REZILIEREA CONTRACTELOR – Dezlegare de drept a Inaltei Curti. Ce se intampla dupa hotararea judecatorilor (Document)
Lumea Banilor prezinta Decizia 42/2021 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a luat in discutia sesizarea Curii de Apel Iasi.
Concret, sesizarea viza pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarele chestiuni de drept:
"Interpretarea prevederilor art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014, in ceea ce priveste admisibilitatea actiunilor de reziliere a contractelor cu executare succesiva, mentinute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectarea obligatiilor datand din perioada anterioara a deschiderii procedurii insolventei, daca textul art. 123 din Legea nr. 85/2014, prin expresiile ‘contractele in derulare se considera mentinute’ [alin. (1) ] si ‘ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic’ [alin. (3) teza finala], precum si prin intreaga modalitate de reglementare, se interpreteaza in sensul ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, determinand asadar inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari".
In urma analizarii cauzei, ICCJ a admis sesizarea.
Iata decizia Inaltei Curti:
"Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Iasi - Sectia civila, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea art. 123 alin. (1), (3) si (9) din Legea nr. 85/2014 nu sunt admisibile actiunile de reziliere a contractelor cu executare succesiva mentinute de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, introduse pe calea dreptului comun dupa momentul deschiderii procedurii insolventei pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale constand in plata unor sume scadente anterior deschiderii acestei proceduri.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila”.
Iata pasaje din decizia instantei supreme, pe care o atasam integral la finalul articolului:
"Instanta de trimitere a solicitat interpretarea prevederilor art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014, in ceea ce priveste admisibilitatea actiunii in rezilierea unui contract cu executare succesiva, in speta contract de arenda, mentinut de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale referitoare la plata arendei, nerespectarea obligatiilor datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei.
Astfel, Curtea de Apel Iasi - Sectia civila solicita instantei supreme sa interpreteze daca textul art. 123 din Legea nr. 85/2014, prin expresiile ‘contractele in derulare se considera mentinute’ [alin. (1)] si ‘ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic’ [alin. (3) teza finala], precum si prin intreaga modalitate de reglementare, se interpreteaza in sensul ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, determinand asadar inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari.
In cauza inregistrata initial la Judecatoria Husi la 2 aprilie 2019, reclamantul A a chemat in judecata pe B, solicitand rezilierea contractului de arendare inregistrat la C cu nr. din 23 mai 2014 si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului, in sensul de a se obliga parata sa lase in deplina proprietate si sa restituie reclamantului terenul arendat in suprafata totala de 0,30 ha situat in extravilanul unei comune. A invocat reclamantul ca parata a achitat arenda cu intarziere pe anul 2016, iar din anul 2017 nu a mai achitat-o deloc. In drept, s-a invocat art. 1.516 din Codul civil.
Cu titlu prealabil, se observa ca in cauza in care s-a formulat sesizarea prealabila, reclamantul a formulat o actiune in rezilierea unui contract de arenda pe calea dreptului comun dupa declansarea procedurii insolventei impotriva paratului, invocand nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale ce constau in plata arendei, nerespectare ce data din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei. Astfel, actiunea reclamantului a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Husi la 2 aprilie 2019, la mai putin de doua luni de la deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva paratei, prin Sentinta civila din 21 februarie 2019 pronuntata de Tribunalul Vaslui.
Or, teza initiala a art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 are urmatorul continut: ‘Contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil’.
In petitul sesizarii instanta de trimitere vorbeste de contractele cu executare succesiva mentinute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa deschiderea procedurii, ceea ce inseamna ca instanta se raporteaza la un moment ulterior exercitarii optiunii de continuare a contractului de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Pe parcursul derularii procesului, contractul de arendare nu a fost denuntat nici de proprietar, nici de arendas, sens in care a fost considerat mentinut.
Pronuntarea unei hotarari prealabile
Asa fiind, se constata ca instanta de trimitere solicita pronuntarea unei hotarari prealabile asupra chestiunii de drept reprezentate de interpretarea dispozitiilor art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014, in ceea ce priveste admisibilitatea actiunilor de reziliere a contractelor cu executare succesiva (in cazul concret a unui contract de arenda), mentinute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, actiuni formulate pe calea dreptului comun dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale (plata arendei), datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei.
