GUVERNUL ORBAN, VICTORIE LA CCR – Legea privind masuri financiar-fiscale

594
Guvernul Orban a castigat la CCR

Lumea Banilor prezinta Decizia 590/2020 prin care Curtea Constitutionala a luat in discutie solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct.3 [cu referire la art.XVIII] din Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.48/2020 privind unele masuri financiar-fiscale, obiectie formulata de Guvernul condus de Ludovic Orban.

CCR a admis obiectia de neconstitutionalitate. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se arata ca introducerea in corpul legii a dispozitiilor articolului unic pct.3 incalca principiul bicameralismului, precum si art.115 alin.(7) si art.1 alin.(5) din Constitutie, prin raportare la prevederile art.41 alin.(1) si ale art.58 alin.(3) din Legea nr.24/2000.

In acest sens, se arata ca textul criticat a fost introdus direct in Camera decizionala si ca excedeaza obiectului initial de reglementare al ordonantei de urgenta.

Totodata, textul criticat nu respecta cerintele de calitate a legii, intrucat suspenda masurile de executare silita in materie civila prin poprire pentru creantele comerciale.

Or, Codul civil a promovat o conceptie monista de reglementare a raporturilor de drept privat, nemaimentinand diviziunea traditionala intre raporturile civile si cele comerciale. Astfel, codul a consacrat diferentieri de regim juridic in functie de calitatea de profesionist sau non-profesionist a celor implicati in raportul juridic obligational. De aceea, utilizarea unei terminologii vetuste [„creanta comerciala”] reprezinta o deficienta manifesta de redactare si genereaza dificultati cu privire la domeniul de aplicare ratione temporis a normei juridice, ceea ce poate genera o practica neunitara.

CCR arata ca obiectul controlului de constitutionalitate il constituie articolul unic pct.3 din Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.48/2020 privind unele masuri financiar-fiscale, care are urmatorul cuprins:

„Dupa articolul XVII se introduce un nou articol, art.XVIII, cu urmatorul cuprins: ‘Art.XVIII. – Se suspenda masurile de executare silita in materie civila prin poprire pentru creantele civile si comerciale declansate dupa instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei. Nu se declanseaza masuri de executare silita in materie civila prin poprire pentru creantele comerciale si civile pe toata perioada starii de urgenta, a starii de alerta pana la data de 1 septembrie 2020. Masurile dispuse anterior nu se aplica in cazul executarilor silite privind creantele civile sau comerciale ce au drept titlu hotarari judecatoresti pronuntate in materie penala pentru solutionarea laturii civile a cauzei. Masurile de suspendare a executarii silite a sumelor urmaribile sau disponibilitatilor banesti se aplica de drept de catre organele de executare si institutiile bancare sau terti popriti, fara nicio alta formalitate”.

Parlamentul trebuie sa respecte exigentele constitutionale

Comparand obiectul de reglementare al ordonantei de urgenta cu solutia legislativa reglementata in articolul unic pct.3 [cu referire la art.XVIII] din legea de aprobare a acesteia, Curtea arata ca textul analizat are caracter de sine statator, nu vizeaza masuri fiscale (asadar, obiectul ordonantei de urgenta) si nu reprezinta o masura conexa, de corelare sau de politica legislativa in raport cu obiectul ordonantei de urgenta, ceea ce duce la concluzia ca textul criticat nu are legatura cu obiectul ordonantei de urgenta aprobate, reglementand un aspect neavut in vedere, distonant si diferit de aceasta.

CCR arata ca parlamentul este organul legislativ suprem al poporului roman, insa in procedura de legiferare trebuie sa respecte exigentele constitutionale referitoare la aspectele formale ale acesteia. Astfel, in procedura generala de legiferare tine de optiunea exclusiva a Parlamentului sa adopte reglementarile pe care le considera oportune sau necesare, cu respectarea Constitutiei, insa, in procedura speciala de aprobare a ordonantelor, emise in baza unei legi de abilitare, sau ordonantelor de urgenta, Parlamentul trebuie sa se limiteze la obiectul acesteia, neputand promova solutii legislative ce nu se circumscriu obiectului de reglementare al ordonantei/ ordonantei de urgenta sau nu sunt in legatura cu acesta.

In aceste conditii, Curtea constata ca textul criticat nu se subsumeaza obiectului de reglementare al ordonantei de urgenta, ci promoveaza solutii legislative distincte ce nu au facut obiectul actului de delegare legislativa si nici nu sunt in legatura cu acesta, astfel incat articolul unic pct.3 [cu referire la art.XVIII] din lege incalca art.115 alin.(7) si art.1 alin.(5) din Constitutie, prin raportare la prevederile art.41 alin.(1) si ale art.58 alin.(3) din Legea nr.24/2000.

* Cititi aici decizia CCR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *