ROMANII CASTIGA MAI MULT DECAT PRODUC – Salariile romanilor sunt mari in raport cu productivitatea. Investitiile in resura umana sunt minime. Suntem pe drumul cel bun? (Document)

927

Societatea romaneasca se afla intr-o continua schimbare din punct de vedere al fortei de munca. In mai toate organizatiile fie publice, fie private exista o fluctuatie de personal la o anumita perioada data.

Economia romaneasca se afla sub semnul intrebarii: se castiga mai mult decat se produce? Situatia este analizata atat la nivel macroeconomic, cat si la nivel microeconomic, intr-un studiu realizat si publicat de Stefan Guga, in iulie 2020, denumit “Chestiunea Productivitatii: controverse si clarificari.”

In incercarea de a raspunde la mai multe intrebari, plecand de la teorii bine fundamentate si traversand domenii ca politic, social, economic, autorul studiului ne prezinta cateva pozitii demne de interes, ale expertilor in domeniu, doi dintre ei avand functii publice in aparatul de stat.

Florin Citu, Ministrul Finantelor Publice:

Daca productivitatea muncii creste cu aproximativ 5% pe an, cu cat ar trebui sa creasca salariile in economie ca sa nu ne taiem craca de sub picioare? De ce nu creste productivitatea? Pentru ca este ingropata in suprareglementari si ajutoare de stat si scheme de ajutoare de stat si subventii si controale si aprobari si alte reglementari.Ajutoarele si subventiile alocate pe criterii politice, iar suprareglementarile cam pentru toata lumea.”

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei:

Legea economica, mai tare ca orice lege a Guvernului si a UE si din lumea asta, spune ca trebuie sa existe o corelare perfecta: salarii – productivitatea muncii. Acum, a fost facuta o crestere sub nivelul de productivitate. Ce facem? Renuntam la acest echilibru, la aceasta legitate economica a echilibrului: salarii – productivitatea muncii?

Jaewoo Lee, seful Fondului Monetar International in Romania:

Romania trebuie sa creasca salariile doar pe baza productivitatii, altfel pierde competitivitate.

Raspunsurile sunt date in ton cu definitia productivitatii. Astfel, productivitatea unei activitati economice reprezinta raportul dintre rezultatul respectivei activitati, adica productia si resursele utilizate, indiferent de natura lor.

Concret spus, a evalua productivitatea unei activitati semnifica stabilirea randamentului dat de diversele resurse utilizate in activitatea data. Totodata, productivitatea poate fi definita si ca gradul de eficienta in folosirea unei resurse anume.

Un subiect ce domina spatiul public din societatea romaneasca este acela al productivitatii muncii la nivel macroeconomic. De nenumarate ori am auzit ca productivitatea salariatilor din Romania lasa de dorit. Mai exact, pe intelesul tuturor, este vorba despre productivitatea la nivelul intregii economii (macroeconomic), ci nu de o productivitate restransa la nivel de intreprindere.

Modul in care se masoara cantitatea de munca este foarte important. Exista doua masuri standard: persoana si ora. Totodata, intalnim diferente semnificative intre cele doua, din moment ce nu toate persoanele lucreaza un numar identic de ore, iar calculand productivitatea per persoana exista riscul de a distorsiona realitatea.

In ultimii ani se observa, atat in Romania, cat si la nivelul UE, un decalaj in crestere intre numarul de ore lucrate si numarul de persoane ocupate. In final, flexibilizarea relatiilor de munca are si aceasta implicatie.

Drept urmare, in situatia in care ne raportam la persoane si nu la ore lucrate, riscam sa nu evaluam corect nici evolutia productivitatii muncii.

In aceeasi linie, raportat la media UE, calculul productivitatii muncii este tras in jos in tari unde ponderea salariatiilor este sub medie, asa cum este cazul Romaniei, al Greciei, Italiei sau Poloniei. In sens invers, este tras in sus in state unde ponderea salariatiilor este peste medie, dupa cum se intampla in majoritatea tarilor din vestul Europei, dar si in alte tari din este. Este vorba despre Ungaria, Bulgaria, Slovenia si tarile baltice.

Pe de alta parte, este practic imposibil de calculat cu exactitate care este productivitate lucratorilor pe cont propriu. Asta in conditiile in care operatiunea de calcul este facuta la structura populatiei ocupate, iar sistemele statistice nationale se bazeaza in principal pe conceptul de persoana ocupata, ci nu pe cel de salariat.

Romania e penultima tara UE, atat la capitolul productivitate per persoana ocupata, cat si la cel al productivitatii orare. In timp ce, Irlanda si Luxemburg exceleaza la capitolul productivitate per persoana ocupata, in buna masura in virtutea distorsionarii aferente statutului de paradis fiscal al acestor tari, mai este specificat in studiul publicat in iulie 2020.

In ciuda faptului ca, exista cresteri generoase ale productivitatii orare din est dupa anul 2008, decalajul fata de vest ramane valabil. Astfel, cu 14,4 euro pe ora, tara noastra ajungea in anul 2019 la doar 34,5% din media Uniunii Europene.