Tot cu titlu preliminar se impune a se prezenta pe scurt evolutia actualului art. 123 din Legea nr. 85/2014 si, cu precadere, a alin. (1) al acestui articol, din perspectiva terminologiei, a persoanei chemate sa examineze contractele in derulare ale debitorului, dar si a reglementarii in ansamblu, prin prisma scopului urmarit de legiuitor.
Acest articol are ca obiect regimul juridic al contractelor in derulare in care este angrenat debitorul la deschiderea procedurii insolventei.
Legiuitorul a fost preocupat, in esenta, inca de la inceput, sa gaseasca parghii pentru diminuarea consecintelor situatiei dificile in care se gaseste debitorul. In urmarirea acestui scop, al salvarii societatii in deriva, legiuitorul a pus accentul pe obiectivul economic al contractului, acesta fiind vazut ca un instrument necesar redresarii, in anumite situatii cu periclitarea chiar a mecanismelor de drept comun traditionale. Interesul salvarii debitorului aflat in insolventa este pus mai presus de interesele individuale ale partilor.
Astfel, chiar in versiunea initiala a Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, in art. 46 se introduceau notiuni noi, inexistente in dreptul comun, precum ‘asumarea’ sau ‘respingerea’ unui contract valabil incheiat de catre judecatorul-sindic.
Schimbarea terminologiei
Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare legiuitorul a inteles sa foloseasca alta terminologie, respectiv ‘mentinere’ sau ‘reziliere’ a unor contracte de catre judecatorul-sindic, pentru ca prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice sa se revina asupra terminologiei juridice, de aceasta data pastrandu-se termenul de ‘mentinere’ si inlocuindu-se termenul de ‘reziliere’ cu cel de ‘denuntare’, tocmai pentru a se indeparta de ideea de culpa si a sublinia ideea de oportunitate. O alta modificare semnificativa este aceea ca titularul acestei prerogative de mentinere, respectiv denuntare a contractelor ‘in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului’ devine practicianul in insolventa - administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
O interventie semnificativa asupra textului a avut loc in cursul anului 2008, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 277/2009, art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevazand in alin. (1) ca, la data deschiderii procedurii, contractele in derulare ale debitorului se considera mentinute, instituindu-se astfel o prezumtie legala de continuitate a acestor contracte.
Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt declarate nule. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul are in continuare prerogative sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate, fiind prevazute etapele ce trebuie parcurse, in functie de ipotezele practice posibile. Astfel, contractul se considera denuntat: a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului privind denuntarea contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu raspunde; b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
O noua modificare legislativa
Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2013 art. 123 este din nou modificat, in alin. (1) introducandu-se o noua categorie de clauze nule, respectiv clauzele de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii. Sunt excluse de la aplicarea prevederilor referitoare la mentinerea contractelor in derulare si la nulitatea clauzelor de incetare sau accelerare a obligatiilor contractele financiare calificate si operatiunile de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala. De asemenea, se stabileste un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii in care administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate.
In sfarsit, in forma sa actuala, art. 123 din Legea nr. 85/2014 prevede in alin. (1): Contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare, de decadere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la mentinerea contractelor in derulare si la nulitatea clauzelor de incetare sau accelerare a obligatiilor nu sunt aplicabile in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, intr-un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate.
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile de la primire, notificarii contractantului, formulata in primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere sa denunte contractul; in lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat. Contractul se considera denuntat:
a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului privind denuntarea contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu raspunde;
b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
Solutiile legiuitorului
Examinand evolutia reglementarii situatiei juridice a contractelor in derulare ale debitorului la data deschiderii procedurii de insolventa se observa ca legiuitorul a acordat o atentie deosebita acestor contracte si a cautat sa ofere solutii care sa permita valorificarea potentialului acestora, astfel incat sa conduca la maximizarea averii debitorului, in concordanta cu scopul declarat al legislatiei in domeniu.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, scopul declarat al acestui act normativ era instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, fie prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment, iar art. 2 din Legea nr. 85/2006 prevedea ca scop al legii instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
In Legea nr. 85/2014, la art. 2, se statueaza ca scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, prevazandu-se in mod expres, ca element de noutate, parte a scopului declarat al legii, acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia. Printre principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa sunt enumerate, in art. 4 la pct. 1 si 2, maximizarea gradului de valorificare a activelor si de recuperare a creantelor si acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara.
Rolul administratorului/lichidatorului judiciar
Daca la inceput, judecatorul-sindic era cel care hotara ce contracte isi asuma/mentinea sau respingea/rezilia, ulterior aceasta prerogativa a mentinerii, respectiv a denuntarii contractelor in derulare a fost acordata administratorului/lichidatorului judiciar, pentru a nu fi alterat rolul impartial al judecatorului-sindic in procedura.
Modificarea din anul 2008 a fost insa esentiala in ceea ce priveste contractele in derulare, acestea fiind considerate mentinute la data deschiderii procedurii. Se observa o schimbare de viziune, prin acordarea unei atentii sporite posibilitatilor reale de reorganizare a debitorului, prin incercarea de valorificare a tuturor contractelor debitorului aflate in curs de executare, prevederea referitoare la nulitatea oricaror clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii inscriindu-se chiar in zona prevederilor de preventie, prin care este descurajat comportamentul partilor dominante din punct de vedere economic care forteaza includerea in contracte a unor clauze prin care se conditioneaza valabilitatea si eficienta acestora de neintrarea in procedurile de insolventa.
In aceeasi linie, legiuitorul adauga ulterior alte ipoteze (interdictii) pentru a determina partenerii contractuali ai unui debitor in dificultate sa nu il abandoneze. Astfel, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2013 s-a introdus in alin. (1) al art. 123 si ipoteza clauzelor de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii, acestea fiind, de asemenea, nule.
In anul 2014, in art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul subliniaza din nou caracterul special si derogatoriu al procedurii prevazute de acest act normativ, inlaturand expres de la aplicare dispozitiile art. 1.417 din Codul civil si introducand o noua categorie de clauze nule, respectiv orice clauze de decadere din beneficiul termenului.
Pentru a avea succes o procedura de insolventa si pentru a se putea da o sansa reala de redresare debitorului este nevoie de timp. Debitorul este deja in dificultate, nu isi mai poate plati datoriile exigibile cu fondurile banesti disponibile. Suspendarea executarilor individuale, chiar daca benefica, de cele mai multe ori s-a dovedit insuficienta.
Ragaz pentru debitor
Prin procedura reglementata de art. 123 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost imbunatatita pe parcurs, i se acorda debitorului un ragaz in care sa poata, cu ajutorul practicianului in insolventa, sa isi puna afacerile in ordine, respectiv sa evalueze care sunt contractele ce pot fi benefice pentru redresare si la care trebuie sa renunte.
In noua viziune legislativa se pune accentul pe revenirea financiara a debitorului printr-o serie de masuri si interdictii menite sa conduca la realizarea acestui scop, creditorii fiind chemati sa contribuie la redresarea debitorului, si nu sa il abandoneze.
Asa fiind, in actuala reglementare, prin vointa legiuitorului, toate contractele debitorului aflate in derulare la momentul declansarii procedurii insolventei sunt mentinute. Dispozitiile Legii nr. 85/2014 au caracter special, odata declansata procedura insolventei toate actiunile creditorilor derivate din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale de catre debitor anterior acestui moment fiind circumscrise limitelor impuse de acest act normativ.
Contractele in derulare fiind mentinute ope legis, creditorii sunt chemati sa isi expuna interesul pentru continuarea sau intreruperea relatiei contractuale cu debitorul. Este adevarat ca, pentru realizarea scopului procedurii, respectiv acoperirea pasivului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia, titularul puterii de a mentine sau denunta un contract in curs de executare care indeplineste conditiile legale ramane administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, dar aceasta putere este limitata in timp (cele 3 luni de la data deschiderii procedurii), existand, de asemenea, limitari si in ceea ce priveste masura mentinerii sau denuntarii contractelor.
