TITLUL EXECUTORIU – Curtea Constitutionala a transat problema. Iata cum se aplica de acum inainte. Informatii de ultima ora pentru creditori (Document)

2347

Decizie cu privire la titlul executoriu. Lumea Banilor prezinta Decizia 748/2021 a Curtii Constitutionale privind solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.4 alin.(3) din Legea nr.297/2018 privind Registrul National de Publicitate Mobiliara si pentru abrogarea Ordonantei Guvernului nr.89/2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.196/2020 pentru modificarea si completarea Legii nr.297/2018, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca sunt incalcate prevederile art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie, deoarece redactarea textului de lege criticat este inexacta si induce o insecuritate juridica, in conditiile in care creditorul s-ar afla deja in ipoteza in care detine un titlu executoriu ce il indreptateste sa procedeze la executarea silita, conform prevederilor art.632 din Codul de procedura civila. Mai mult, textul de lege criticat transforma o cerinta de opozabilitate intr-una de executorialitate pentru toate inscrisurile sub semnatura privata, fara sa faca vreo distinctie fata de natura acestora.
De asemenea, se sustine ca reglementarea criticata este in contradictie cu prevederile Codului de procedura civila. Astfel, in timp ce art.641 din Codul de procedura civila instituie caracterul de titlu executoriu al inscrisului sub semnatura privata inregistrat in registrele publice, textul art.4 alin.(3) din Legea nr.297/2018 introduce o conditie suplimentara pentru a se putea face executarea silita, respectiv inscrierea in Registrul National de Publicitate Mobiliara.

In urma analizarii dosarului, judecatorii constitutionali au admis sesizarea.

Iata decizia CCR:

„Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti si constata ca dispozitiile art.4 alin.(3) din Legea nr.297/2018 privind publicitatea mobiliara sunt neconstitutionale„.

Iata pasaje din decizia CCR, pe care o publicam integral la finalul articolului:

„Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine, cu privire la caracterul de titlu executoriu al inscrisurilor sub semnatura privata, ca, in temeiul art.632 alin.(1) din Codul de procedura civila, titlul executoriu reprezinta instrumentul legal pe care statul il acorda creditorului pentru a putea recurge la masuri coercitive pe care, de asemenea, statul, prin intermediul organelor sale, trebuie sa le puna la dispozitia creditorilor. De regula, aceste instrumente sunt rezultatul unei evaluari judiciare a existentei si intinderii dreptului subiectiv pretins de catre creditor, iar majoritatea categoriilor de titluri executorii enumerate de art.632 alin.(2) din Codul de procedura civila fac parte din clasa hotararilor judecatoresti. Exista insa si situatii in care statul considera anumite inscrisuri ca prezentand suficiente garantii de corectitudine pentru a permite absenta evaluarii judiciare. Este vorba despre acele titluri executorii de natura contractuala carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu (Decizia nr.60 din 18 septembrie 2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.928 din 24 noiembrie 2017, paragrafele 76-79 si Decizia Curtii Constitutionale nr.238 din 3 iunie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.666 din 28 iulie 2020, paragraful 47).

Incunviintarea executarii silite

In prezenta cauza, Curtea retine ca, in cauzele in care fost invocata din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, pe fondul solutionarii cererilor aflate in competenta instantelor de executare, s-a solicitat incuviintarea executarii silite a unor titluri executorii reprezentate de facturi fiscale (facturi individuale pentru serviciul de alimentare cu apa si de canalizare), contracte de credit si, respectiv, un contract de locatiune inregistrat la administratia finantelor publice. Aceste categorii de inscrisuri sunt titluri executorii potrivit legii speciale care le instituie. Astfel, potrivit dispozitiilor art.52 alin.(1) din Legea nr.93/2009 privind institutiile financiare nebancare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.259 din 21 aprilie 2009, precum si ale art.120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1027 din 27 decembrie 2006, contractele de credit constituie titluri executorii. De asemenea, constituie titluri executorii contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si factura emisa pentru serviciile de utilitati publice [art.42 alin.(61 ) din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.121 din 5 martie 2013 si, respectiv, art.1798 din Codul civil]. Prin urmare, aceste categorii de inscrisuri sub semnatura privata sunt titluri executorii ex lege, in sensul prescriptiei legale reglementate de art.632 alin.(2) din Codul de procedura civila, apte de a sta la baza incuviintarii executarii silite.

Prevederile Codului de procedura civila

Potrivit art.641 teza intai din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art.1 pct.4 din Legea nr.17/2017 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/2016 pentru modificarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si a unor acte normative conexe, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.196 din 21 martie 2017, ‘Inscrisurile sub semnatura privata sunt titluri executorii, numai daca sunt inregistrate in registrele publice, in cazurile si conditiile anume prevazute de lege’.
Acest text de lege se refera insa la acele inscrisuri sub semnatura privata pentru care cerinta inscrierii in registrele publice este o conditie de executorialitate prescrisa chiar de legea care confera caracter de titlu executoriu inscrisului respectiv. Cu alte cuvinte, potrivit regulii generale instituite in art.641 din Codul de procedura civila, conditia formala a inscrierii intr-un registru public trebuie sa fie reglementata in mod expres in chiar legea speciala care instituie in acelasi timp si caracterul de titlu executoriu pentru un anumit inscris sub semnatura privata. Prin urmare, inscrisurile sub semnatura privata trebuie sa fie inregistrate numai in cazurile in care exista registre publice specializate (art.18 – Obiectul publicitatii si modalitatile de realizare din Codul civil). Cu titlu exemplificativ, Curtea mentioneaza cazul contractului de arendare, ce dobandeste caracterul de titlu executoriu daca este inscris in registrul special tinut de secretarul consiliului local in a carui raza teritoriala se afla bunurile arendate (art.1838 si 1845 din Codul civil), sau al contractului de locatiune, ce constituie titlu executoriu pentru plata chiriei la termenele si in modalitatile stabilite in contract sau, in lipsa acestora, prin lege, precum si in privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune, in situatia expirarii termenului pentru care a fost incheiat, sau, dupa caz, la implinirea termenului de preaviz, numai daca, fiind incheiat sub forma inscrisului sub semnatura privata, a fost inregistrat la organele fiscale, precum si daca este incheiat in forma autentica [art.1798, art.1809 alin.(2) si (3) si art.1816 alin.(3) din Codul civil].
De asemenea, in cazul contractului de comodat sau al contractului de imprumut de consumatie, acestea constituie titluri executorii numai daca sunt incheiate in forma autentica sau printr-un inscris sub semnatura privata cu data certa (art.2157 si 2165 din Codul civil).

Conditie suplimentara

Curtea retine ca textul de lege criticat consacra obligativitatea inscrierii in Registrul National de Publicitate Mobiliara a unui inscris sub semnatura privata care are, potrivit legii, caracter de titlu executoriu. Astfel, desi textul criticat admite in mod expres caracterul de titlu executoriu al inscrisurilor valabil incheiate, in temeiul legii care l-a instituit, consacra in acelasi timp o conditie suplimentara pentru punerea in executare a acestora, respectiv asigurarea publicitatii, prin inscrierea in Registrul de Publicitate Mobiliara, conditie ce trebuie indeplinita anterior formularii cererii de incuviintare a executarii silite si sesizarii instantei de executare. Or, de vreme ce caracterul de titlu executoriu al inscrisului sub semnatura privata deriva din lege, conditionarea punerii in executare silita de indeplinirea unei conditii de opozabilitate, de indeplinirea careia depinde admiterea sau respingerea cererii de incuviintare a executarii silite, constituie un veritabil impediment la executare, in sensul dispozitiilor art.666 alin.(5) pct.7 din Codul de procedura civila, potrivit caruia instanta poate respinge cererea de incuviintare a executarii silite daca exista alte impedimente prevazute de lege. (…).

Oligativitatea inscrierii in Registrul National de Publicitate Mobiliara

In prezenta cauza, Curtea retine ca redactarea actuala a dispozitiilor art.4 alin.(3) din Legea nr.297/2018, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.4 din Legea nr.196/2020, nu mai instituie procedura de inscriere in Registrul National de Publicitate Mobiliara drept conditie de executorialitate, ci, recunoscand in mod expres caracterul de titlu executoriu, potrivit legii, al inscrisului sub semnatura privata valabil incheiat, impune obligativitatea inscrierii in Registrul National de Publicitate Mobiliara, ca o conditie suplimentara caracterului executoriu al inscrisului, prealabila punerii in executare. Cu alte cuvinte, reglementand obligativitatea inscrierii, [‘(…) pot fi puse in executare numai sub conditia inscrierii in Registru’], textul criticat nu tine cont de aptitudinea inscrisului sub semnatura privata de a fi pus in executare, conferita de legea speciala ce instituie regimul unui anumit tip de inscris sub semnatura privata, si, implicit, de conditiile de executorialitate specifice acestuia.
Or, in masura in care creditorul detine deja un titlu executoriu, a carui executorialitate deriva din lege, reprezentat de un inscris sub semnatura privata, obligatia indeplinirii unei formalitati suplimentare, anterior formularii cererii de incuviintare a executarii silite si sesizarii instantei de executare, se constituie intr-o veritabila ingerinta asupra dreptului creditorului de realizare a creantei sale.

Dreptul la creanta

Astfel, problema care se impune a fi analizata, din punctul de vedere al constitutionalitatii masurii reglementate prin textul de lege criticat, este aceea a incalcarii dreptului de proprietate privata al creditorilor titlurilor executorii reprezentate de inscrisurile sub semnatura privata, care sunt titulari ai unui drept de creanta, nascut in patrimoniul lor de la data emiterii titlului. In sensul jurisprudentei Curtii, dreptul de creanta este un ‘bun’, care intra in sfera de protectie a dispozitiilor art.44 alin.(2) din Constitutie, ce prevad garantarea si ocrotirea egala a proprietatii private (a se vedea, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr.70 din 27 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.236 din 10 mai 2001, sau Decizia Curtii Constitutionale nr.188 din 2 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.237 din 14 aprilie 2010).
Prin urmare, Curtea va analiza in ce masura ingerinta etatica asupra dreptului de proprietate reprezinta o limitare rezonabila care sa nu fie disproportionata in raport cu scopul urmarit de legiuitor, avand in vedere ‘testul’ de proportionalitate structurat in jurisprudenta sa. Astfel, orice masura luata trebuie sa fie adecvata – capabila in mod obiectiv sa duca la indeplinirea scopului, necesara – indispensabila pentru indeplinirea scopului si proportionala – sa asigure justul echilibru intre interesele concurente pentru a fi corespunzatoare scopului urmarit (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.662 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28).
Aplicand aceste considerente de principiu la prezenta cauza, Curtea retine ca formalitatea suplimentara, prealabila incuviintarii executarii unui inscris sub semnatura privata care are caracter executoriu ex lege, urmareste un scop legitim, respectiv asigurarea unei evidente a prioritatii in caz de executare silita, de publicitate a actelor si operatiunilor juridice prevazute de lege. Din acest punct de vedere, prevederea legala criticata constituie o masura adecvata, fiind capabila, in abstract si in mod obiectiv, sa indeplineasca scopul legitim urmarit.
Cu privire la necesitatea ingerintei, Curtea retine ca executarea silita este procedura prin mijlocirea careia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu executoriu, il constrange, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul sau, care nu isi executa de bunavoie obligatiile decurgand dintr-un asemenea titlu, sa le aduca la indeplinire in mod silit, constituind acea faza a procesului civil in cadrul careia creditorul isi poate realiza in mod efectiv drepturile statornicite intr-un titlu executoriu, prin constrangerea patrimoniala a debitorului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.710 din 29 noiembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1014 din 16 decembrie 2016, paragraful 35). Or, in aceste conditii, dat fiind faptul ca instituie o conditie de opozabilitate, iar nu una de executorialitate, reglementarii criticate nu ii poate fi recunoscut un caracter necesar punerii in executare silita a unui titlu executoriu. Prin urmare, Curtea retine ca legiuitorul putea adopta o reglementare alternativa care sa indeplineasca cu aceeasi eficienta scopul legitim urmarit si care sa nu impieteze asupra celeritatii procedurii de executare silita, ceea ce duce la concluzia irefragabila ca textul criticat nu satisface exigentele testului ingerintei minime asupra dreptului creditorului la realizarea creantei sale (cu privire la testul ingerintei minime, a se vedea Decizia nr.597 din 15 iulie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.923 din 19 octombrie 2020, paragraful 25).

Nu este respectat justul echilibru

Totodata, Curtea retine ca nu este respectat un just echilibru intre interesul general privind evidenta prioritatii in caz de executare silita, ce constituie obiectul de reglementare al Registrului National de Publicitate Mobiliara, si interesul individual al creditorului, prin faptul ca ingreuneaza procedura de realizare a creantei sale. Astfel, inscrierea intr-un registru public, de publicitate a actelor si operatiunilor juridice consemnate, a tuturor inscrisurilor sub semnatura privata care au caracter executoriu ex lege este de natura sa temporizeze si sa afecteze celeritatea procedurii executarii silite si presupune generarea unor costuri suplimentare in sarcina creditorului, in vreme ce executarea silita reclama, dimpotriva, o celeritate deosebita, pentru a impiedica debitorul sa-si risipeasca averea si sa se sustraga de la procedura de executare.
In acest sens, Curtea retine ca, in privinta titlurilor executorii reprezentate de facturi fiscale individuale pentru serviciile de utilitati publice (energie termica furnizata in sistem centralizat, apa, canalizare), creditorii sunt reprezentati de companii de interes public general, aflate sub controlul autoritatilor publice locale. Or, din acest punct de vedere, instituirea caracterului de titlu executoriu al acestor facturi fiscale [in sensul art.62 alin.(61) din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006] a avut in vedere asigurarea recuperarii cu celeritate a debitelor (facturi individuale, de regula in cuantum redus), in vederea asigurarii continuitatii serviciilor de catre prestatori.

Intarzierea executarii silite

Prin urmare, aceasta masura legislativa de sustinere a intereselor creditorilor nu mai poate in mod rezonabil sa-si produca efectele scontate, in conditiile impunerii obligativitatii inscrierii fiecarei facturi fiscale in Registrul National de Publicitate Mobiliara, aspect care creeaza o sarcina excesiva pentru creditorii prestatori de servicii de utilitati publice, prin prisma existentei numar mare de beneficiari, persoane fizice si juridice. Curtea retine ca, prin reglementarea cerintei suplimentare de inscriere intr-un registru de publicitate a unui inscris sub semnatura privata, care este valabil incheiat si are caracter de titlu executoriu ex lege, se intarzie in mod nejustificat executarea silita si se creeaza premisele sustragerii debitorului de la executarea silita, cu consecinta directa asupra dreptului de proprietate privata al creditorului, care poate fi pus in imposibilitatea de a-si mai realiza creanta, ori de a-si mai putea recupera cheltuielile de executare avansate, inclusiv cele pentru inscrierea in registrul de publicitate a titlului executoriu.

In ceea ce priveste costurile asigurarii publicitatii pentru fiecare factura fiscala individuala sau alt titlu executoriu, Curtea retine ca procedura inscrierii in Registrul National de Publicitate Mobiliara genereaza costuri suplimentare in sarcina creditorului, care se adauga celor referitoare la plata taxei de timbru necesare incuviintarii executarii silite, in conditiile in care operatorii, respectiv persoanele fizice sau juridice autorizate sa inregistreze avizele de inscriere si sa efectueze cautari certificate in Registrul National de Publicitate Mobiliara, in sensul Legii nr.297/2018, presteaza aceste servicii contra cost (art.27 si 33 din Legea nr.297/2018).

Prin urmare, dat fiind faptul ca tarifele percepute pentru inscrierea intr-un registru public, de asigurare a publicitatii, nu sunt in directa legatura cu caracterul juridic de executorialitate a inscrisului (cum, dimpotriva, este cazul taxei judiciare de timbru pentru incuviintarea executarii silite ori al altor cheltuieli de executare percepute anticipat de catre executorul judecatoresc), reglementarea criticata este de natura sa impuna, sub aspectul costurilor, o sarcina disproportionata cu privire la creditor.

Reglementarea criticata nu este necesara

Astfel, Curtea retine ca sarcina excesiva si disproportionata creata pentru creditorii prestatori de servicii de utilitati publice, prin prisma existentei unui numar mare de debitori, persoane fizice si juridice, precum si a faptului ca tarifele percepute pentru inscrierea intr-un registru public de asigurare a publicitatii nu sunt in directa legatura cu caracterul juridic de executorialitate a inscrisurilor – facturi fiscale, este de natura sa conduca la crearea sau accentuarea dificultatilor financiare cu care se confrunta acestia.

Prin urmare, Curtea retine ca reglementarea criticata nu este necesara pentru atingerea scopului legitim urmarit, neindeplinind exigentele testului ingerintei minime, si nu pastreaza un just echilibru intre interesele in concurs, respectiv interesul general privind evidenta prioritatii in caz de executare silita, pe de o parte, si interesul individual al creditorilor de realizare a creantelor”.

*Decizia CCR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole

liternet