EXCLUSIV: ABUZUL LUI CITU A FOST DOVEDIT – Curtea de Apel Bucuresti l-a demascat pe Florin Citu ca a incalcat legea (Sentinta)

2013
Abuzul lui Citu a fost dovedit. Lumea Banilor prezinta in exclusivitate sentinta prin care Curtea de Apel Bucuresti l-a demascat pe Florin Citu ca a incalcat legea

Abuzul lui Citu a fost dovedit. Lumea Banilor prezinta in exclusivitate sentinta prin care Curtea de Apel Bucuresti l-a demascat pe Florin Citu ca a incalcat legea.

Cazul priveste decizia nelegala de reorganizare a Ministerului Finantelor, subiect despre care Lumea Banilor a scris pe larg. Concret, in mai 2020, la propunerea ministrului de Finante Florin Citu (foto), a fost emisa Hotararea de Guvern nr. 380/2020 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice (MFP) prin care Directia Juridica din minister a fost desfiintata si inlocuita cu doua alte directii: Directia Juridic si Reglementare, respectiv Directia Contencios. Hotararea de Guvern 380/2020 a fost atacata in contencios la Curtea de Apel Bucuresti chiar de directorul general al Directiei Juridice din Ministerul de Finante, Ciprian Badea. Iar in final abuzul lui Citu a fost dovedit. Mai exact, Curtea de Apel Bucuresti l-a demascat pe Florin Citu ca a incalcat legea, constatarea fiind facuta prin sentinta 464 din 24 iunie 2020 (publicata pe site-ul rolii.ro), din dosarul 2197/2/2020, prin care judecatoarea Corina Podaru de la Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti a decis suspendarea Hotararii de Guvern privind desfiintarea Directiei Juridice a Ministerului de Finante.

Abuzul lui Citu a fost dovedit: Hotararea de Guvern este nelegala

Dupa cum veti putea citi in continuare, sentinta prin care Curtea de Apel l-a demascat pe Florin Citu ca a incalcat legea explica de ce Hotararea Guvernului 380/2020 este una nelegala.

Astfel, judecatoarea Podar de la Curtea de Apel Bucuresti a constatat incalcarea Codului Administrativ, care stabileste la art. 518 alin. (6) ca “Reorganizarea activitatii autoritatii sau institutiei are loc in situatii temeinic justificate cel mult o data intr-un interval de 6 luni consecutive, cu exceptia situatiei in care intervin modificari legislative care determina necesitatea reorganizarii acestora”. Cu alte cuvinte, reorganizarea institutiei se poate face cel mult o data la sase luni si doar in mod exceptional la un interval mai mic, exceptia fiind generata de interventia unor modificari legislative care determina reorganizarea. Or, Curtea de Apel Bucuresti arata ca ultima reorganizare a Ministerului Finantelor avusese loc in 6 ianuarie 2020, deci cu mai putin de sase luni inainte de reorganizarea atacata in instanta.

De asemenea, in aceeasi sentinta Curtea de Apel Bucuresti dezvaluie o alta incalcare a legii. Mai exact, nerespectarea regulilor de transparenta decizionala prevazute de Legea nr. 52/2003 si de Hotararea Guvernului nr. 561/2009. Legea prevede ca proiectul de act normativ sa fie publicat pe site timp de 30 de zile, iar in 10 zile sa se formuleze propuneri si observatii. Ceea ce nu s-a intamplat in cazul de fata, proiectul privind reorganizarea Ministerului Finantelor fiind publicat pe site-ul Ministerului Finantelor in 12 mai 2020 cu indicarea termenului de 10 zile in care pot fi formulate propuneri si observatii, insa Hotararea Guvernului nr. 380/2020 fiind adoptata 2 zile mai tarziu, in sedinta din data de 14.05.2020.

Nu in ultimul rand, alte probleme de legalitate se refera la lipsa avizul Consiliului Legislativ pentru reorganizarea Ministerului Finantelor si desfiintarea Directiei Juridice, dar si la nerespectarea procedurilor interne de elaborare a proiectului Hotararii de Guvern, in conditiile in care nicio structura din cadrul Ministerului Finantelor – cu precadere structura juridica si structura de resurse umane – nu a fost implicata in niciun mod in activitatea de redactare si avizare a proiectului de act normativ.

Iata fragmente din sentinta Curtii de Apel Bucuresti prin care abuzul lui Citu a fost dovedit, documentul fiind atasat integral la finalul articolului:

In ceea ce priveste cererea de suspendare, Curtea retine ca in considerarea celor doua principii incidente in materie – al legalitatii actului administrativ si al executarii acestuia din oficiu – suspendarea executarii, constand in operatiunea juridica de intrerupere vremelnica a efectelor actului, constituie o situatie de exceptie, aceasta putand fi dispusa numai in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.

Din punctul de vedere al indeplinirii conditiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a efectelor unui act administrativ, din analiza prevederilor art. 14 ale Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui act dministrativ, formularea unei plangeri prealabile impotriva acestuia, prezenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.

In cazul de fata, Curtea constata ca prima conditie este indeplinita, Hotararea Guvernului nr. 380/2020 fiind, in mod indiscutabil, un act administrativ cu caracter normativ, in raport de continutul si de emitentul sau. In ceea ce priveste cea de-a doua conditie, se constata, de asemenea, ca este indeplinita, intrucat reclamantul a facut dovada ca a formulat plangere prealabila impotriva actului administrativ care formeaza obiectul prezentei cereri de suspendare (filele 28-52 vol. I).

Referitor la existenta unui caz bine justificat, se retine ca, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate presupun existenta unor imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.

Concret, aceasta cerinta este indeplinita in situatia in care se regasesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat. Aparenta de nelegalitate a unui act administrativ trebuie sa rezulte din acele imprejurari de fapt sau de drept care se constituie in ‘indicii de nelegalitate’ si care rezulta dintr-o simpla analiza, fara a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.

In prealabil, fata de apararile paratului si intervenientului, potrivit carora reorganizarea reprezinta o chestiune de oportunitate care nu poate face obiectul contestarii la instanta de judecata, se impune precizarea ca oportunitatea reprezinta o componenta a legalitatii actului administrativ si ca aceasta vizeaza momentul si conditiile emiterii actului, iar examinarea legalitatii, fie si la nivel de aparenta, implica, ipso facto, prin raportare si la dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (dispozitii ce definesc notiunea de ‘exces de putere’), si analiza oportunitatii emiterii respectivului act administrativ, evident, cu respectarea marjei de apreciere a autoritatii emitente, dar si a principiului proportionalitatii.

Aceasta concluzie se desprinde si din interpretarea definitiei cazului bine justificat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) Legea nr. 554/2004, impunandu-se sublinierea ca imprejurarile de fapt sau de drept care pot constitui indicii de nelegalitate se refera la imprejurarile in care a fost emis actul administrativ ontestat, inclusiv la aspectele de oportunitate deci, inclusiv la elementele extrinseci, care, deopotriva cu cele intrinseci, sunt apte de a determina vicii de legalitate ale actului administrativ. Or, in masura in care elementele extrinseci, care tin de oportunitate, componenta a legalitatii actului administrativ, se preteaza la o analiza prima facie, fara antamarea fondului, Curtea apreciaza ca acestea se pot circumscrie notiunii de caz bine justificat.

In cazul de fata, cercetand ‘aparenta de legalitate’ a actului administrativ ce formeaza obiectul litigiului – Hotararea Guvernului nr. 380/2020– din perspectiva tuturor componentelor legalitatii, inclusiv a circumstantelor de fapt si de drept in care a fost emis actul contestat, Curtea apreciaza ca exista un caz bine justificat.

Astfel, un prim aspect retinut consta in faptul ca, cel putin la nivel de aparenta, au fost incalcate prevederile art. 518 alin. (6) din Codul administrativ, potrivit carora: ‘Reorganizarea activitatii autoritatii sau institutiei p______ are loc in situatii temeinic justificate cel mult o data intr-un interval de 6 luni consecutive, cu exceptia situatiei in care intervin modificari legislative care determina necesitatea reorganizarii acestora.’ Din interpretarea textului legal citat, rezulta ca, de regula, reorganizarea activitatii autoritatii sau institutiei p______ se poate face cel mult o data la 6 luni si numai in mod exceptional la un interval de timp mai mic de 6 luni de la ultima reorganizare, aceasta situatie de exceptie fiind aplicabila daca au intervenit modificari legislative care determina reorganizarea. Or, ultima reorganizare a Ministerului Finantelor P______ a avut loc la data de 06.01.2020 prin Hotararea Guvernului nr. 8/2020 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor P______ (publicata in Monitorul Oficial la data de 12.01.2020), cu mai putin de 6 luni anterior adoptarii Hotararii Guvernului nr. 380 din 14.05.2020 (publicata in Monitorul Oficial la data de 18.05.2020).

Nu pot fi primite argumentele paratului si intervenientului, potrivit carora Hotararea Guvernului nr. 8/2020 a adus modificari in ceea ce priveste atributiile ministerului prin preluarea, in subordine, a unor institutii cu personalitate juridica si, totodata, diminuarea atributiilor ministerului din punct de vedere institutional, prin plecarea unor alte institutii p______ din subordinea ministerului, neafectand structura organizatorica a aparatului propriu al Ministerului Finantelor P______.

In acest sens, Curtea retine ca prevederile art. 518 alin. (6) din Codul administrativ vorbesc despre ‘reorganizarea activitatii autoritatii sau institutiei p______’ la modul general – modificarea unei autoritati sau institutii p______, din perspectiva modului in care aceasta este organizata si functioneaza (a elementelor care o compun, structuri sau persoane) si/sau a raporturilor in care se afla cu alte autoritati p______, fara a face distinctii de tipul celor prezentate de parat si intervenient, fiind asadar aplicabil principiul de drept de interpretare a normelor juridice, potrivit caruia ‘unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit nec nod distinguere debemus).’

Interpretand prevederile art. 518 alin. (6) din Codul administrativ in lumina acestui principiu de drept, rezulta ca acestea se refera la orice forma de reorganizare a activitatii autoritatii sau institutiei p______, or, tinand cont de intervalul de timp care s-a scurs intre adoptarea Hotararii Guvernului nr. 8/2020 si adoptarea Hotararii Guvernului nr. 380/2020 rezulta, la o analiza prima facie, ca nu s-a respectat intervalul de minim 6 luni intre doua reorganizari ale Ministerului Finantelor P______, ceea ce constituie un indiciu de nelegalitate.

In ceea ce priveste interpretarea pe care paratul si intervenientul o dau prevederilor art. 518 alin. (6) din Codul administrativ, potrivit careia modificarile legislative care permit, prin exceptie, reorganizarea institutiei mai devreme de termenul de 6 luni ar fi chiar cele aduse prin Hotararea Guvernului nr. 380/2020, Curtea apreciaza ca nu poate fi primita, avand in vedere ca o astfel de interpretare este inacceptabila pe motivul ca lipseste de orice efect norma legala interpretata, intrucat permite in orice situatie eludarea termenului de 6 luni. Singura interpretare logica a prevederilor art. 518 alin. (6) din Codul administrativ si care este in concordanta cu principiul ierarhiei actelor normative este aceea ca situatia exceptionala vizeaza ipoteza in care reorganizarea intr-un termen mai mic de 6 luni este impusa de un act normativ cu forta juridica superioara, actul administrativ prin care se realizeaza reorganizarea fiind adoptat in vederea executarii modificarilor legislative care impun cu necesitate aceasta reorganizare.

In concluzie, avand in vedere ca Hotararea Guvernului nr. 380/2020 a fost adoptata cu incalcarea termenului de 6 luni prevazut de art. 518 alin. (6) din Codul administrativ (termen care s-a fi implinit in data de 12.07.2020, raportat la Hotararea Guvernului nr. 8/2020 ) si ca nu exista un act normativ cu forta juridica superioara care sa fi impus o noua reorganizare mai devreme de termenul minim de 6 luni, exista o aparenta de nelegalitate constand in nerespectarea art. 518 alin. (6) din Codul administrativ.

Aceasta imprejurare rezulta si din continutul avizului de legalitate emis de M_________ Justitiei, in continutul caruia se face referire la prevederile art. 518 alin. (6) din Codul administrativ, avizarea favorabila fiind conditionata de interpretarea potrivit careia ‘…exceptia prevazuta de acest text are in vedere inclusiv hotararile de Guvern de reorganizare a autoritatilor si institutiilor respective.’. Or, asa cum s-a retinut anterior aceasta interpretare nu este acceptabila, intrucat ar presupune ca actul normativ prin care se realizeaza reorganizarea sa fie chiar actul normativ care impune aceasta reorganizare, ceea ce goleste de continut si lipseste de orice efect norma legala, al carei sens este acela de a permite ca reorganizarea sa se realizeze doar pe cale de exceptie intr-un interval de timp mai mic de 6 luni si numai atunci cand o modificare legislativa prevazuta de un act normativ cu forta juridica superioara actului prin care se dispune reorganizarea impune aceasta masura.

Acelasi text legal mentionat anterior impune cerinta unor situatii temeinic justificate care sa fundamenteze masura reorganizarii, motivarea actului administrativ de reorganizare neputand fi rezumata la vointa exclusiva a emitentului.

Este adevarat ca in cazul de fata Hotararea Guvernului nr. 380/2020 este insotita de Nota de fundamentare depusa la dosarul cauzei, insa, in urma analizei comparative a continutului acesteia si a inscrisurilor probatorii prezentate de reclamant in ceea ce priveste activitatea Directiei Generale Juridice din cadrul Ministerului Finantelor P______, Curtea retine ca exista o contradictie vadita intre argumentele care justifica reorganizarea acestei directii si situatia de fapt care rezulta din documentele de la dosarul cauzei.

Astfel, se constata ca toate rapoartele de activitate ale structurii juridice din cadrul Ministerului Finantelor P______ din perioada 2008-2019 sunt favorabile, apreciindu-se ca modul in care Directia Generala Juridica si-a indeplinit atributiile incredintate a corespuns obiectivelor stabilite. Se observa ca, in decembrie 2019, Direc tia Generala de Audit Intern a realizat o evaluare a activitatii Directiei Generale Juridice in continutul raportului, retinandu-se un grad ridicat de conformare a modului in care-structura juridica, in forma Directiei Generale Juridice) isi aduce la indeplinire responsabilitatile incredintate prin Regulamentul de organizare si functionare ( filele 150-178 vol. I ). Or, in acest context, decizia de restructurare a Directiei Generale Juridice, justificata, asa cum rezulta din Nota de fundamentare, pe ‘…o functionare greoaie a activitatii…’, „…ridicand probleme in ceea ce priveste indeplinirea functiilor manageriale de previziune-planificare, organizare, antrenaremotivare, control si evaluare”, prevede aspecte contrare celor consemnate in documentele depuse la dosar de reclamant, care acopera o perioada de 14 ani si care nu releva nicio deficienta organizatorica si functionala, conturandu-se astfel aparenta unei masuri arbitrare si neindeplinire a cerintei art. 518 alin. (6) din Codul administrativ, in sensul existentei unei situatii temeinic justificate.

In acelasi sens, este relevanta si imprejurarea ca la nivelul Ministerului Finantelor P______ a fost infiintata Comisia de monitorizare a Ministerului Finantelor P______ prin Ordinul ministrului finantelor p______ nr. 2954/2018 (filele 179-180 vol. I), cu atributii de supraveghere a modului in care structurile din ministerului Finantelor P______ is i exercita competentele incredintate, care sunt

riscurile identificate in activitate, precum si propunerile de masuri ce pot fi adoptate pentru inlaturarea respectivelor vulnerabilitati. Or, aceasta comisie, in exercitarea competentelor sale nu a con statat disfunctionalitati de tipul celor retinute in Nota de fundamentare si nu a formulat propuneri de natura celor adoptate prin Hotararea Guvernului nr. 380/2020.

Curtea mai retine ca un alt indiciu de nelegalitate care rezulta la o analiza sumara, fara antamarea fondului, este faptul ca Hotararea Guvernului nr. 380/2020 s-a adoptat cu nerespectarea regulilor de transparenta decizionala prevazute de Legea nr. 52/2003 si de Hotararea Guvernului nr. 561/2009, reguli care impun ca proiectul de act normativ sa fie publicat pe site timp de 30 de zile, iar in 10 zile sa se formuleze propuneri si observatii. In cauza, se observa ca proiectul actului normativ a fost publicat pe site-ul Ministerului Finantelor P______ in data de 12.05.2020 cu indicarea termenului de 10 zile in care pot fi formulate propuneri si observatii ( filele 59-60 vol. II) ), iar Hotararea Guvernului nr. 380/2020 a fost adoptata 2 zile mai tarziu, in sedinta din data de 14.05.2020, fara a respecta art. 40 alin. (2)-(3) din Hotararea Guvernului nr. 561/2009, in sensul ca nu s-a aratat care este situatia exceptionala, nu s-a motivat urgenta si nu s-a aspuns la observatiile formulate de structura de resurse umane din M_________ Finantelor P______.

Intervenientul accesoriu a sustinut in aparare ca nu se poate invoca o pretinsa n elegalitate a unei hotarari de Guvern in raport de o alta hotarare de Guvern (561/2009), intrucat ambele reglementari au forta juridica egala, apartinand aceluiasi emitent. O astfel de aparare nu poate fi primita, avand in vedere ca ceea ce se analizeaza in speta este legalitatea procedurii de adoptare a unei hotarari de Guvern, in raport de normele legale care reglementeaza aceasta procedura, norme care sunt continute de Hotararea Guvernului nr. 561/2009, act normativ care produce efecte erga omnes, fiind general obligatoriu, inclusiv pentru initiatorul proiectului.

O alta imprejurare de fapt si drept care pune sub semnul intrebarii prezumtia de legalitate a Hotararii Guvernului nr. 380/2020 consta in faptul ca, cel putin la o analiza prima facie, lipseste avizul Consiliului Legislativ pentru forma in care acest act normativ a fost adoptat, obligativitatea solicitarii acestui aviz fiind prevazuta la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicata, potrivit caruia ‘Dupa elaborarea lor si incheierea procedurii de avizare preva zute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum si proiectele de ordonante si de hotarari cu caracter normativ ale Guvernului s e supun in mod obligatoriu aviza rii Consiliului Legislativ.’

Curtea observa ca, desi in cadrul documentatiei depusa la dosar de parat, se regaseste un aviz al Consiliului Legislativ din data de 11.05.2020 (filele-97-99 vol. IV), din continutul acestuia rezulta ca ceea ce s-a supus avizarii este un proiect care la art. I are 7 puncte iar nu 3 puncte asa cum are Hotararea Guvernului nr.380/2020, aspect care, aparent, sustine afirmatia reclamantului, in sensul este acordat pentru un alt proiect de reorganizare adoptat de Guvern la data de 07.05.2020 si, ulterior, abandonat si retras de la publicare (filele 41-42 vol. II – proiectul adoptat de guvern in data de 07.05.2020 si retras de la publicare). Revine instantei de judecata investita cu solutionarea fondului sa transeze acest viciu aparent de legalitate, in cadrul acestei proceduri sumare neputandu-se constata decat faptul ca aparenta este in sensul celor invederate de reclamant si anume, faptul ca avizul Consiliului Legislativ pentru forma de reglementare adoptata prin Hotararea Guvernului nr.380/2020 lipseste, desi era obligatoriu sa fie solicitat.

Un indiciu de nelegalitate al procedurii de adoptare a Hotararii Guvernului nr.380/2020 consta in nerespectarea dispozitiilor art. 487-489 din Codul administrativ, potrivit carora, ‘Comisiile paritare sunt consultate in urmatoarele situatii: la stabilirea masurilor de imbunatatire a activitatii autoritatilor si institutiilor p______ pentru care sunt constituite.’ Astfel, desi la nivel declarativ scopul reglementarii este acela de a imbunatati activitatea Ministerului Finantelor P______, implicit a activitatii structurii juridice, Curtea constata ca nu a fost consultata si nici macar informata Comisia paritara constituita la nivelul autoritatii p______ cu privire la demersul initiatorului.

In aparare, intervenientul accesoriu a aratat ca avizele comisiilor paritare sunt consultative, neavand prin urmare valenta influentarii/afectarii legalitatii actului administrativ in discutie. Curtea nu poate primi aceasta sustinere, avand in vedere ca lipsa obligativitatii derivand din natura juridica de aviz consultativ priveste exclusiv continutul avizului, obligativitatea solicitarii acestuia existand in toate cazurile iar lipsa solicitarii atragand consecinte care tin de valabilitatea actului administrativ. Prin urmare, caracterul consultativ al avizului nu exonereaza emitentul actului de obligatia de a-l solicita, ci ii recunoaste marja de apreciere doar in privinta valorificarii continutului avizului, in sensul ca poate tine cont sau nu de acest aviz, Curtea subliniind ca observatia este valabila si in privinta avizului Consiliului Legislativ care are, de asemenea, caracter consultativ.

Dealtfel, din inscrisurile depuse la filele 61-63 vol. II rezulta ca, la o data anterioara, intervenientul accesoriu, a solicitat Agentiei Nationale de Administrare Fiscala ca in procedura de reorganizare, sa especte dispozitiile art. 487 – 489 din Codul administrativ, deci sa solicite avizul Comisiei paritare, dispozitii care, in cazul Hotararii Guvernului nr.380/2020 nu au fost respectate, asa cum rezulta in urma unei analize sumare a aparentei de legalitate.

Nu in ultimul rand, o aparenta de nelegalitate rezulta si din nerespectarea procedurilor interne de elaborare a proiectului hotararii de Guvern, avand in vedere ca nicio structura din cadrul Ministerului Finantelor P______ – cu precadere structura juridica si structura de resurse umane – nu a fost implicata in nici un mod in activitatea de redactare si avizare a proiectului de act normativ.

Coroborand toate imprejurarile retinute si argumentate anterior, Curtea conchide in sensul ca exista indicii de nelegalitate care, fara a fi in masura sa rastoarne prezumtia de legalitate de care se bucura Hotararea Guvernului nr.380/2020, sunt in masura sa nasca o indoiala serioasa cu privire la procedura de elaborare si adoptare a acestui act normativ, ceea ce, constituie un caz bine justificat, in acceptiunea dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

In privinta celorlalte critici si sustineri, prezentate in cuprinsul cererii de chemare in judecata, Curtea subliniaza ca nu pot fi avute in fundamentarea cazului bine justificat, intrucat, fie nu se preteaza la o analiza prima facie, fiind veritabile critici de legalitate a caror verificare nu se poate face fara antamarea fondului, fie nu prezinta relevanta din perspectiva legalitatii actului administrativ contestat, pe motivul ca nu s-a dovedit o legatura intre respectivele imprejurari si adoptarea actului normativ care formeaza obiectul prezentei cereri de suspendare.

In ceea ce priveste ‘paguba iminenta’, aceasta este definita de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, ca fiind ‘prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati p______ sau a unui serviciu public.’

Prin urmare, instantei de contencios administrativ ii revine rolul de a aprecia daca, in mod concret, avand in vedere argumentele prezentate de reclamant, efectele actului a carui suspendare se cere sunt de natura sa ii produca un prejudiciu viitor sigur si previzibil.

Curtea constata ca, asa cum rezulta din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, cerintele obligatorii pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ trebuie indeplinite cumulativ, aceasta masura neputand fi dispusa de instanta de contencios administrativ daca una dintre conditii nu este indeplinita.

In cazul de fata, si aceasta cerinta este indeplinita, Curtea retinand ca desfiintarea Directiei Generale Juridice condusa de reclamant, care ocupa in functia de director general, are ca efect direct desfiintarea mplicita a functiei reclamantului, cu consecinta pierderii locului de munca si a veniturilor salariale.

Prin intampinare si prin cererea de interventie accesorie, paratul si intervenientul au aratat ca nu s-a probat iminenta producerii unui astfel de prejudiciu material, intrucat in speta nu suntem in situatia unei ncetari a raporturilor de serviciu sau a pierderii veniturilor aferente, neexistand un ordin emis in acest sens, iar procesul de reorganizare nu a inceput. Aceasta aparare nu poate fi primita, dat fiind ca, odata cu desfiintarea Directiei Generale Juridice care nu se mai regaseste in noua organigrama, este evident ca, implicit, este desfiintata si functia de conducere a acestui compartiment, ocupata in mod legal si exercitata in mod eficient, asa cum rezulta din documentele de la dosar, timp de 14 ani, de catre reclamant, fiind evident faptul ca functia de conducere nu poate subzista in lipsa structurii pe care o coordoneaza, un eventual ordin prin care sa inceteze raportul de serviciu al reclamantului, asa cum afirma paratul si intervenientul, fiind o pura formalitate.

Or, in acest caz, prejudiciul patrimonial viitor este nu numai previzibil dar si cert, acesta constand in pierderea locului de munca si a veniturilor obtinute de reclamant din exercitarea functiei de conducere desfiintate ca efect direct al Hotararii Guvernului nr.380/2020 (intr-un termen de maxim 45 de zile prevazut de actul normativ, termen care a inceput sa curga de la data de 18.05.2020), paguba iminenta fiind asadar probata cu prisosinta.

Curtea subliniaza ca masura provizorie a suspendarii executarii are tocmai scopul de a preveni ca reorganizarea, dispusa prin hotararea contestata sa nu se realizeze, pentru a se impiedica producerea de efecte juridice vatamatoare in ceea ce il priveste pe reclamant, prin executarea unui act administrativa supra caruia planeaza o suspiciune de nelegalitate, pana la pronuntarea instantei de contencios administrativ asupra actiunii in anulare in cadrul careia se va realiza o analiza de legalitate pe fond.

Prejudiciul este cu atat mai previzibil in conditiile in care, desi desfiintarea functiei de director general in cadrul Directiei Generale Juridice i-ar fi permis reclamantului, in temeiul art. 519 alin.(7) din Codul administrativ, sa opteze pentru o functie publica vacanta corespunzatoare, de acelasi nivel, precum cea de director in cadrul Corpului de control, asa cum rezulta din inscrisurile anexate plangerii prealabile, in acee asi zi cu data adoptarii Hotararii Guvernului nr 380, respectiv 14 mai 2020, au fost initiate doua proiecte de ordin pentru transferul unor persoane pe functia publica vacanta de director in cadrul Corpului de control si pe functia de expert in cadrul Directiei generale de legislatie Cod fiscal si reglementari vamale (studiile juridice fiind acceptate drept conditii specifice pentru ocuparea posturilor).

S-a solicitat instantei, prin cererea de interventie accesorie formulata, sa aiba in vedere incidenta principiului proportionalitatii, ca si criteriu de exercitare a controlului jurisdictional prin aprecierea prioritatii naturii si importantei partilor din dosar, considerand intervenientul ca interesul public al punerii in executare a Hotararii Guvernului nr. 380/2020 prevaleaza asupra interesului privat al reclamantului de a fi blocata procedura de reorganizare interna a Ministerului Finantelor P______.

Curtea subliniaza un aspect esential, care este omis in rationamentul prezentat si anume, ca interesul public are prioritate in cazul actelor administrative asupra carora nu planeaza suspiciuni de nelegalitate, insa, in masura in care exista un caz bine justificat, in sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, masura suspendarii executarii reprezinta tocmai o garantie a respectarii principiului legalitatii, prin intreruperea temporara a efectelor actului administrativ a carui prezumtie de legalitate este pusa la indoiala.

Din aceste considerente, constatand ca sunt indeplinite cerintele cumulative obligatorii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite in parte cererea si va dispune suspendarea executarii otararii Guvernului nr. 380/2020 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor P______, publicata in Monitorul Oficial al R_______, Partea I, nr. 408/18.05.2020, in ceea ce priveste Art. I pct. 3 – Anexa, referitor la desfiintarea Directiei Generale Juridice si inlocuirea acestei structuri cu doua noi structuri – Directia Juridic si Reglementare si Directia C_________, pana la pronuntarea instantei de fond.

In ceea ce priveste faptul ca cererea urmeaza a fi admisa numai in parte, Curtea retine ca, desi imprejurarile de fapt si de drept care contureaza existenta unui caz bine justificat pun sub semnul intrebarii legalitatea actului normativ in ansamblul sau, masura provizorie a suspendarii executarii nu poate fi dispusa decat cu privire la acele efecte ale actului normativ care determina producerea unei pagube iminente in patrimoniul reclamantului, nu si in privinta celorlalte efecte care care vizeaza reorganizarea altor structuri, avand in vedere ca, din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, rezulta ca cerintele obligatorii pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ trebuie indeplinite cumulativ.

Or, indeplinirea cumulativa a acestor cerinte, in privinta Hotararii Guvernului nr. 380/2020, exista exclusiv in ceea ce priveste Art. I pct. 3 din Anexa, referitor la desfiintarea Directiei Generale Juridice si inlocuirea acestei structuri cu doua noi structuri – Directia Juridic si Reglementare si Directia C_________, avand in vedere ca numai punerea in executare a acestor dispozitii este in masura sa produca reclamantului un prejudiciu material viitor si previzibil constand in pierderea functiei p______ de conducere si a veniturilor salariale aferente, masura provizorie a suspendarii executarii, ca masura exceptionala, urmand a se dispune asadar in aceste limite”.

* Cititi aici integral sentinta prin care Curtea de Apel Bucuresti l-a demascat pe Florin Citu ca a incalcat legea

1 comentariu la “EXCLUSIV: ABUZUL LUI CITU A FOST DOVEDIT – Curtea de Apel Bucuresti l-a demascat pe Florin Citu ca a incalcat legea (Sentinta)

  1. Asta este penala 100%, domnule Savaliuc, domnule George Tarata și domnule Ciuvica, prin prisma profesiei și pregătiri dvs. Aveți datoria sa nu zic obligatia, sa ii formulați plângere penala acestui infractor și a tuturor celor ce sunt inplicati în aceasta înșelăciune. Cu deosebit respect și încredere ca veti rezolva aceasta situație grea a întregi tari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole

liternet