Daniel Daianu, presedintele Consiliului Fiscal 

UE are in fata provocari tot mai mari si optiuni foarte complicate. UE a intrat in a doua parte a anului 2024 cu ingrijorari crescute si intrebari la care raspunsuri nu sunt clare, fie duc la compromisuri (trade-offs), optiuni, complicate. Evolutii economice, sociale, politice, geopolitice, conditioneaza politica (ca policy) ce se va structura in mandatul noii Comisii Europene (CE). Mai concret, este vorba de alegerile europarlamentare si cele nationale in diverse tari din UE, provocari economice tot mai apasatoare, noul cadru de guvernanta economica si fiscala si, nu in cele din urma, evolutii pe plan international (inclusiv efecte ale alegerilor prezidentiale din SUA), dinamica razboaielor din Ucraina si Orientul Mijlociu.

Evolutii politice in UE

Alegerile europarlamentare au confirmat o alunecare a unei parti a electoratului catre formatiuni eurosceptice, fie radicale, in tarile cele mai importante din Uniune – Germania si Franta. Grupari din PE reprezentate de populari, socialisti/democrati si grupul Renew au totusi preeminenta prin numarul de eurodeputati si conducerea unor comisii. Alegerile nationale din Franta si Germania au schimbat raporturi de forte, chiar daca nu in mod decisiv; au accentuat insa factori de instabilitate politica si dificultati in guvernare. In ansamblu, se poate vorbi de o voce mai puternica a formatiunilor eurosceptice/suveraniste, care sunt mai putin atasate viziunii ce doreste mai multa integrare europeana. Aici gasim cea mai mare tensiune launtrica in evolutia UE: intre nevoia de a avea raspunsuri comune la provocari comune si capacitatea „politica” a statelor membre de a merge inainte cu procesul de integrare.

Provocari economice tot mai mari 

Problematica economica este o tema proeminenta si complexa pentru noua Comisie (comisarii si portofoliile sunt de stabilit si validat de catre PE in septembrie, a.c). Energia trebuie inclusa in teritoriul de politica economica, in care a concilia trecerea la energie verde cu un cost rezonabil pentru societate creeaza o dilema mare, iar raspunsurile nu sunt clare, usoare. Inflatia coboara in UE chiar daca in mod inegal (intre state) si cu oscilatii, in timp ce cresterea economica este firava; este mai viguroasa in Europa centrala si de rasarit. Energia mai scumpa si fragmentarea economiei globale nu ajuta UE in competitia globala. De altfel, UE este precauta, ambivalenta, in relatiile comerciale cu China. Vizitele liderilor din tari mari din UE la Beijing sunt frecvente.
Un exemplu de politica economica externa intortocheata este iesirea Italiei din „Road and belt initiative” (proiect geopolitic al Chinei), dupa care a urmat vizita cu fast a premierului Giorgia Meloni la Beijing – adica se iese pe o usa si se reintra pe alta… De mai bine de un deceniu se vorbeste de nevoia ca UE sa puna in miscare o politica industriala care sa ii permita sa concureze de la egal la egal cu SUA si China, ce sunt superputeri globale. Sunt date (dinamica productivitatii, PIB/loc., etc.) ce arata pierdere de viteza in raport cu SUA in ultimul deceniu. In domeniul inteligentei artificiale (AI), UE este tot mai in urma fata de SUA si China. 

Masuri de politica industriala sunt de multi ani evocate, dar nu au fost corelate si operationalizate. Partial, o explicatie este logica intrinseca a pietei unice, ce interzice subventii (ajutor de stat) din dorinta de a stimula competitia. Franta si Germania sustin ca trebuie modificate regulile de functionare a pietei interne pentru a favoriza companii mari din UE in competitia globala. Rapoartele Draghi si Letta, ce nu sunt publice inca, pledeaza in aceasta directie avand in vedere si deficitul de investititii publice si private in Uniune. Este un paradox totusi ca zona euro are o balanta a contului curent mult mai favorabila decat cea a SUA. Inferenta ar fi ca deficitul de competitivitate (productivitate) se traduce in dinamici ale veniturilor/loc. inferioare pe termen lung si, de asemenea, ca se simte deficitul bugetar mare in SUA (cca. 8 la suta din PIB). „The inflation reduction act” din SUA, pus in miscare de administratia Biden, este un indiciu elocvent ca lumea a intrat intr-o perioada cu protectionism in crestere, ce deriva din ratiuni economice si din considerente geopolitice.
Daca fostul presedinte Trump ar reveni la Casa Alba, protectionismul s-ar intensifica, inclusiv fata de UE. SUA se confrunta economic si strategic in primul rand cu China, intr-o lume multipolara; nu trebuie subestimata in noua distributie a puterii economice in lume India. Fara invigorare economica, UE risca sa fie sufocata tehnologic de cele doua superputeri globale. Politica industriala a China este remarcata intr-o analiza recenta din New York Times: „How China pulled so far ahead on industrial policy” (Cum a reusit China sa avanseze atat de mult cu politica sa industriala 1) . 
Acelasi text spune ca "SUA si Europa (UE) cauta sa tina pasul cu un rival ce foloseste toate parghiile guvernamentale si financiare pentru a domina productia pe plan mondial”. 

Rapoartele Draghi si Letta, alte documente ale UE, subliniaza importanta dezvoltarii pietei de capital in UE (Capital Markets Union/CMU) pentru a asigura surse de finantare suplimentare pentru investitii (2) . 

Dar de la vorba la fapta drumul este lung. Cat timp nu ai o schema colectiva de garantare a depozitelor (EDIS), cat nu exista o capacitate fiscala comuna (joint fiscal capacity), un activ financiar comun (safe asset), este foarte greu sa avansezi catre o CMU in mod serios. Exista si jurisdictii fiscale nationale cu diferente importante si abordari diferite in privinta relatiei intre risk-sharing (partajarea riscurilor) si risk-reduction (reducerea riscurilor), ceea ce nu faciliteaza crearea CMU. Aici intalnim o slabiciune institutionala mare fata de SUA (care sunt stat federal) si China. Nu intamplator, BCE este factor cheie pentru salvgardarea zonei euro in momente dificile. Si Mecanismul de protectie a transmisiei monetare al BCE arata ca asa stau lucrurile.

Un nou cadru de guvernanta economica si fiscala

Cadrul de guvernanta economica si fiscala in UE a fost adaptat (si aprobat in aprilie a.c.) unei realitati ce are in vedere nivelul foarte inalt al datoriilor publice in nu putine tari, insuficiente ale regulilor fiscale din Pactul de Stabilitate si Crestere, presiuni mari pe bugetele publice ca urmare a schimbarilor climatice, tranzitiei energetice, necesitatii de a investi mai mult, de a creste cheltuieli de aparare.
Noul cadru mentine ca valori de referinta 60 la suta din PIB pentru datoria publica si 3 la suta pentru deficitul bugetar si introduce ca variabila operationala
cheltuieli publice nete” (cheltuieli totale din care se scad serviciul datoriei si cheltuieli temporare), cere statelor membre elaborarea de planuri fiscal-structurale care sa asigure sustenabilitatea datoriei publce. Aceste planuri pun in relatie reforme si investitii, dinamica demografica, cu datoria publica. Cat de complicata este situatia in UE dupa socuri mari si suspendarea regulilor fiscale in 2020 (anul Pandemiei), este intrarea altor tari (Ungaria, Franta, Slovacia, Polonia, Belgia, Italia, Malta) in procedura de deficit excesiv in acest an. Noul cadru vrea sa ofere statelor membre mai multa flexibilitate, in acelasi timp incercand sa inscrie evolutiile macroeconomice pe traiectorii mai aproape de „optim”. CE a trimis in iunie guvernelor traiectorii de referinta ce sunt examinate in capitale, dupa care se vor elabora planuri structural-fiscale ce vor fi trimise la Bruxelles in toamna. 

