi valoare? De ce trebuie platit creditul la valoare dublata? De ce nu partajam riscul?

Ajungem in fata Judecatorului, banca nici macar nu-si trimite avocatul, e suficient s-o faca prin niste plicuri, se cere chestionarea mea. Foarte incantata am fost sa-mi spun oful. Judecatorul avea o lista de intrebari la care imi cer sa raspund prin „Da” sau „Nu”. M-a socat lipsa de empatie, de intelegere a situatiei. Noroc cu avocatul care a intervenit deoarece eu ramasesem muta. Deci dreptul meu a fost de a spune „da” sau „nu”. Acesta a fost interogatoriul.

Judecatorul a considerat ca nu avem de ce face apel la legea darii in plata deoarece avem studii superioare: sotul e inginer mecanic si eu traducator si sa ne gasim joburi mai bine platite. Ca daca nu ne-am descurcat cu banii la ce ne-au trebuit copii?

Impresia mea a fost de abandon in propria tara. Daca o familie cinstita doreste sa gaseasca solutii de o maniera corecta, de a ridica oameni sanatosi si educati, este „pedepsita” de sistemul de justitie.

Va rog sa nu ne uitati pe 20 Aprilie si sa ne dati sansa la o viata decenta.

Va multumim!

fam. M.

Piatra-Neamt”

9.

In atentia Curtii Constitutionale a Romaniei,

Ma numesc M.D. si as vrea sa va aduc la cunostinta toata experienta noastra legata de procesele pe darea in plata.

In 2007 ne-am hotarat sa ne cumparam un apartament in Bucuresti, satui fiind sa platim chirie.

Am mers la toate bancile din oras pentru a intelege de la ce banca putem face creditul si singura banca care ne-a zis ca ne incadram a fost (…). Oferta lor suna cam asa: nu va incadrati la un credit in EURO sau Lei ca nu aveti avans sufficient dar avem o oferta de credit imobiliar cu un avans de 5% in CHF. Nu stiam nimic de aceasta moneda iar banca ne a zis ca e o moneda sigura, stabila si ca nu avem de ce sa ne facem griji.

De -a lungul anilor am platit la timp toate ratele, nu suntem rau platnici.

In 2016 cand a aparut prima varianta a legii darii in plata ne-am hotarat sa beneficim de aceasta lege, in speranta ca vom reusi sa negociem cu banca un curs valutar mai bun iar darea in plata sa fie ca ultima varianta. Va veti intreaba de ce am ales sa facem acest lucru daca pana in acel moment am platit toate ratele la timp:

1. Banca ne-a imprumutat in 2007 cu aproximativ 150000 CHF echivalentul a 87000 Euro

2. In 2016, inainte de a da in plata am intrebat banca cat mai aveam de platit din principal si spre mirarea noastra ni s-a comunicat ca mai avem de achitat 120000 de CHF.

3. De cand am luat acest credit rata a crescut continuu de-a lungul anilor, s-a dublat, fiind luni in care am achitat si o rata de pana la 3000 lei.

4. Cursul CHF cand am luat creditul era 2.12 astazi este 4.45 (cursul BNR). intelegeti de unde lupta apriga a bancii de a nu negocia…

Revenind la toata experienta noastra cu procesele DIP…am ramas cu un gust amar si multi bani cheltuiti. Am pierdut toate procesele pe banda rulanta, ultimul fiind in Iunie 2020. In toate procesele nu ni s-au cerut decat veniturile de la ANAF si au verificat ce bunuri avem pe numele nostru (teren, casa, masina, conturi) . Asta s-a intamplat constant la fiecare proces. La ultimul proces am avut speranta, ca in urma ultimei motivari a CCR pe legea DIP in care se mentioneaza clar ca nu trebuie sa se ia in considerare veniturile judecatorul va tine cont de aceasta dar am ramas cu un gust amar… Desi avocatul nostru a adus la cunostinta domnului judecator de aceasta motivare, domnul judecatorul nu a schitat nici un gest, nu a cerut nici o clarificare si nici nu a avut vreun punct de vedere. Mi-e greu sa cred ca nu era informat de aceasta motivare si ce alte informatii contine. In acel moment in sufletul meu am stiut clar ca nu a contat nimic si ca decizia era deja luata. Si uite asa, peste cateva zile am vazut pe portal ca „s-a constant ca nu indeplinesc conditiile de admisibilitate pentru stingerea creantiei”. Precizez ca am fost in sala la fiecare infatisare.