Astfel, pe de o parte, mentinerea sau denuntarea unui contract poate fi supusa controlului judecatorului-sindic, pe calea contestatiei, in aplicarea art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014. Pe de alta parte, in cazul mentinerii unui contract, administratorul sau lichidatorul judiciar trebuie sa se asigure ca debitorul are fondurile banesti necesare pentru executarea contractului pe viitor si sa precizeze acest aspect trimestrial, in cadrul rapoartelor de activitate [art. 123 alin. (2) din Legea nr. 85/2014], iar in cazul denuntarii unui contract, o actiune in despagubiri poate fi introdusa de catre cocontractant impotriva debitorului si va fi solutionata de judecatorul-sindic [art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2014].
Responsabilizarea debitorului
O alta prevedere menita sa responsabilizeze debitorul caruia i se acorda aceasta pasuire este prevazuta in teza finala a alin. (3) al art. 123: ‘Ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic’.
Astfel, partenerul contractual poate solicita judecatorului-sindic rezilierea contractului pentru culpa debitorului, daca acesta nu isi executa obligatiile contractuale si nu efectueaza platile la termenele contractuale. Este evident ca textul se refera la executarea obligatiilor ulterior mentinerii contractului, cand relatiile contractuale sunt considerate reechilibrate.
In plus, potrivit art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar poate sa modifice, cu acordul cocontractantilor, pe parcursul perioadei de observatie, clauzele contractelor incheiate de debitor, astfel incat acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii.
De asemenea, daca se formuleaza cereri de revizuire a contractului pentru impreviziune, se va proceda conform prevederilor art. 1.271 din Codul civil, competenta solutionarii cauzei apartinand judecatorului-sindic [art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014].
In cazul in care contractul este mentinut, perioada de timp anterioara deschiderii procedurii si debitele restante pentru aceasta nu sunt luate in calcul, urmand parcursul lor firesc de creante anterioare deschiderii procedurii. Alin. (9) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 statueaza in acest sens: ‘Intr-un contract prevazand plati periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu il va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plati poate fi formulata cerere de admitere a creantei impotriva debitorului’.
Asadar, chiar daca se mentin contractele, platile restante se vor face tot prin inscrierea in tabelul creantelor, in cadrul executarii silite colective si concursuale a insolventei, fara sa se stabileasca un regim de favoare pentru creditorii ale caror contracte au fost mentinute.
De asemenea, mentinerea contractelor nu inseamna ca sunt lipsite de sanctiune neexecutarile anterioare ale debitorului, ci sanctiunea consta in executarea silita in cadrul procedurii insolventei. Ceea ce ar lipsi, intr-adevar, de eficienta masura mentinerii de catre legiuitor a contractelor ar fi posibilitatea rezilierii acestora, asadar a desfiintarii pentru viitor, pentru motive anterioare deschiderii procedurii, respectiv pentru neplata, cand dificultatile financiare, lipsa de venituri au generat imposibilitatea platii debitelor periodice scadente fata de partenerul sau contractual.
Mentinerea contractelor in curs
Mentinerea contractelor in curs se face in configuratia normativa actuala prin lege, si nu prin acordul partilor contractante sau prin puterea discretionara a judecatorului-sindic sau a administratorului/lichidatorului judiciar, consecinta fireasca fiind aceea de a fi considerate nescrise clauzele contractuale care ar permite creditorului sa desfiinteze cu efect pentru viitor contractul incheiat cu debitorul pentru unicul motiv al deschiderii procedurii fata de debitor.
Toate categoriile de contracte se supun regulii continuarii contractelor in curs, cu exceptia contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala, scopul continuarii fiind maximizarea valorii averii debitorului.
Ineficienta clauzelor de rezolutiune sau de reziliere de plin drept pentru cauza deschiderii procedurii insolventei aduce o atingere considerabila principiului libertatii contractuale, conform caruia nicio parte contractanta nu poate fi obligata sa continue un contract dupa ce si-a rezervat dreptul de reziliere. Clauzele mentionate fiind ineficiente, executarea contractului poate continua. Odata pastrat, contractul trebuie executat intocmai, in caz contrar, partea contractanta putand utiliza din nou contra debitorului toate mijloacele si sanctiunile prevazute de dreptul comun.