Romania a intrat sub incidenta procedurii de deficit excesiv (PDE) in 2020, dupa ce fusese avertizata ca trebuie sa corecteze un deficit structural ce depasise 4 la suta din PIB. In 2020, din cauza efectelor Pandemiei, deficitul a trecut de 9 la suta din PIB, iar in anii urmatori (2021 si 2022) deficitul a scazut la cca. 7,2 si respectiv 6,3 la suta din PIB – conform metodologiei ESA (pe angajamente). In 2023 deficitul masurat de CE a fost in jur de 6,6 la suta, cel cash fiind de 5,7 la suta; acesta din urma este mai putin relevant intrucat a inclus amanari la plata si neefectuarea unor cheltuieli de capital. Consiliul Fiscal (CF), in analiza draftului de buget (din decembrie 2023) a considerat ca tinta programata de Guvern nu este plauzibila si a anticipat un deficit probabil in jur de 6,4 la suta din PIB. Pentru anul acesta, in prognoza de primavara CE vede deficitul bugetar la 6,9 la suta din PIB. La jumatatea acestui an, deficitul bugetar a fost de 3,6 la suta din PIB. CF a examinat executia bugetara si vede acum deficitul la peste 7 la suta din PIB in 2024. In executia bugetara sunt venituri nominale mai mari in timp ce cheltuielile au mers prea repede. Nu peste mult timp, Guvernul va trimite planul fiscal-structural la CE.
Avand in vedere marimea deficitului bugetar si ca este necesara crearea de spatiu fiscal (cel putin 1,5 la suta din PIB), o corectie bugetara ce acopera o perioada de peste 4 ani are sens. Aceasta si fiindca reforme importante (pensii, salarii) au impact bugetar semnificativ. Dar reactia pietelor financiare este o necunoscuta si nu trebuie sa fie subestimata. Cum observa CF, banii europeni sunt in buget, in cea mai mare parte, atat pe partea de cheltuieli cat si pe cea de venituri. Unii bani din PNRR nu sunt granturi si exista partea de co-finantare la fonduri structurale, dar aceste componente bugetare nu explica marimea deficitului In esenta, deficitul bugetar deriva din exces de cheltuieli. Iar acest exces este mult peste cheltuielile de capital (in buget sunt prognozate la cca. 2,4 la suta din PIB in acest an). Este bine ca se incearca efectuarea de investitii cat mai mari din resurse europene, dat fiind ca PNNR nu este repetabil, iar alocarile de fonduri structurale si de coeziune este posibil sa scada in viitor. Presiuni pe bugetul public vor creste daca luam in considerare si nevoile de aparare, angajamentul de a avea cheltuieli cu scop militar de 2,5 la suta din PIB (in 2023 acestea au fost potrivit datelor NATO de 1,6 la suta din PIB).
Dat fiind ca ajustarea bugetului public nu se poate face numai pe parte de cheltuieli si avand in vedere presiuni viitoare pe bugetul public (aparare, educatie, sanatate publica, etc.), cresterea de venituri bugetare este absolut necesara. Aceasta crestere nu se poate rezuma la o colectare de taxe si impozite mai buna, ci reclama si schimbari in regimul fiscal. Nivelul extrem de scazut al veniturilor fiscale (26-27 la suta din PIB, inclusiv contributii) este rezultat si al unui regim fiscal ce a favorizat evaziunea si evitarea platilor de taxe si impozite (tax avoidance); a favorizat practici rele ca includerea de cheltuieli personale in cheltuielile firmelor (vezi si analize ale BNR), plata de salarii la negru. Au fost comise greseli flagrante in regimul fiscal cu ani in urma, cand reduceri de TVA au condus la diminuare de venituri fiscale de cca. 4 la suta din PIB. De aici cresterea contributiilor sociale pentru a se compensa pierderea de venituri. Un rezultat este ca munca a devenit relativ suprataxata fata de capital. Afirmatia unora ca Romania este „suprataxata” este neavenita.
Exista insa o rezistenta mare la corectarea deficitului bugetar, intrucat aceasta echivaleaza cu o diminuare a absorbtiei interne, a consumului, a unor venituri. Fapt este ca bugetul public se imprumuta prea mult, ca deficitul de cont curent este prea mare (in jur de 7 la suta din PIB) si are finantare prin imprumuturi externe in jur de 50 la suta. Este de remarcat ca atenuarea deficitului de cont curent se datoreaza si remiterilor de peste 6 miliarde euro anual din strainatate.

Problematica de securitate

Problematica de securitate, militara, a devenit in UE obsedanta dupa invadarea Ucrainei. Chiar daca razboiul din Ucraina ar inceta in viitorul nu indepartat, un nou razboi rece obliga UE la raspunsuri comune in materie de productie de aparare, dispozitive de descurajare, pregatirea personalului militar, operatiuni de intelligence. Acest deziderat pune mai mare presiune pe bugete nationale si bugetul UE, complica in plus alegeri de politica publica. Europenii au nevoie de o capacitate militara, de aparare si descurajare, mai puternica, ceea ce nu este simplu de realizat. In domeniul apararii, statele nationale au prerogative la care nu vor, sau nu au cum sa renunte, iar NATO este mai degraba un vehicol pentru colaborare pe planul apararii. In NATO, SUA detin o pondere covarsitoare privind cheltuielile militare si capacitatea de proiectare a fortei militare.
Ce s-ar intampla daca SUA si-ar reduce prezenta de ansamblu in Europa pentru a nu fi "suprasolicitate” ("overstretched”)? UE, Europa, au nevoie de aranjamente de securitate, care sa previna episoade tragice precum razboiul din Ucraina. Asemenea aranjamente trebuie sa fie judecate dintr-o perspectiva globala data fiind rivalitatea geopolitica si strategica intre SUA si China. Este bine ca SUA au canale de comunicare directa cu Rusia – vezi discutiile telefonice intre Lloyd Austin, ministrul apararii al SUA si Andrey Belousov, ministrul apararii al Rusiei, in ultimele luni.
Oficiali inalti americani si chinezi discuta in mod regulat pe diverse teme. Aceste contacte si altele sunt esentiale pentru a incerca sa se tina, cat de cat, lucrurile sub control in lume. Situatia din Orientul Mijlociu este tot mai grava si poate degenera intr-un razboi regional cu reverberatii globale. Prin invitarea Ucrainei si Moldovei de incepere a procesului de aderare, UE a semnalat dimensiunea sa geopolitica, care trece dincolo de ceea ce inseamna politica de vecinatate.
Extinderea UE nu este simpla si trebuie pusa in relatie cu ceea ce reclama mentinerea unui grad de coeziune interna si coerenta politicilor publice in Uniune; este aici vechea dilema extindere vs. adancire a integrarii. Si incercarea de regandire a relatiei UE cu Regatul Unit poate fi citita in tipar geopolitic. 

1 P. Cohen, K. Bradsher, J. Tankersley, New York Times, 27 Mai, 2024. 

2 Nota bene: in SUA piata de capital inseamna cca. 3/4 din sistemul financiar, in timp ce UE depinde de banci pentru cca. 2/3 din total finantare 

Sursa: BNR, Romania – Zona Euro Monitor

Sursa foto: Consiliul Fiscal