Mentionez ca am solicitat nenumarate intalnirii cu reprezentantii bancii pentru a discuta de o posibila intelegere amiabila/negociere si toate aceste intalniri au fost in zadar. Banca nu ne cerea decat sa semnam acordul ANAF, se facem minuta intalnirii si cam atat. Ce continea minuta?!…. cati bani incasam lunar, daca intre timp am devenit mai bogati sau mai saraci, bolnavi, cat cheltuim cu copilul (in detaliu). In concluzie banca (…) va negocia un contract sau va accepta darea in plata doar in urma unei decizii judecatoresti.

Am depus la fiecare proces notificarile catre banca prin care ceream sa ne intalnim in speranta unei nogocieri dar totul a fost in zadar, nu a contat nimic. Cea mai mare dezamagire am trait-o cand o doamna judecator se adreseaza avocatului bancii: „asa doamna avocat… Banca nu vrea sa negocieze”. In acel moment am simtit o oaza de speranta dar care din pacate s-a spulberat in cateva zile cand am vazut pe portal ca iar am pierdut procesul.

In concluzie, ne dorim din tot sufletul sa aveti in vedere toate aceste experiente traite de noi cei cu credite in CHF si sa intelegeti ca avem nevoie de aceasta lege DIP ca de aer. In acest moment nu simt decat nepasarea bancii si procesele pierdute pe banda rulanta. De-a lungul acestor ani ne-am simtit ca la inchizitoriu, ca nu avem dreptul sa traim, sa avem o viata decenta, sa ne dorim tot ceea ce este mai bun pentru copilul nostru, ca de fapt toata viata noastra trebuie sa se invarta in jurul acestui credit/ a bancii (…).

Nu mai poti plati? Ghinion…. Banca te va executa silit, ramai pe drumuri si mai si platesti in continuare pentru un apartament care nu mai este al tau si pe care banca l-a revandut pe un pret de nimic. Cam asta simtim noi…

In puterea dumneavoastra sta decizia din 20 Aprilie si sper ca se va clarifica definitiv aceasta lege si ca nu va mai lasa loc de interpretare iar judecatorii vor putea lua decizii corecte, conform legii.

Va multumesc!

Cu respect,

M.D.”

10.

Onorati Magistrati,

Numele meu este L.P. si sunt un debitor executat silit urmare a neachitarii unui credit ipotecar in franci elvetieni accesat in anul 2008.

Va scriu azi in calitate de mama a unor minori in varsta de 3, respectiv 5 ani, in calitate de fiica, care si-a indatorat financiar parintele in pragul pensionarii, va mai scriu in calitate de contribuabil activ inca de la varsta de 20 ani si, mai ales, va scriu in calitate de fiinta umana, pentru ca, in aceasta calitate am accesat acest credit pentru a achizitiona o locuinta de 48mp in cartierul Crangasi din Bucuresti, intr-un bloc construit dupa 1980, imobil cu destinatie locuinta – adica camin pentru a-mi intemeia o familie si nu pentru a face specula.

In anul 2008 cand am accesat creditul ipotecar in CHF, aveam 26 ani si credeam in dreptul la locuinta, motiv pentru care nu m-am gandit niciodata ca in urmatorii 30 ani nu am voie sa ma imbolnavesc, ca nu am voie sa imi pierd locul de munca sau ca rata la credit se va tripla intr-un termen de maxim 10ani. Am trait in aceasta perioada o furtuna de emotii. De la acuzatiile de rea credinta, pana la umilinta ca a te imbolnavi este un lux la care nu ai dreptul fara acordul prealabil al bancii.