In egala masura, se vorbeste despre o trasatura structurala a economiilor estice, care are doar partial de-a face cu diferentele de preturi. In mod evident, diferentele se atenueaza semnificativ: productivitatea orara in Romania ajunge la 63,8% din media UE si ierarhia se schimba mai mult sau mai putin simtitor. Asadar, Romania urca cu doua pozitii, devansand Grecia si Letonia. Cu toate acestea, estul ramane in mod cat se poate de evident in urma vestului.

O singura explicatie este suficient de multumitoare pentru acest rezultat: existenta unor factori ce tin atat de structura si modul de functionare reale ale economiilor respective, cat si de modalitatile in care acestea sunt contabilizate. Nu sunt excluse nici combinatiile de diferente reale si distorsiuni contabile.

De aici, reiese ca o astfel de distorsiune este indusa de structura populatiei ocupate. Cand comparam tarile din punct de vedere al productivitatii pentru populatia ocupata putem in mod inconstient sa comparam lucruri foarte diferite, din moment ce structura populatiei ocupate poate varia semnificativ de la o tara la alta si din moment ce exista diferente semnificative de productivitate intre diversele categorii ale populatiei ocupate.

Devine din ce in ce mai evident faptul ca reprezentantii Statului roman au un discurs slab, in ceea ce priveste productivitatea si salarizarea in Romania. Inlocuirea discursului cu o investitie reala ar fi de mare ajutor. Astfel, ar fi ideal ca autoritatile sa-si focuseze resursele financiare si administrative in directia investitiilor, in loc de cresteri salariale. De investitii depinde cresterea productivitatii. Iar de cresterea productivitatii depinde cresterea economica (macroeconomic).

Productivitate si salarii

Se observa faptul ca in spatiul public se vorbeste mult mai mult si mai des despre cresterea salariilor, decat despre cresterea productivitatii.

In mod cert, productivitatea se refera la crearea de valoare adaugata, iar din aceasta valoare adaugata sunt platite salariile, se acopera investitiile si se realizeaza profiturile, in situatia in care salariile cresc mai repede decat productivitatea. Altfel spus, in situatia in care ponderea salariilor in valoarea adaugata creste, din punct de vedere matematic ponderea investitiilor si a profiturilor in valoarea adaugata se reduce corespunzator.

Rezultatul pare implacabil la nivel logic si economic. Astfel incat, orice crestere salariala peste cresterea productivitatii este de fapt daunatoare activitatii economice, fiindca se petrece pe spatele investitiilor care asigura sustenabilitatea si cresterea economica pe termen mediu si lung, si a profiturilor care fac activitatea economica atractiva pentru investitori. Concluzia de bun simt este ca nu poti castiga mai mult decat produci.

Pastrand nivelul bunului simt orice crestere a remunerarii salariatiilor mai rapida decat cresterea productivitatii produce un dezechilibru care afecteaza negativ activitatea economica. Un alt efect negativ este asumptia unui punct de plecare de echilibru intre nivelul remunerarii si nivelul productivitatii.

Comparatia dintre partile salariale in PIB ale tarilor UE a scos in fata un prim indiciu asupra absurditatii acestei asumptii. Adica, daca salariile ar creste in acelasi ritm cu productivitatea in fiecare tara, atunci partile salariale nu s-ar mai modifica deloc. In cazul expus, Romania ar ramane la 38,5%, pe cand, spre exemplu, Germania ar ramane la 52,7%.

Studiul mai releva faptul ca unii factori pot parea ca distorsioneaza presupusul echilibru originar, cand in realitate nici nu poate fi vorba de asa ceva. Mai mult decat atat, la fel cum nivelul productivitatii depinde intr-o anumita masura de puterea pe piata a firmelor si de locul tarilor in diviziunea internationala a muncii, acestea fiind determinate de relatii de putere si nu de o dinamica de echilibru care se autoregleaza, asa si distributia valorii adaugate intre munca si capital depinde de puterea de negociere (individuala si colectiva) a lucratorilor sau de legislatia in vigoare.

Concluziile studiului indica faptul ca, din punct de vedere economic, Romania se comporta asemeni unei tari de mana a doua, o tara ieftina de tipul low-cost.

O alta concluzie pe care studiul o traseaza este aceea a impactului crizei pandemice, care in mod sigur va produce schimbari majore in economie. Explicit, FMI a publicat recent o prognoza care subliniaza o scadere a PIB real de nu mai putin de 5% in 2020 (fata de o crestere cu 4,1% in 2019), respectiv o crestere a somajului pana la 10,1 (fata de 3,9% in 2019).

Totusi, pentru 2021 aceeasi prognoza estimeaza o revenire (mai mult cu 3,9% crestere economica si 6% somaj. Dar, dupa cum se observa mai avem mult pana a ne situa in acest punct din viitor.

* Cititi aici studiul economic complet elaborat de catre Stefan Guga, publicat in iulie 2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole