SUSPENDAREA EXECUTARII SILITE – Completul condus de sefa Inaltei Curti a admis sesizarea Avocatului Poporului: “Este limitata in timp” (Decizia)

2679

Lumea Banilor prezinta Decizia 2/2021 din dosarul 2969/1/2020 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii condus de sefa instantei supreme Corina Corbu (foto) a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului cu privire la urmatoarea problema de drept:

„Interpretarea si aplicarea neunitara a sintagmei ‘pana la solutionarea contestatiei la executare’ din cuprinsul dispozitiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, in sensul de a stabili daca suspendarea executarii se dispune pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare sau pana la solutionarea definitiva a acesteia”.

Avocatul Poporului a solicitat admiterea recursului in interesul legii si interpretarea sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila in sensul ca suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare.

Modalitatea de interpretare

In sustinerea acestui punct de vedere s-a aratat, pe de o parte, ca modalitatea de interpretare propusa trebuie corelata si cu efectele produse de hotararea pronuntata in prima instanta asupra contestatiei la executare, aceasta fiind executorie in cazul admiterii, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, iar pe de alta parte, o noua cerere de suspendare poate fi formulata in calea de atac a apelului, cu indeplinirea cerintelor legale, pana la solutionarea definitiva a acestuia

Iata ce prevede art. 719 alin. (1):

„Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la executare sau prin cerere separata.”

In urma analizarii sesizarii, Inalta Curte a admis recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului.

Iata ce a decis Inalta Curte:

“Admite recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila”.

Prezentam pasaje din decizia ICCJ, pe care o publicam integral la finalul articolului:

“Problema de drept care formeaza obiectul recursului in interesul legii, asa cum se degaja din orientarile jurisprudentiale relevate, vizeaza chestiunea intinderii temporale a efectelor suspendarii executarii silite, in raport cu dispozitiile art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, potrivit carora ‘Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la executare sau prin cerere separata’.

Interpretari diferite

Intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca sintagma ‘pana la solutionarea contestatiei la executare’ se interpreteaza in sensul ca durata masurii suspendarii executarii silite este limitata in timp pana la momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare.
In cea de-a doua orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca suspendarea executarii silite dainuie pana la solutionarea definitiva a contestatiei la executare.
Cu titlu preliminar, se cuvine a fi expuse cateva scurte consideratii referitoare la institutia suspendarii executarii silite, relevante pentru prezenta dezbatere.
Definita doctrinar, suspendarea executarii silite reprezinta un incident procedural, avand caracter exceptional, prin care se temporizeaza procedura executionala pentru o anumita perioada de timp, fie sub forma impiedicarii demararii ei, fie sub forma opririi acesteia.
Ca mijloc de protectie pentru partile sau tertele persoane interesate, implicate in procedura executionala, suspendarea executarii silite este menita a asigura deplina compatibilitate si congruenta intre, pe de o parte, principiile executarii in mod prompt si efectiv, cu celeritate si in integralitate a obligatiei cuprinse in titlul executoriu, conform art. 626-627 din Codul de procedura civila, si, pe de alta parte, principiul legalitatii executarii silite, conform art. 625 din acelasi act normativ.

Just echilibru

Statul este tinut, asadar, sa asigure un just echilibru intre interesul creditorului de a-si valorifica dreptul recunoscut prin titlul executoriu intr-un termen optim si previzibil si dreptul debitorului de a fi supus unei proceduri de executare cu respectarea dispozitiilor legale.
Drept urmare, regula in materie o constituie continuitatea si celeritatea actelor de executare, in scopul realizarii cu promptitudine a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, in timp ce masura suspendarii nu poate avea decat un caracter exceptional, devenind incidenta in acele situatii in care temporizarea procedurii executionale este necesara pentru prevenirea unor consecinte negative iremediabile sau dificil de remediat.
Dintre cazurile de suspendare a executarii silite – voluntara, de drept (obligatorie) si facultativa (judecatoreasca), prin raportare la dispozitiile art. 701 din Codul de procedura civila -, suspendarea executarii silite formulate in cadrul contestatiei la executare, in temeiul dispozitiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, este cazul de oprire/sistare temporara a procedurii executionale ce intereseaza prezenta dezlegare supusa atentiei in cadrul mecanismului de unificare jurisprudentiala, activat prin memoriul de recurs in interesul legii formulat de Avocatul Poporului.
Reglementata drept caz de suspendare facultativa (judecatoreasca), prin norma cu caracter general cuprinsa in art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, suspendarea executarii silite in cadrul contestatiei la executare ramane o masura procesuala exceptionala, supusa unor conditii restrictive.

Conditii de admisibilitate

Caracterul incidental al cererii de suspendare a executarii silite, in sensul dat de dispozitiile art. 30 alin. (6) din Codul de procedura civila, constituie una dintre conditiile de admisibilitate pentru un asemenea demers procesual, intrucat, asa cum rezulta din norma legala supusa dezbaterii, suspendarea executarii silite poate fi dispusa ‘pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita’.
Nu poate fi considerata decat fireasca optiunea legiuitorului in acest sens, avand in vedere tocmai efectul dilatoriu, intreruptiv, atasat masurii de suspendare.
Revenind, in lumina acestor consideratii preliminare, la solutionarea problemei de drept cu a carei dezlegare a fost investita Inalta Curte de Casatie si Justitie, se apreciaza ca este necesara examinarea acesteia dintr-o dubla perspectiva.
Astfel, un prim plan de analiza, subsumat interpretarii literale a normei juridice cuprinse in art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, prin utilizarea metodelor de interpretare gramaticala, logica si sistematica, fundamenteaza concluzia potrivit careia sintagma ‘pana la solutionarea contestatiei la executare’ are in vedere, incontestabil, momentul dezlegarii in prima instanta a contestatiei la executare.
Este locul aici a aminti ca interpretarea literala (declarativa) este impusa de concluzia ca intre formularea literara (lingvistica) a normei civile si continutul sau real exista o concordanta deplina si perfecta. In consecinta, norma juridica nu poate fi aplicata nici extensiv, pentru a include alte situatii practice necuprinse in ipoteza acesteia, si nici restrictiv, pentru a exclude anumite situatii practice aparent cuprinse in ipoteza sa, deoarece lex dixit quam voluit.

Analiza semantica

Asadar, analiza semantica a terminologiei folosite de legiuitor evidentiaza ca dezlegarea prin hotararea data in prima instanta are natura juridica a unei ‘solutionari’ a contestatiei la executare si, in consecinta, intra in campul de aplicabilitate al sintagmei deduse prezentei interpretari unificatoare.
Altfel spus, intrucat prin insasi formularea normei juridice se stabileste, ca limita temporala, momentul solutionarii contestatiei (sau a altei cereri privitoare la executarea silita), iar hotararea pronuntata in prima instanta corespunde, fara echivoc, conceptului de „solutionare”, apare limpede deductia ca efectele suspendarii executarii silite, dispusa pana la solutionarea contestatiei la executare, nu s-ar putea prelungi dincolo de faza primei instante.
In procesul de decelare a vointei legiuitorului se impune a se observa ca nu exista niciun indiciu in continutul textului legal precitat, care sa sustina o interpretare in sens contrar. Or, in lipsa unei mentiuni exprese a legiuitorului, in sensul necesitatii existentei unei solutii definitive, sintagma ‘pana la solutionarea contestatiei la executare’ nu poate privi decat momentul dezlegarii in prima instanta a contestatiei la executare.
Aceasta intrucat ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, iar introducerea de catre interpret a unei conditii suplimentare, de genul ramanerii definitive a solutiei primei instante, ar insemna o adaugare la textul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, conditionare neingaduita, in lipsa unei prevederi exprese in acest sens.
De altfel, atunci cand legiuitorul a dorit sa stabileasca drept moment-limita al unei masuri data ramanerii definitive a unei hotarari judecatoresti, a folosit o exprimare explicita in acest sens.

Dispozitiile Codului de procedura civila

Este cazul, bunaoara, al situatiilor expres reglementate de dispozitiile Codului de procedura civila in cuprinsul art. 721 alin. (4) (pozitionat in proximitatea institutiei suspendarii aflate in dezbatere), referitoare la suspendarea eliberarii catre creditor a sumei consemnate, in cazul depunerii cu afectatiune speciala, pana la momentul solutionarii contestatiei prin hotarare definitiva, al art. 818 alin. (2), referitoare la suspendarea urmaririi imobilului proprietate comuna pana la solutionarea partajului, prin hotarare ramasa definitiva, sau al art. 861 alin. (1), referitoare la suspendarea impartelii pretului de adjudecare pana la judecarea definitiva a cererii de evictiune.
Se impune a se observa ca, in schimb, similar textului legal in discutie, legiuitorul nu a reglementat in mod expres vreo conditionare de genul ramanerii definitive a solutiei instantei in alte cazuri legale in materie de suspendare a procedurii executionale, fiind de amintit, exempli gratia, dispozitiile art. 653 alin. (2) din Codul de procedura civila, referitoare la suspendarea executarii pana la solutionarea cererii de recuzare a executorului judecatoresc, ori cele ale art. 692 alin. (3) din acelasi cod, referitoare la suspendarea eliberarii sau distribuirii sumelor pana la solutionarea cererii de interventie.
Concluziv, textul legal al art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila nu poate fi extins peste intelesul sau literal si, in consecinta, efectele suspendarii executarii silite nu pot fi extinse dupa momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare.

