Razboi aero in spatiul Romaniei
Incepand din 2016, are loc un adevarat razboi nedeclarat intre marile companii aeronautice ale lumii, care se desfasoara practic in spatiul romanesc. Iar ceea ce este mai ciudat sau de-a dreptul exploziv este ca infruntarea are loc, practic, in interiorul statelor NATO. Batalia se duce pe terenul elicopterelor de lupta intre companii din Statele Unite si o mare companie franco-germana. Cine va invinge?
Este firesc sa existe o rivalitate intre companii de acelasi profil, cu sediul in Europa si cu sediul peste Ocean. Razboiul este in cele din urma pe comenzi. Cine reuseste sa vanda mai multe elicoptere de lupta? Americanii sau europenii? si, pana la urma, cum se va inzestra Armata Romana? Acest razboi nedeclarat are o derulare clara, cu accente comice, dar si dramatice. Sa schitam istoria acestei rivalitati, incepand din septembrie 2016.
In septembrie 2016, se deschide o noua fabrica de elicoptere construita de Airbus, companie franco-germana, la Ghimbav. Obiectivul este realizarea superelicoperului de lupta H215. La inaugurare participa premierul de atunci, Dacian Ciolos, dar si, atentie, presedintele Frantei Francois Hollande. Un fapt neobisnuit, dar care indica cu claritate exceptionala importanta strategica a acestui obiectiv. Uluitor, cel putin in aparenta, Klaus Iohannis lipseste de la acest eveniment. Oare de ce?
In luna decembrie a aceluiasi an, vine o mare surpriza. Apar informatii despre un memorandum intre IAR Ghimbav si Bell Helicopter, rivalul american al Airbus. Imediat, reprezentantii Airbus se prezinta la Guvernul Romaniei, cerand explicatii. Pe motiv ca aceasta suprapunere de proiecte este cu totul si cu totul neobisnuita. si pune in pericol colaborarea cu gigantul fraco-german. Putin mai taziu, in februarie 2017, premierul Grindeanu are o intrevedere cu reprezentanti ai ambasadei Statelor Unite si ai Bell Helicopter. Iar in martie, Hans Klemm, ambasadorul de atunci al Statelor Unite la Bucuresti are discutii pe aceeasi tema cu ministrul Economiei. Dar nici binomul franco-german nu sta degeaba. Ambasadorul Frantei, Francois Saint-Paul discuta cu ministrul Economiei de atunci, Mihai Tudose, aceeasi tema legata de pericolul la care este expus proiectul super-elicpoperului de lupta H215M. Este prezent si insarcinatul cu afaceri al Ambasadei Germaniei la Bucuresti.
Are loc o mica pauza. Generata de criza politica de la Bucuresti. Se schimba Guvernul in urma auto-motiunii de cenzura introdusa de PSD. in noul Cabinet, ministru al Apararaii este Adrian Tutuianu. Coincidenta sau nu, numirea acestuia schimba fundamental aliniamentul planetelor. Ministerul Apararii, impreuna cu Guvernul Romaniei se reorienteaza in mod ferm catre Statele Unite. Vine un anunt bomba. Urmeaza sa fie creata o societate mixta Bell Helicoper-Romarm, care va produce elicoptere de atac. Paranteza. intr-o tara relativ mica, cum este Romania, aflata intr-o pozitie geostrategica extrem de sensibila, cu o armata relativ la pamant sub aspectul inzestrarii, este cel putin straniu, dar in acelasi timp onorant, sa se produca doua dintre cele mai performante elicoptere de lupta din lume.
Pe 24 august 2017, noul presedinte al Frantei, Emmanuel Macron vine in vizita la Bucuresti, raspunzand cu o viteza uluitoare invitatiei omogului sau roman. Vizita este generata de acest proiect si de interesele strategice legate de el. Rivalitatea dintre compania franco-germana si compania americana ajunge astfel la cote dintre cele mai inalte.
Si venind in zilele noastre, in urma cu scurt timp, Adrian Zuckerman, ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti anunta, citez, „un parteneriat extraordinar intre Statele Unite, Romania si Polonia”. Acest parteneriat extraordinar este deschis printr-un memorandum de intelegere intre cele trei parti care prevede, atentie, infiintarea in Romania a unui Centru Regional de Echipamente si intretinere a Elicopterelor Black HAWC pentru Europa Centrala. si, pentru inceput, este ofertat Ministerul de Interne, cu 12 aparate de acest fel.
Nu am dorit sa intru in prea multe detalii. De aceea, pentru a nu-l tracasa prea mult pe cititor, nu am mai mentionat faptul ca, in acest razboi al elicopterelor care urmeaza sa fie produse in Romania, exista nu numai o rivalitate intre companiile franco-germane si americane citate, ci si o adevarata batalie intre doi giganti americani cu acelasi obiect de activitate. Dar razboiul legat de inzestrare nu se opreste aici. El nu este doar aerian. Am vazut ca exista si un razboi IT, de aceasta data intre Statele Unite si China, care si el vizeaza Romania, pozitionata ca un fel de cap de pod. Razboi care, pe fondul general al rivalitatilor in materie strategica si economica dintre Washington si Beijing, a mers atat de departe, incat ieri presedintele Statelor Unite a anuntat ca proiecteaza o decuplare totala a celor doua economii. Razboiul merge si mai departe. In plan maritim, se extinde asupra situatiei inzestrarii Armatei Romane cu corvete de lupta. La acest capitol, Ministerul Apararii ne tine in ceata. Nu stim unde s-a ajuns. Pentru ca procedurile sunt din ce in ce mai netransparente. La fel ca si in cazul achizitionarii de rachete anti-nava, nici in ceea ce priveste corvetele nu este respectata legea si nu se merge la Parlament, pentru a obtine o aprobare pentru investitii de o asemenea importanta. Mai ramane ca acest razboi sa se mute si in spatiul cosmic al Romaniei. Aproape s-a mutat. isi mai aminteste cineva ca presedintele Klaus Iohannis a lipsit nu numai la demararea proiectului Ghimbav, ci si la inaugurarea si apoi transferul obiectivului Deveselu de la armata Statelor Unite catre reprezentantii NATO?
Cand analizam, pe de-o parte, relatiile dintre Romania si Statele Unite, nu atat de colaborare, cat de subordonare, si pe de alta parte relatiile dintre Romania si nucleul dur UE, nu de parteneriat, ci tot de subordonare, va trebui ca, in prealabil, sa intelegem contextul din ce in ce mai complicat in care se manifesta Romania ca jucator tot mai legat de maini si de picioare. si, daca reusim macar sa intuim situatia in care ne aflam, vom reusi poate sa intelegem decizii politice absolut surprinzatoare luate la Bucuresti si cu totul de neinteles din punctul de vedere al logicii formale pentru cetateanul obisnuit. Care merge cuminte si cu buna credinta la alegeri. si care afla ulterior ca, indiferent ce a ales si pe cine a ales, altii au ales de fapt in locul lui.
