CCR A ADMIS SESIZAREA AVOCATULUI POPORULUI – Judecatorii: "Legea este neconstitutionala, in ansamblul sau" (Document)
Lumea Banilor prezinta Decizia 367/2022 prin care Curtea Constitutionala a luat in discutie solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a Legii privind transmiterea unor bunuri imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara aflate in proprietatea privata a statului, din administrarea Agentiei Domeniilor Statului in administrarea consiliilor locale, precum si pentru abrogarea Ordonantei de urgenta a Guvernului 89/2004 privind vanzarea bunurilor imobile in care se desfasoara activitati de asistenta sanitar-veterinara, obiectie formulata de institutia Avocatului Poporului condusa de Renate Weber (foto).
In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, Avocatul Poporului sustine incalcarea dispozitiilor art.1 alin.(3) si (5), ale art.34 alin.(1) si (2) si ale art.45 din Constitutie, sens in care formuleaza critici de neconstitutionalitate din perspectiva omisiunii legiuitorului de a reglementa norme tranzitorii prin care sa se stabileasca termene adecvate in care destinatarii reglementarii in materie sa se conformeze noilor obligatii impuse de legiuitor.
Cadrul juridic
Arata ca noile prevederi stabilesc cadrul juridic pentru bunurile imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara, proprietatea privata a statului, ce vor fi trecute din administrarea Agentiei Domeniilor Statului in administrarea consiliilor locale pe a caror raza teritoriala se afla acestea. Concomitent cu trecerea din administrarea Agentiei Domeniilor Statului in administrarea consiliilor locale a bunurilor imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara, este abrogata si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.89/2004 privind vanzarea bunurilor imobile in care se desfasoara activitati de asistenta sanitar-veterinara, act normativ care stabilea cadrul legal pentru vanzarea bunurilor imobile - cladiri si terenuri aferente -, prevazute in anexa la ordonanta de urgenta, de catre Agentia Domeniilor Statului, prin atribuire directa catre concesionarii activitatilor sanitare veterinare publice de interes national care isi desfasoara activitatea in aceste imobile.
Profesie reglementata
Avocatul Poporului arata ca medicina veterinara este una dintre profesiile reglementate sectorial prin Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului, iar exercitarea profesiei de medic veterinar este reglementata prin Legea nr.160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.209 din 24 martie 2014. Totodata, "activitatile pe care legiuitorul le da in competenta exclusiva a medicilor veterinari prezinta o importanta deosebita, avand un impact direct asupra sanatatii animalelor si indirect asupra celei a oamenilor” (a se vedea Deciziile Curtii Constitutionale nr.511 din 4 iulie 2017 si nr.846 din 18 noiembrie 2020).
In sesizare se arata ca potrivit Legii nr.160/1998, medicul veterinar cu drept de libera practica poate opta in vederea exercitarii profesiei pentru una dintre formele de organizare:
(i) fie ca persoana fizica ce exercita in mod independent o profesie liberala, caz in care formele de exercitare a profesiei sunt cabinetul medical-veterinar individual de consultanta, cabinetul medical-veterinar individual de asistenta, respectiv cabinete medical-veterinare asociate;
(ii) fie ca persoana juridica - societate reglementata de Legea societatilor nr.31/1990 - ce are obiect principal de activitate activitati veterinare, caz in care formele de exercitare a profesiei sunt cabinetul medical-veterinar de consultanta, cabinetul medical-veterinar de asistenta, clinica veterinara, spitalul veterinar, centrul veterinar specializat, unitatea farmaceutica veterinara pentru comercializarea cu amanuntul (farmacie veterinara sau punct farmaceutic veterinar) si laboratorul medical-veterinar privat.
Conditii noi de functionare
In acest context, Avocatul Poporului sustine ca prin aplicarea noului act normativ, unitatile medical-veterinare care au fost infiintate si functioneaza in temeiul si cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, sunt puse in fata unei reglementari care le impune conditii de functionare noi, in ceea ce priveste desfasurarea efectiva a activitatii de medicina veterinara, in cabinetele medicale veterinare, intrucat dispozitiile in discutie afecteaza, in mod direct, functionarea acestor cabinete, prin schimbarea cadrului juridic al bunurilor imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara, constand in sedii ale circumscriptiilor sanitar-veterinare, locuinte de serviciu si anexele inseparabile.
Lipsa unor reglementari tranzitorii
Asadar, in lipsa unor reglementari tranzitorii, de la data intrarii in vigoare a noilor reglementari, toate unitatile medical-veterinare care au sediile in spatiile aflate in proprietatea privata a statului, constand in sedii ale circumscriptiilor sanitar-veterinare, locuinte de serviciu si anexele inseparabile, precum si terenurile aferente, si care trec din administrarea Agentiei Domeniilor Statului in administrarea consiliilor locale pe a caror raza teritoriala se afla acestea, pot ajunge in situatia de a nu mai putea indeplini conditiile prevazute de lege pentru desfasurarea activitatii de medicina veterinara sau, dupa caz, de a nu mai functiona, in fapt, in locatiile avand aceasta destinatie, sustine Avocatul Poporului. Insa criticile nu se opresc aici.
In urma analizarii sesizarii, CCR a admis obiectia ridicata de Avocatul Poporului.
Iata decizia CCR:
"Admite obiectia de neconstitutionalitate formulata de Avocatul Poporului si constata ca Legea privind transmiterea unor bunuri imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara, aflate in proprietatea privata a statului, din administrarea Agentiei Domeniilor Statului in administrarea consiliilor locale, precum si pentru abrogarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.89/2004 privind vanzarea bunurilor imobile in care se desfasoara activitati de asistenta sanitar-veterinara este neconstitutionala, in ansamblul sau. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si prim-ministrului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.
Iata pasaje din decizia CCR, pe care o atasam integral la finalul articolului:
"Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie Legea privind transmiterea unor bunuri imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara, aflate in proprietatea privata a statului, din administrarea Agentiei Domeniilor Statului in administrarea consiliilor locale, precum si pentru abrogarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.89/2004 privind vanzarea bunurilor imobile in care se desfasoara activitati de asistenta sanitar-veterinara, in anasamblul sau, avand urmatorul cuprins:
‘Art.1.
- Bunurile imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara, proprietatea privata a statului, constand in sedii ale circumscriptiilor sanitar-veterinare, locuinte de serviciu si anexele inseparabile, precum si terenurile aferente, trec din administrarea Agentiei Domeniilor Statului in administrarea consiliilor locale pe a caror raza teritoriala se afla acestea.
Art.2.
- In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Agentia Domeniilor Statului are obligatia ca impreuna cu consiliile locale sa incheie protocoale de predare-preluare a bunurilor imobile prevazute la art.1.
Art.3.
- Bunurile imobile ce fac obiectul prezentei legi pot fi inchiriate de catre consiliile locale, fara a li se schimba destinatia.
Art.4.
- La data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.89/2004 privind vanzarea bunurilor imobile in care se desfasoara activitati de asistenta sanitar-veterinara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1053 din 12 noiembrie 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.111/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga'. (…).
Curtea retine ca, in prezenta cauza, legea criticata are ca obiect de reglementare, astfel cum rezulta din titlul sau, doua operatiuni juridice distincte: pe de o parte, reglementarea transferului administrarii unor bunuri imobile aflate in proprietatea privata a statului de la Agentia Domeniilor Statului catre consiliile locale, iar, pe de alta parte, abrogarea unui act normativ.
Reglementarile se abroga
Astfel, Curtea retine ca, prin aplicarea dispozitiilor art.4 din legea criticata, odata cu intrarea in vigoare a acestei legi, reglementarile cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.89/2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.111/2005, se abroga. In esenta, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.89/2004 reglementeaza cu privire la vanzarea bunurilor imobile in care se desfasoara activitati de asistenta sanitar-veterinara, stabilind categoriile de bunuri care pot face obiectul vanzarii, acestea fiind identificate in anexa la ordonanta.
Vanzarea bunurilor
De asemenea, actul normativ mentionat instituie reguli privind vanzarea bunurilor imobile identificate in anexa, sub aspectul autoritatii ce are calitatea de vanzator (Agentia Domeniilor Statului), stabilirea pretului, constituirea de garantii pentru asigurarea platii, interdictia schimbarii destinatiei bunurilor imobile - cladiri si terenuri aferente - cumparate in conditiile ordonantei de urgenta, destinatia sumelor obtinute din vanzarea bunurilor imobile - cladiri si terenuri aferente -, respectiv bugetul de stat. Totodata, se instituie regula concesionarii bunurilor imobile care nu pot face obiectul vanzarii.
Examinarea legii
Din examinarea legii criticate Curtea observa, totodata, ca aceasta cuprinde reglementari referitoare la transferul administrarii bunurilor imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara, bunuri aflate in proprietatea privata a statului, constand in sedii ale circumscriptiilor sanitar-veterinare, locuinte de serviciu si anexele inseparabile.
Astfel, potrivit art.1 din legea criticata, aceste bunuri trec din administrarea Agentiei Domeniilor Statului in administrarea consiliilor locale pe a caror raza teritoriala se afla acestea. Art.2 din legea criticata reglementeaza obligatia Agentiei Domeniilor Statului ca impreuna cu consiliile locale sa incheie protocoale de predare-preluare a bunurilor imobile prevazute la art.1, iar art.3 din lege instituie posibilitatea consiliilor locale de a inchiria bunurile repective, stabilind, totodata, obligatia de a nu li se schimba destinatia.
Spre deosebire de reglementarea pe care o abroga, legea nu cuprinde o anexa care sa identifice in concret bunurile vizate, acestea fiind desemnate generic prin sintagma ‘bunurile imobile destinate activitatilor de asistenta sanitar-veterinara […] constand in sedii ale circumscriptiilor sanitar-veterinare, locuinte de serviciu si anexele inseparabile, precum si terenurile aferente’.
Jurisprudenta CCR
Astfel, cu privire la bunurile imobile la care legea face referire, nu sunt indicate datele de identificare a bunului care face obiectul administrarii [spre exemplu, denumirea circumscriptiei sanitar-veterinare actuale, adresa imobilului (localitatea), numarul de inventar, suprafata desfasurata a cladirii].
In jurisprudenta sa (a se vedea Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.123 din 19 februarie 2014, paragraful 203), Curtea Constitutionala a retinut ca rigoarea caracteristica normelor de tehnica legislativa impune respectarea unor exigente minimale, in vederea asigurarii legalitatii mecanismului de transfer reglementat, si anume:
-indicarea, pentru fiecare bun in parte, a titularului dreptului de administrare;
-individualizarea bunurilor, in sensul precizarii numarului de carte funciara, inclusiv prin realizarea masuratorilor cadastrale in vederea inscrierii imobilelor respective in cartea funciara;
-stabilirea unei valori de inventar actualizate/reale a bunurilor supuse transferului si, in general, utilizarea unui stil clar si concis, propriu operatiunilor juridice reglementate.
Legea creeaza incertitudine
Or, legea criticata creeaza incertitudine cu privire la bunurile vizate, cu afectarea dispozitiilor constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5) sub aspectul legalitatii, dar si securitatii raporturilor juridice, in componenta sa referitoare la claritatea, precizia si previzibilitatea legii.
In plus, legea criticata nu prevede reguli cu privire la imobilele ce fac obiectul legii, care fac inca obiectul unor contracte de concesiune potrivit art.3 alin.(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.89/2004 si sunt afectate desfasurarii de activitati de asistenta sanitar-veterinara, nefiind stabilit subiectul de drept care urmeaza sa exercite drepturile si obligatiile Agentiei Domeniilor Statului ce decurg din aceste contracte, si nici cu privire la efectele juridice produse in raport cu alte reglementari existente in fondul activ al legislatiei (spre exemplu, art.214-216 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societatilor ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.299 din 7 iunie 2001).
Cadrul normativ
De asemenea, legea criticata nu stabileste un cadru normativ cu privire la situatia circumscriptiilor sanitar-veterinare aflate in curs de vanzare, pentru care s-au intocmit/urmeaza sa se intocmeasca rapoarte de evaluare, in vederea incheierii contractelor de vanzare, si nici cu privire la bunurile vizate ce fac obiect al unor eventuale litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti.
In consecinta, Curtea constata caracterul lacunar, lipsit de precizie si previzibilitate al reglementarii, care creeaza insecuritate juridica, dar si riscul de a lasa nereglementate aspecte in legatura cu un domeniu de importanta nationala cum este activitatea de asistenta sanitar-veterinara, sub aspectul conditiilor materiale in care se desfasoara aceasta activitate, conditii pe care statul trebuie sa le asigure, potrivit art.135 alin.(2) lit.a) si f) din Constitutie”.