Caracterul executoriu al hotararii

In cel de-al doilea plan de analiza, subsumat efectelor juridice ale hotararii judecatoresti pronuntate de prima instanta cu privire la contestatia la executare, se impune a fi evidentiat caracterul executoriu al hotararii, recunoscut prin dispozitiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, potrivit carora ‘Daca prin lege nu se dispune altfel, instanta de executare se pronunta prin incheiere executorie, care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare’.
Intrucat, in materia contestatiei la executare, nu este reglementata o asemenea exceptie de la regula caracterului executoriu al hotararii date in prima instanta, regula edictata la art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila nu are a fi indepartata.
Drept urmare, din intreaga economie a dispozitiilor art. 719 din Codul de procedura civila rezulta ca masura suspendarii executarii silite subzista pana la solutionarea de prima instanta a contestatiei la executare.
Aceasta intrucat, prin ipoteza, in cazul admiterii contestatiei la executare, avandu-se in vedere ca, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, incheierea instantei de executare are caracter executoriu si, deci, executorul judecatoresc trebuie sa se conformeze de indata masurii dispuse prin aceasta incheiere, nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al incheierii pronuntate in temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, pentru simplul motiv ca intervine un alt efect, mult mai energic, si anume acela al anularii (dupa caz, in tot sau in parte, a executarii silite ori a unor acte de executare), efect care se consuma inca de la momentul pronuntarii solutiei de prima instanta.
Pe de alta parte, un rationament asemanator poate fi facut si in ipoteza respingerii contestatiei la executare, in sensul in care executorialitatea procedurii decurgand din respingerea contestatiei debitorului presupune ca executarea sa fie reluata de indata, insa, daca debitorul apeleaza incheierea, solicitand si suspendarea executarii acesteia, admiterea cererii de suspendare a executarii incheierii nu inseamna altceva decat mentinerea suspendarii executarii silite dispuse de prima instanta.

Solutionarea cererii

Se cuvine a fi subliniat caracterul sumar al analizei pe care o realizeaza instanta in cadrul solutionarii cererii de suspendare a executarii, in sensul ca nu se cerceteaza fondul raportului juridic executional, ci numai aparentele motivelor de contestatie la executare, care reies cat mai clar cu putinta din actele dosarului.
Or, solutia de respingere a contestatiei la executare, dupa administrarea probatoriului adecvat si cercetarea fondului cauzei, nu mai justifica mentinerea efectului suspensiv de executare al incheierii pronuntate in temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila.
Rationamentul se impune, deoarece, in cazul in care s-ar considera ca suspendarea executarii silite dispuse de prima instanta subzista si ulterior dezinvestirii sale, ar insemna ca, in afara de negarea executorialitatii hotararii date de instanta de executare cu privire la contestatie, sa se acorde si prevalenta unei incheieri de suspendare a executarii silite, care este rezultatul unei examinari sumare a temeiniciei contestatiei (neprejudecare/’pipaire’ a fondului), in fata unei veritabile hotarari judecatoresti de fond, rezultat al unui examen, prin excelenta, mult mai aprofundat.

Suspendare limitata in timp

In alti termeni, a admite contrariul si a accepta ca suspendarea executarii silite poate depasi, ca intindere, momentul solutionarii in fond a contestatiei la executare ar echivala cu o pronuntare a primei instante dincolo de competentele sale, peste instanta de control judiciar, a carei hotarare este suverana asupra tuturor chestiunilor deduse judecatii. In virtutea caracterului exclusiv incidental al cererii de suspendare a executarii silite, o atare masura procesuala exceptionala poate fi dispusa de prima instanta doar in limitele cadrului procesual al solutionarii contestatiei la executare.
Concluziv, din perspectiva si a secundului palier argumentativ, circumscris efectelor produse de hotararea pronuntata, in prima instanta, cu privire la contestatia la executare, rezulta cu forta evidentei ca este corecta prima orientare jurisprudentiala.
In consecinta, sintagma ‘pana la solutionarea contestatiei la executare’ din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila trebuie interpretata in sensul ca suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare”.

* Decizia Inaltei Curti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole