Tara trista plina de panarame
De la inceputul campaniei electorale am reusit sa revad meleagurile a 35 de comune din judetul tineretii mele. Impreuna cu deputatul Daniel Olteanu ne-am intalnit cu consilierii si simpatizantii ProRomania din judetul Vaslui.
Afara in frig sau inlautrul unor sali neincalzite. Infofoliti in haine groase, cu mastile sufland promoroaca peste ochelari am stat de vorba cu oamenii.
Ar fi multe de spus. Prefer sa le inmagazinez in noianul de frustrari pe care le am inca de cand am inceput sa rod cartea fugind de saracie.
E o alta Romanie. Un colt de tara plin de frig si noroaie, cu oameni stafiditi de necazuri, cu familii destramate si case care stau sa se pravale asteptand bani de reparatii de la cei plecati in pribegie.
Carute trase de animale oropsite la munca, fantani cu galeti atarnand inghetate si bautura ieftina turnata pe gat peste suflete chinuite...
Toata viata nu voi uita vorba unui batran:
“Te votez pe matale, oricum nu poti fi mai rau decat panaramele lui Iohannis”
Incep sa ma afund in lacrimile saraciei de care am fugit acum patruzeci de ani.
Intre timp un ministru bezmetic vinovat de dezastrul finantelor tarii defileaza pe Kiseleff balbaind vorbe pentru Ciolacu. Apoi o multime de fripturisti din Parlament sau de la Bruxelles se intrec in a anunta ca vor renunta la pensii speciale. Cu totii nu sunt altceva decat panaramele batranului fara speranta...