Ratiunea acestor derogari este specifica procedurii insolventei, care acorda prioritate reorganizarii prin redresare, in detrimentul lichidarii falimentare. Regulile specifice procedurii insolventei se aplica prioritar fata de cele din Codul civil, astfel incat, desi debitorul este in culpa contractuala pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor, creditorul nu va putea opta pentru rezolutiune sau reziliere, fiind obligat sa continue executarea contractului. Contractul este mentinut prin lege la deschiderea procedurii, in primele 3 luni ulterioare acestui moment urmand sa se definitiveze soarta sa, prin exercitarea optiunii de catre administratorul judiciar, in sensul mentinerii sau denuntarii, in functie de interesele debitorului, pentru maximizarea valorii averii acestuia si acordarii, pe cat posibil, a unei sanse reale de redresare.
Conform art. 1.549 din Codul civil, creditorul are optiunea intre a cere executarea silita a obligatiei debitorului si cererea de rezolutiune sau reziliere, impreuna cu daune-interese. Creditorul alege intre desfiintarea contractului si executarea silita in functie de interesul pe care il are in momentul optiunii, dreptul sau de optiune fiind expresia echilibrului necesar dintre principiul fortei obligatorii a contractului, principiul executarii in natura a obligatiilor asumate si principiul echitatii.
Procedura insolventei
Pe de alta parte, procedura insolventei este o procedura executionala, concursuala si colectiva la care participa toti creditorii pentru urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de lege [art. 5 alin. (1) pct. 44 din Legea nr. 85/2014]. Daca pana la declansarea acestei proceduri, forta obligatorie a contractului si libertatea partilor de a contracta erau reperele de baza ale partilor in relatia contractuala, odata deschisa procedura insolventei, contractele inca in fiinta ale debitorului intra sub reglementarea limitativa speciala din Legea nr. 85/2014, al carei scop declarat este acoperirea pasivului debitorului si acordarea, in masura posibilitatii, a unei sanse reale de redresare. Asa fiind, creditorul, care pierde posibilitatea executarii individuale a debitorului pentru creantele sale, se vede pus si in situatia de a nu putea renunta la contract decat in limitele impuse de legiuitor, in considerarea interesului declarat prioritar al redresarii debitorului.
Asa fiind, creditorul nu se va mai putea prevala de neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre debitor pentru creantele anterioare deschiderii procedurii insolventei. Aceasta pentru ca, pe de o parte, creantele respective nu vor putea fi recuperate decat prin inscriere la masa credala, iar orice incercari de desfiintare a contractului pe motivul neindeplinirii obligatiilor a caror executare nu s-a obtinut inainte de deschiderea procedurii sunt blocate de mentinerea in fiinta prin efectul legii si fara nicio distinctie a tuturor contractelor debitorului. Contractele astfel mentinute sunt apoi reevaluate de administratorul judiciar, in termen de 3 luni, in functie de interesele debitorului.
Altfel spus, prin efectul legii, creditorul isi pierde, practic, dreptul de optiune intre executarea silita (directa sau indirecta, dupa caz) si desfiintarea contractului. Desfiintarea contractului nemaifiind posibila, odata deschisa procedura insolventei, pentru motive anterioare acestui moment, creditorul mai poate doar sa participe la executarea silita colectiva si concursuala reglementata prin Legea nr. 85/2014 pentru a-si recupera creantele anterioare restante. Chiar si in situatia in care executarea obligatiilor dupa introducerea unei cereri de rezolutiune sau reziliere ar duce la lipsa de interes a creditorului pentru continuarea contractului, in situatia premisa a unei proceduri de insolventa in curs, contractul nu va putea fi desfiintat la initiativa creditorului, interesul creditorului sau lipsa de interes a acestuia subsumandu-se interesului superior al procedurii insolventei, respectiv acoperirea pasivului si redresarea debitorului.