Nu voi uita niciodata momentul cand un magistrat, poate de aceiasi varsta cu mine, in timpul unei sedinte i-a permis avocatului bancii, cu schimb de zambet, sa ma numeasca caz social si speculant imobiliar in aceiasi fraza, in fata unei sali pline. Caz social pentru ca nu imi puteam permite sa mai platesc rata, netinand cont de faptul ca venitul era unul cu 50% peste salariul minim pe economic, salariu pe care multe familii din Romania lucreaza. Am ajuns acasa umilita, plangand si blestemand momentul cand m-am nascut si ziua in care am semnat creditul, indatorandu-mi parintele. Am realizat, in timp ce auzeam la stiri cazul unei mame care s-a aruncat in fata trenului impreuna cu cei cinci copii, ca ma loveam singura cu capul de pereti si copilul cel mare -2 ani si 8 luni la vremea respectiva, radea. El, micutul, credea ca eu ma joc cu el. Acela a fost momentul in care am realizat ca sunt ”datoare” doar fata de copii. Ca nu sunt un caz social din moment ce am puterea sa muncesc si sa imi platesc o chirie si sa asigur educatie copiilor prin veniturile obtinute legal.

V-am scris aceste randuri rememorand umilinta, durerea sufleteasca si neputinta fizica a unei fiinte umane care a facut tot ce este omenesc posibil pentru a continua sa plateasca. Am avut 2 locuri de munca simultan. Directorul de sucursala de banca, discutand o noua reesalonare, mi-a luat mainile in ale dansei si mi-a zis cu lacrimi in ochi sa renunt pentru ca este mai mult decat evident ca nu voi mai putea continua. Sa accept ca voi ajunge la executare silita si asta nu inseamna neaparat ca este vina mea. Nu am acceptat si la 30 ani am plecat pentru 12 luni in Italia sa ingrijesc 2 batrani pentru 900euro/lunar.

– Am accesat 179120 CHF, apartamentul fiind evaluat la 445200 lei.

– Am achitat 66000CHF, imobilul a fost valorificat la 40000 EURO si am datorie reziduala 179120 CHF. Fix cat am imprumutat!!

– Am pornit de la o rata de aproximativ 1300 lei (600CHF) si care a crescut pana la peste 3800 lei in 2014. Pentru ca in tara nu ii puteam castiga, am plecat in Italia unde incasam 900Euro lunar dar in CHF nu imi acopereau rata de 1300 CHF astfel incat nu i-am mai putut achita si am fost executata silit.

– Practic, azi as avea de achitat o rata de 1300 CHF, aproximativ 5850 lei!!

– Ce venituri ar trebui sa obtin pentru a putea achita aceasta rata, o chirie, intretine doi copii si a trai? Este retorica intrebarea si ma voi limita aici cu povestea mea, cu precizarea ca trauma emotionala lasata de acest credit toxic, nu imi va mai permite curand sa trec un test psihologic pentru ocuparea unui post platit la valoarea rezultata din calculul anterior.

– Momentan realizez venituri din salariu, 3000 lei la care se adauga alocatiile copiilor. Tatal meu (teoretic codebitor) mai are cateva luni pana la varsta pensionarii, care va insemna undeva la maxim 1300 lei

Legea 77/2016 mie personal si familiei mele, ne-a adus o raza de speranta. Azi, avem incredere ca mai devreme sau mai tarziu, debitorii aflati in imposibilitate de plata vor putea fi ”eliberati”.

Legea asta a dat motivatie bancilor sa asculte si cealalta parte. A dat sansa de a reechilibra contractul. Daca eu in 2014 as fi avut speranta asta, poate alta ar fi fost soarta mea.

Domnilor Judecatori, va rog sa declarati constitutionala aceasta lege 52/2020 si sa ne sprijiniti in a ne continua vietile. Nu suntem infractori. Suntem consumatori de buna credinta, poate prea naivi la momentul semnarii creditelor si poate ca trebuie sa fim educati, dar am platit financiar si emotional fiecare rata. Va implor in nume personal si pentru familia mea, sa ne ascultati povestile si sa nu ne abandonati.

Declararea Legii 52/2020 ca fiind constitutionala este o indreptare a unor abuzuri si o sansa pentru multe familii sa poata merge mai departe. Bunurile imobile sunt caminele noastre, sunt ”acasa” pentru multi minori iar atunci cand ”acasa” devine inchisoare, judecatorii trebuie si pot sa ii elibereze pe cei tinuti captivi printr-un contract abuziv. Puterea de negociere a consumatorilor este mica, fara sprijinul legiuitorului si judecatorului

Va multumesc anticipat!

Cu deosebita stima!

L.P.”

Nota: Aceasta rubrica este destinata zvonurilor. Luati informatiile ca atare!

1 comentariu la “Imprumutatii in franci elvetieni isi striga disperarea la CCR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *