CONTRACTUL DE MUNCA LA CERERE – Modificarea Codului Muncii, in Senat. Prevederile. Ce trebuie sa faca angajatorul (Document)
Propunerea legislativa pentru completarea Codului Muncii a fost depusa in Senat. Este vorba despre contractul individual de munca “la cerere” care prevede un job flexibil pentru salariati, si doar atunci cand angajatorul are nevoie de forta de munca.
Potrivit proiectului, contractul individual de munca “la cerere” reprezinta contractul in baza caruia salariatul presteaza activitate pentru si sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, in zilele si in intervalul orar stabilite de catre angajator, cu conditia instiintarii in scris a salariatului in termenul stabilit in contract, dar care nu poate fi mai mic de doua zile lucratoare anterioare inceperii de catre salariat a activitatii pentru care este solicitat. Angajatorul are obligatia sa prevada in contract termenul in care il va instiinta pe salariat sa se prezinte la locul de munca precum si modalitatea de instiintare
Angajatorul are obligatia de a garanta in plata salariul aferent numarului de ore prestate de catre salariat, dar nu mai putin de salariul aferent unui numar de cel putin 32 ore/luna.
Potrivit propunerii legislative, salariatul incadrat cu contract de munca la cerere se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga, in conditiile prevazute de lege si de contractele colective de munca aplicabile.
Contractul individual de munca cu mai multi angajatori
Contractului individual de munca cu mai multi angajatori reprezinta contractul cu norma intreaga in baza caruia un salariat presteaza munca pentru si in subordinea mai multor angajatori, pentru desfasurarea aceluiasi tip de activitate, care implica exercitarea acelorasi atributii, se mai arata in initiativa legislativa.
Iata expunerea de motive:
“Transformarile care au avut loc pe piata fortei de munca in contextul noilor realitati socio-economice au condus la aparitia unor forme mai flexibile de munca, a unei noi viziuni asupra relatiei de munca existenta intre angajator si salariati, care nu se regasesc in actualele reglementari legale. Avand in vedere necesitatea imbunatatirii nivelului de protectie a salariatilor, dar si asigurarea unor conditii favorabile dezvoltarii mediului de afaceri, este necesara reglementarea unor noi forme de contracte de munca, care sa permita un mod mai flexibil de organizare si desfasurare a muncii.
Contracte atipice
Desi au fost adoptate mai multe acte normative prin care se incearca flexibilizarea incheierii actelor de dreptul muncii, piata muncii ne arata ca inca mai este nevoie de astfel de contracte ‘atipice’. O alta forta motrica a contextului socio-economic actual este digitalizarea accelerata a activitatilor lucrative in toate sectoarele economice, care face ca legislatia muncii sa nu fie corelata cu dinamica muncii. Avand in vedere cele subliniate mai sus, trebuie clar avuta in vedere liberalizarea relatiilor de munca. In anul 2021 au fost adoptate Ordonantele de urgenta nr. 36 si 37, prin care Guvernul a incercat flexibilizarea si adaptarea relatiilor de munca la realitatile socio-economice actuale in raport cu evolutia dinamica a pietei muncii.
Reglementarea legiuitorului
Legiuitorul a reglementat utilizarea semnaturii electronice in domeniul relatiilor de munca, angajatorul putand suporta, pentru el si pentru angajatii sai, cheltuielile pentru achizitionarea semnaturilor electronice utilizate pentru semnarea inscrisurilor/documentelor din domeniul relatiilor de munca/securitatii sisanatatii in munca. Aceste cheltuieli sunt deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal. De asemenea, a fost flexibilizata telemunca, in sensul ca, in clauza privind desfasurarea activitatii in regim de telemunca nu mai trebuie specificat locul/locurile desfasurarii activitatii de telemunca, convenite de parti.
A fost, de asemenea, prevazuta posibilitatea ca anumiti angajatori, respectiv microintreprinderile, sa nu mai intocmeasca fisa de post sau regulamentul intern, atributiile salariatilor putand sa fie specificate verbal, in vederea asigurarii unei debirocratizari consistente la nivelul relatiilor de munca.
Piata muncii
Aceste modificari ale legislatiei dreptului muncii sunt binevenite, dar nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile din ce in ce mai diverse ale pietei muncii, in care interactiunile dintre angajator si salariati pot capata forme diverse in contexte atipice, fie ca vorbim despre orarul de lucru sau de zilele in care se poate desfasura munca. Atat angajatorii, cat si angajatii au nevoie de o combinatie intre scheme de flexibilitate spatiala cu cea temporala. Astfel, ca o componenta a prezentului, se simte nevoia de autonomie in desfasurarea activitatilor, angajatii percep de asemenea nevoia sa isi organizeze programul de lucru pentru a putea sustine, in paralel, doua servicii. Schemele de munca flexibile asigura un echilibru mai bun intre viata privata si cea profesionala, iar asta se traduce in final in mai multa productivitate. Acest lucru va determina o crestere a productivitatii muncii din partea angajatilor, precum si o crestere a atasamentului fata de locul de munca.
Tarile dezvoltate au demonstrat ca exista deschidere atat din partea managerilor, cat si a personalului de executie pentru introducerea mai multor scheme de flexibilitate. Solutii similare pot fi aplicate si in Romania, cu accent pe flexibilitate spatiala (in particular telemunca si munca la domiciliu) si flexibilitate temporala (program inegal de lucru, program individualizat, banca de timp liber obtinuta prin prestarea de ore suplimentare).
Eficienta economica
Cresterea eficientei economice, concomitent cu scaderile de costuri pentru firmele in care au fost introduse forme de flexibilizare a muncii in ultimul an, sunt evidente. In contextul actual, prezentat de schimbarile precizate mai sus, este clar ca este necesara dezvoltarea intr-o mai mare masura a acestor forme de flexibilizare a muncii.
Pentru a raspunde tuturor in mod eficient nevoii de flexibilizare a pietei muncii din Romania si pentru sustine reforme asumate la nivel european, propunem modificarea si completarea Legii 53/2003 privind Codul muncii, in sensul introducerii unor noi tipuri de contracte de munca, respectiv:
Contractul de munca ‘la cerere’
Prezinta urmatoarele avantaje:
-angajatorul are o mai mare flexibilitate in organizarea activitatii, avand posibilitatea de a dispune de forta de munca necesara in zilele in care are nevoie de serviciile prestate de catre un anumit salariat si doar numarul de ore necesar prestarii activitatii respective;
-angajatul poate desfasura mai multe activitati in paralel, nemaiavand obligatia respectarii cu strictete a unui anumit program de lucru;
-se reduce sarcina administrativa, in comparatie cu alte optiuni legale utilizate pentru angajarea in comun, alternativa fiind ca angajatorul sa incheie in paralel cate un contract de munca cu timp partial cu fiecare angajat.
Contractul de munca cu mai multi angajatori si un singur angajat
Reprezinta contractul individual de munca in baza caruia un angajat incheie un contract de munca cu mai multi angajatori pentru efectuarea aceluiasi tip de activitate, care implica exercitarea acelorasi atributii. Avantajele acestui tip de contract sunt urmatoarele:
-stabilirea raspunderii in solidar a angajatorilor semnatari ai contractului cu privire la indeplinirea obligatiilor care decurg din contract si din legislatia muncii va creste gradul de protectie a angajatului in ceea ce priveste obtinerea de catre acesta a drepturilor restante de la oricare dintre angajatori, avand posibilitatea sail aleaga pe cel mai eligibil;
-o reglementare flexibila permite partilor implicate sa proiecteze schema de partajare a angajatilor in functie de propriile nevoi;
-obligatiile privind remuneratia, impozitele si contributiile sociale pot fi alocate angajatorilor in orice mod pe care il stabilesc de comun acord;
-se reduce sarcina administrativa in comparatie cu alte optiuni legale utilizate pentru angajarea in comun, de exemplu atunci cand fiecare angajator in paralel incheie un contract de munca cu timp partial cu acelasi angajat”.
