REACTIVAREA MITROPOLIEI TOMISULUI – Credinciosii cer ridicarea arhiepiscopiei tomitane la rangul de mitropolie
Credinciosii dobrogeni solicita Patriarhiei Romane ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului – conduse de Inaltpreasfintitul Teodosie (foto) – la rang de mitropolie, asa cum a fost intre secolele III si XIV (mai precis, anul 1379).
Joi, 29 iunie 2023, Catedrala Arhiepiscopala din Constanta si-a sarbatorit hramul, lacasul fiind ocrotit de Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Cu aceeasi ocazie, un grup academic de reflectie al credinciosilor locali a readus in discutie revenirea arhiepiscopiei la rangul de mitropolie, relateaza Activenews.
Prezentam principalul pasaj din luarea de pozitie a enoriasilor:
„Titulatura de mitropolit nu trebuie sa para nici neadecvata, nici exagerata pentru acea epoca. Tocmai la Sinodul I Ecumenic s-a procedat la recunoasterea si generalizarea prin lege a formei de organizare bisericesti mitropolitane.
Astfel toate episcopiile unei regiuni administrativ-teritoriale mai mari (gr. eparchia; lat. provincia) au fost asezate sub conducerea ierarhului care pastorea in cetatea de scaun a provinciei respective. „Ca atare, cel putin pentru documentele Sinodului I ecumenic, printr-o eparhie bisericeasca trebuie inteleasa o mitropolie, iar nu o simpla episcopie, cea din urma cuprinzand doar teritoriul unei cetati”.
In canoanele 4-7 ale Sinodului I Ecumenic sunt stipulate principalele trasaturi ale unei mitropolii, dintre care amintim principiul canonic al pastrarii (respectarii) intaietatilor (privilegiilor) si a demnitatii (vredniciei) dobandite pentru totdeauna de catre un scaun mitropolitan, indiferent de faptul ca un alt centru episcopal poate capata, de-a lungul timpului, o mai mare influenta (I Ec. 6-7).
Sirul mitropolitilor Tomisului, inceput de Marcus Tomensis metropolitanus la inceputul secolului al IV-lea, a continuat neinterupt in perioada medievala, chiar si dupa crearea themei Paristrion (Paradounavon), in 971, de catre imparatul bizantin Ioan Tzimisches, cu capitala la Dorostolon (Silistra).
Cele doua sigilii apartinand mitropolitilor de Tomis Anicet (sec. X-XI) si Vasile (sec. XI) arata ca „paralel cu mitropolia nou infiintata la Dorostolon, capitala themei Paristrion, a continuat sa existe mitropolia vechii capitale Tomis, ambele depinzand direct de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol”, ierarhii pastrand titulatura consacrata de „mitropolit de Tomis” iar nu de Constantia, cum avem dovada sigura ca se numea, in veacul al X-lea, resedinta Scythiei Mici.
Anul rascoalei Asanestilor (1186) a adus cu sine desfiintarea themei Paristrion si, odata cu ea, pierderea influentei exercitate timp de secole de catre mitropolitii Tomisului.
Insa Dobrogea nu a fost nicicand lipsita de mitropolie, fiindca, mai ales dupa 1204, un mitropolit in dependenta canonica de patriarhul de Niceea, functiona in scaunul de Vicina (Dicina), o cetate situata pe o insula a Dunarii (identificata astazi cu certitudine la Pacuiul lui Soare), la patruzeci de mile de varsarea fluviului in Marea Neagra.
De la recucerirea Constantinopolului de la latini, in 1261, pana la 1359, cand ultimul mitropolit de Vicina, Sfantul Iachint este transferat la Curtea de Arges, in calitate de mitropolit al Tarii Romanesti, mitropolitii Vicinei au pastorit in Dobrogea ca si continuatori firesti ai mitropolitilor de Tomis.
Descoperirea adevaratei titulaturi a ierarhului Marcus al Tomisului, aceea de mitropolit, recunoscut la Primul Sinod al intregii lumi crestine, ridica, prin vechimea si demnitatea scaunului de Tomis, prestigiul istoric, national, eclesial si european al Romaniei si al Bisericii Ortodoxe Romane.
De ce? Pentru ca realizarea primei unitati de gandire a lumii crestine, intemeiata atat pe marea porunca misionara a Bisericii (Matei 28, 19-20) cat si pe nevoia unor masuri comune de aparare impotriva adversarilor credintei, s-a conturat la Niceea, in 325”.
