Revansa parintilor
Suntem in plina numaratoare inversa. Fix peste 12 zile incep scolile. In Romania. In alte tari, momentul a fost amanat. Pentru a-i proteja pe copii in pandemie. Pe copii si pe familiile acestora. La noi, autoritatile merg inainte. Implacabil. Pe model german. Sau nu. Pentru ca sistemul e alandala. Dat total peste cap. Mai devreme sau mai tarziu, loviti de consecintele relei administratii, parintii isi vor lua revansa.
A fost taiata coada vulpii si in ceea ce priveste tabletele. In mod normal, sunt necesare milioane de tablete. Dar Guvernul nu a negociat decat pentru 300.000. si doar a negociat. Nu se stie la ce pret. Din aceasta perspectiva, din nou, nu exista niciun fel de transparenta. Dar nici cele 300.000 nu vin. Sau, in orice caz, nu vin la timp. Pana la urma, nimeni nu are habar de cate tablete vor avea parte copiii. Mai ales cei din zonele defavorizate. Sau chiar din marile orase. Copiii care, dintr-un motiv sau altul, sunt obligati sa faca scoala la distanta.
Mai sunt doar 12 zile si doamna ministru care ne vorbeste despre „pepsiglas” este incapabila sa iasa intr-o conferinta de presa sau cu un simplu comunicat si sa informeze opinia publica asupra numarului exact de tablete care exista in stoc. Daca exista vreuna. Iar daca nu exista, macar sa ne spuna cate vor fi pana in 14 septembrie. Si in ce fel, daca vor exista cateva tablete, acestea vor fi distribuite catre elevi. In ce conditii? Caror elevi? Si asta nu este totul.
Daca, dincolo de tampenia cu declaratia pe propria raspundere a parintilor, la care se pare ca s-a renuntat, si de povestea cu mastile, care ba sunt, ba nu sunt, ba trebuie achizitionate de parinti, ba de Guvern, ba nu de Guvern, ba de autoritatile locale, ba de scoli, care dispun de fonduri in acest scop, care de fapt nu dispun de fonduri, dar cheltuielile vor fi decontate de Guvern, ba nu le vor fi decontate, incercam de dragul exercitiului, cel putin, sa stergem cu buretele pandemia, tot mai sta suspendata in aer o intrebare cheie. O intrebare bomba. Pe care, luati de iuresul pandemiei, vad ca nimeni nu si-o pune. Fratilor, dar cursuri scolare exista? Exista manuale in numar suficient, care urmeaza sa fie distribuite gratuit tuturor elevilor din Romania? Sa iasa doamna Anisie la microfon si sa ne spuna macar atata lucru. Daca vor avea sau nu manuale copiii nostri. Da sau nu? Nu o intreb nimic legat de haznalele din curtea scolii. In care, din cand in cand, se ineaca copiii. Nu o intreb nimic despre accesul la apa. La apa curenta. Ca sa aiba elevii cum sa se spele pe maini. Nu o intreb nimic in legatura cu dozatoarele de apa. Daca au fost sau nu achizitionate pentru toate scolile? Bine. Renuntam si la apa. Dar macar hartie igienica exista? Ce stocuri de hartie igienica au scolile?
Cate cadre sanitare la cate scoli exista? Cine altcineva ar putea supraveghea starea de sanatate a copiilor in timpul procesului de invatamant? Si ce se va intampla in acest an cu operatiunea „cornul si laptele”? In ce se va mai transforma? In „dezinfectantul si masca”? Dar daca dezinfectantul si masca nu exista, macar cornul si laptele exista? Haideti, doamna ministru! Luati-va avant si curaj si dati-le romanilor un raspuns.
Asa cum debuteaza acest an scolar, care, atentie, a fost intrerupt cand numarul de persoane contaminate era de zece ori mai mic si numarul mortilor inca insignifiant, prevad o catastrofa. Si nu sunt numai eu. Pana si organizatia elevilor s-a sesizat. Si cheama statul roman in judecata. Care ar putea fi scenariul negru care se prefigureaza? Copiii se vor imbolnavi de coronavirus. La inceput, unul-doi. Apoi tot mai multi. Se vor contamina invatatorii si profesorii. Despre care Guvernul crede ca nu sunt expusi niciunui pericol. Si, ca atare, nu le-au fost oferite sporuri, asa cum se intampla in cazul cadrelor sanitare. Copiii contaminati vor merge cu virusul acasa. Acasa, unde domnul Tataru, ministrul Sanatatii, le recomanda sa stea cat mai departe posibil de bunici. Numai ca in foarte multe camine, in special cele de la tara, oamenii stau claie peste gramada. Si de multe ori chiar bunicii sunt cei care iau copiii de la scoala. Sau care ii duc la scoala.
Scoala este necesara. Socializarea copiilor prin scoala este indispensabila. Dar totul are o limita. Iar limita este punerea copilului in pericol. Si a dascalilor. Si a familiilor. in Romania, autoritatile nu au adoptat masurile luate in alte state, in care a inceput sau urmeaza sa inceapa scoala. Au fost incapabile sa o faca. Ca atare, inceperea cursurilor ar trebui amanata. Dar nu va fi amanata. Iar consecintele, pentru inceput, le vor suporta copiii, profesorii si familiile acestora.
Va exista insa si o factura politica. Vine momentul cand parintii si bunicii isi vor lua revansa. Asta nu se va intampla insa decat daca suntem o societate cat de cat normala la cap. Iar revansa va fi naprasnica. La vot. Poate ca viitura nu se va produce pana la locale. Dar se produce sigur pana la parlamentare. si atunci ne vom uita toti la tabela de scor. Iar cel mai negru scenariu va fi absenteismul. Scarbiti de lipsa unor alternative, cred ca cei mai multi, circa 60% sau poate chiar peste, nu vor participa la procesul electoral. Un soi de apocalipsa a democratiei. Si nu care cumva sa vedem ca, in absenta revansei la urne, va exista o revansa in strada. Unde se termina democratia, incepe anarhia. Sau dictatura.