Fata de cele expuse nu poate fi primit argumentul instantei de trimitere potrivit caruia ‘art. 123 din Legea nr. 85/2014 stipuleaza doar faptul ca deschiderea procedurii insolventei nu constituie motiv de desfiintare a contractelor in derulare, acestea putand fi mentinute in continuare, dupa o procedura anume reglementata’, lipsa de acuratete in redarea continutului art. 123 conducand si la o interpretare eronata a dispozitiilor legale invocate.
Astfel, potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, contractele in derulare, fara ca legiuitorul sa faca vreo distinctie, se considera mentinute la data deschiderii procedurii, ceea ce inseamna, intr-o interpretare per a contrario, ca nu pot fi considerate desfiintate pentru orice motive anterior acelui moment. In continuare, in acelasi alineat se arata ca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, bineinteles, dintre cele considerate deja mentinute de catre legiuitor, cu respectarea procedurii reglementate in continuare in alin. (1).
Orice actiune in reziliere promovata pe calea dreptului comun pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectare datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei, asadar, orice asemenea actiune care ar tinde la desfiintarea contractului pentru motive anterioare declansarii procedurii insolventei ar veni in contradictie cu optiunea legiuitorului de a mentine toate contractele debitorului aflate in derulare la data declansarii procedurii insolventei pentru a le putea reevalua, in incercarea de a da o sansa reala de redresare debitorului, nefiind necesara si o prevedere expresa prin care sa se reglementeze interdictia promovarii sau continuarii actiunilor in reziliere pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectare datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei.
Acordarea sansei de redresare
Mentinerea contractelor si inlaturarea oricaror clauze din acele contracte care ar putea conduce la desfiintarea lor la momentul intrarii in insolventa se inscriu in linia masurilor necesare si obligatorii, in viziunea legii, pentru atingerea scopului urmarit: acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia.
In ceea ce priveste norma imperativa prevazuta in art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului, aceasta are in vedere procese sau proceduri deja declansate si are ca scop mentinerea averii debitorului in starea existenta la deschiderea procedurii si concentrarea tuturor litigiilor avand ca obiect averea debitorului in competenta exclusiva a judecatorului-sindic. Acelasi remediu invocat de instanta de trimitere, respectiv valorificarea drepturilor in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creantelor, este prevazut si pentru creditorii ale caror contracte au fost mentinute. Astfel, in alin. (9) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 se prevede ca: ‘Intr-un contract prevazand plati periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu il va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plati poate fi formulata cerere de admitere a creantei impotriva debitorului’.
Referitor la argumentul privind derularea sau promovarea impotriva unui debitor in insolventa a unor actiuni de tipul revendicarilor, constatarilor de nulitate sau anulare acte de proprietate, pe calea dreptului comun, asa cum a statuat deja instanta suprema, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu vizeaza toate actiunile, indiferent de natura lor, pe care debitorul aflat in insolventa le are, ci doar pe cele personale vizand realizarea creantelor impotriva falitului. Asa fiind, nu se poate asimila situatia actiunilor in revendicare, care nu pot fi suspendate dupa deschiderea procedurii, cu situatia actiunilor in rezilierea unor contracte introduse ulterior considerarii acestora ca mentinute, prin efectul legii.
Actiunea in revendicare
Prin actiunea in revendicare, spre exemplu, se urmareste valorificarea unui drept real, si nu a unui drept de creanta asupra paratei aflate in procedura insolventei (a se vedea Decizia nr. 1.409 din 15 mai 2014, pronuntata de Sectia I civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie). Or, in conditiile in care legea impune, pe o perioada determinata, mentinerea contractelor in derulare ale debitorului, creditorului i se suprima dreptul de a desfiinta contractul pentru motive anterioare deschiderii procedurii, in speta de fata neexecutarea obligatiilor constand in plata unor sume de bani cu titlu de arenda, conservandu-i-se doar posibilitatea de a-si exprima optiunea de a iesi din contract si de a se inscrie la masa credala.
Si chiar in aceasta din urma situatie, creditorul poate fi obligat sa continue contractul, daca administratorul/lichidatorul judiciar apreciaza ca acest lucru este necesar pentru revitalizarea debitorului, bineinteles, cu asigurarea fondurilor banesti necesare executarii exemplare a contractului pe viitor, totul in scopul maximizarii averii debitorului si a sanselor acestuia de redresare. De asemenea, este posibil ca insusi creditorul sa isi doreasca o continuare a contractului cu debitorul, refuzul administratorului/lichidatorului judiciar de mentinere a contractului deschizand posibilitatea promovarii de catre creditor a unei actiuni in despagubire.
Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca legiuitorul este suveran in a aprecia care sunt masurile speciale si derogatorii de la dreptul comun cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Una dintre aceste masuri a fost mentinerea contractelor debitorului, creditorii avand posibilitatea sa formuleze cerere de admitere a creantei impotriva debitorului pentru sumele datorate cu titlu de arenda si neachitate de catre debitor. Asa cum s-a precizat deja, prevederile Legii nr. 85/2014 au caracter special si se aplica prioritar in raport cu normele din Codul civil.
Contractele in derulare
Asadar, mentinerea contractelor in derulare ale debitorului, la deschiderea procedurii insolventei, chiar si in ciuda opozitiei cocontractantului, constituie o masura menita sa dea posibilitatea maximizarii averii debitorului, pentru a-l ajuta sa isi acopere pasivul si sa aiba o sansa reala de redresare.
Pentru ca un contract sa fie considerat in derulare si deci mentinut, este esential si necesar ca niciuna dintre cauzele de incetare a contractului, stabilite legal sau conventional, sa nu fi intervenit cu caracter definitiv pana la data deschiderii procedurii insolventei. Asa fiind, o actiune in rezilierea sau rezolutiunea unui contract in derulare nu mai este posibila daca are ca fundament neplata unor creante anterioare, chiar si in ipoteza in care nu se solicita si plata acelor creante, fata de prevederile imperative ale art. 123 din Legea nr. 85/2014, contractul fiind mentinut ope legis.
Mentinerea contractelor presupune insa, asa cum s-a aratat, o mai mare responsabilizare atat din partea administratorului/lichidatorului judiciar, dar si a debitorului. Dupa expirarea perioadei de trei luni in care se hotaraste soarta pe viitor a contractelor in curs ale debitorului, astfel cum au fost mentinute initial de legiuitor, contractele care supravietuiesc scrutinului administratorului/lichidatorului judiciar trebuie executate exemplar, altfel debitorul expunandu-se la toate sanctiunile prevazute de lege, promovarea de catre cocontractant a unei actiuni pentru neexecutari ulterioare deschiderii procedurii insolventei, care intra in competenta judecatorului-sindic, fiind una dintre ele, care poate sa duca la desfiintarea contractului din culpa debitorului.
Mentinerea contractului aflat in curs la data deschiderii procedurii insolventei este optiunea legiuitorului si se incadreaza in sfera dispozitiilor exprese invocate de instanta de trimitere. Aceasta mentinere este urmata in procedura insolventei de evaluarea administratorului/lichidatorului judiciar, optiunea acestuia in sensul denuntarii anumitor contracte putand fi supusa controlului, pe calea contestatiei, in fata judecatorului-sindic, in aplicarea dispozitiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, existand, asadar, acces la o instanta si, din acest punct de vedere, in conditiile in care pentru creantele neexecutate anterior deschiderii procedurii exista oricum un remediu, respectiv posibilitatea inscrierii la masa credala. Orice nerespectare ulterioara de catre debitor a obligatiilor contractuale poate atrage sanctiunile prevazute de lege, inclusiv pe cele vizand rezilierea contractului.
Dat fiind faptul ca exercitarea dreptului de acces la justitie reprezinta o conditie sine qua non a realizarii efective a drepturilor si libertatilor persoanei, principiul accesului liber la justitie are in dreptul nostru o valoare constitutionala prin consacrarea si garantarea in legea fundamentala a dreptului persoanei de a se adresa justitiei. Astfel, dupa ce alin. (1) al art. 21 din Constitutia Romaniei recunoaste oricarei persoane dreptul de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca exercitiul acestui drept nu poate fi ingradit prin nicio lege. Asadar, nicio lege nu poate interzice celor interesati sa se adreseze justitiei pentru ca, in sistemul ordinii constitutionale actual, justitia este garantul drepturilor si libertatilor cetatenilor, iar art. 21 din Constitutia Romaniei valorifica tocmai aceasta functie a justitiei.
Dreptul de a avea acces efectiv la o instanta nu este un drept absolut, el cunoscand anumite limitari. Privitor la caracterul non absolut al dreptului de acces la justitie, Curtea Europeana a aratat ca limitarile nu trebuie sa restranga accesul la justitie de o maniera sau pana la un punct in care acest drept este atins in chiar substanta sa; asemenea limitari nu se conciliaza cu dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventie decat daca urmaresc un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite i scopul urmarit.
Examinarea reglementarii supuse analizei prin solicitarea pronuntarii unei hotarari prealabile a relevat faptul ca o actiune formulata pe calea dreptului comun in rezilierea unor contracte cu executare succesiva mentinute de administratorul/lichidatorul judiciar ulterior deschiderii procedurii insolventei pentru neplata prestatiilor periodice anterioare acestui moment este incompatibila cu scopul urmarit de legiuitor, dar si contravine masurilor prevazute de acesta in realizarea scopului.
Astfel, contractul aflat in derulare a fost mentinut prin efectul legii, fara nicio distinctie sau vreo prevedere legata de modul in care contractul a fost executat anterior deschiderii procedurii si, ulterior, in procedura insolventei prin nedenuntarea lui de catre niciuna dintre parti. Odata declansata aceasta procedura, ea este obligatorie, concursuala, executionala si colectiva, creditorii fiind tinuti sa respecte dispozitiile acestui act normativ in realizarea oricaror drepturi in legatura cu creantele ce le sunt datorate de debitor. Masura mentinerii contractului in derulare, luata in scopul maximizarii averii debitorului si redresarii acestuia, este urmata de alte masuri menite sa garanteze creditorilor ca drepturile si interesele lor sunt, de asemenea, urmarite si respectate in procedura.
Perioada de 3 luni
Asa fiind, este stabilita o perioada relativ scurta (de 3 luni) in care sa se stabilizeze raportul contractual, sunt prevazute masuri pentru asigurarea executarii exemplare pe viitor a contractului, in masura mentinerii si de catre administratorul/lichidatorul judiciar, se prevede posibilitatea modificarii clauzelor contractuale in vederea reechilibrarii contractului, sunt prevazute remediile atat pentru neexecutarile anterioare (executarea silita colectiva prin inscrierea creantelor restante la masa credala), cat si pentru cele ulterioare (posibilitatea introducerii unei actiuni in reziliere ce urmeaza a fi solutionata in cadrul procedurii insolventei de judecatorul-sindic).
Ceea ce se urmareste in mod evident este o impiedicare a ruperii intempestive a contractului pe motiv de insolventa, fie ca aceasta are loc prin efectul unor clauze preexistente in contract, fie ca ar putea fi urmarita de creditor printr-o actiune in reziliere ulterioara, grefata pe creantele restante, fara solicitarea expresa a acestora. Daca in primul caz legiuitorul a prevazut expres ca sunt nule orice asemenea clauze preexistente de desfiintare a contractului pe motivul intervenirii insolventei, in cel de-al doilea caz, prin masurile prevazute in procedura insolventei, obligatorii pentru toti participantii, se obtine acelasi rezultat: nu se mai poate desfiinta contractul pentru motivul neexecutarii prestatiilor succesive anterioare deschiderii procedurii insolventei.
Masura mentinerii ‘fortate’ a contractului, in temeiul legii, chiar cu riscul afectarii, pe termen scurt, a principiilor de drept comun, reprezinta o forma de interventie a legiuitorului intr-un contract valabil incheiat cu scopul protejarii debitorului aflat in dificultate, pentru a i se da sansa unei reale redresari. Interesul urmarit a se proteja este insa unul mult mai larg, respectiv sanatatea mediului de afaceri, creditorii fiind constransi sa participe la redresarea debitorului, si nu sa asiste pasiv la falimentul acestuia”.
