Rafuiala spionilor
Provocat in mod insistent de catre Florin Citu, care l-a acuzat ca ar fi spion al Federatiei Ruse, dupa cateva zile de reflectie, Eugen Teodorovici riposteaza. Intr-un mod cu totul si cu totul atipic. Intrucat a fost membru al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, iar Florin Citu este chiar vicepresedinte al acestei importante institutii, Teodorovici solicita un raspuns oficial, care sa vina tocmai de aici. Si chiar azi. Intrucat se intruneste CSAT. Presedintele Klaus Iohannis este somat sa reactioneze.
Este o reactie cu totul si cu totul atipica. Pana acum, cu o singura exceptie, romanii acuzati de spionaj, mai ales atunci cand au fost si demnitari, au tinut capul in pamant. Au ales sa nu reactioneze in niciun fel. Singura exceptie a fost Ion Iliescu, acuzat de mine ca a fost racolat de KGB in anii studentiei sale la Moscova si care, dupa ce a sarit ca ars si a declansat impotriva mea o prigoana penala, s-a prajit rau de tot. Am castigat definitiv procesul. Si deci dreptul de a-l acuza la nesfarsit de colaborare cu KGB. Dar sa inchid paranteza.
Eugen Teodorovici pretinde ca astazi pe ordinea de zi a CSAT, avand in vedere ca acolo se intalnesc toti reprezentantii institutiilor de forta, situatia lui sa fie limpezita. Este sau nu este spion al Federatiei Ruse? Daca raspunsul ar fi afirmativ, atunci CSAT, retroactiv, este aruncat in aer. Pentru ca Teodorovici, in calitate de ministru a Finantelor, a facut destul de mult timp parte din aceasta institutie, care a luat decizii cheie vizand siguranta nationala. Sefii serviciilor secrete care participa la aceasta sedinta CSAT si, in primul rand, seful Serviciului Roman de Informatii, nu sunt numai in drept, dar au si obligatia sa raspunda la o asemenea provocare. Cu atat mai mult cu cat acuzatia a fost formulata de un alt membru important al acestei institutii. De catre Florin Citu, care a devenit membru CSAT la scurt timp dupa Teodorovici, atunci cand a fost ministru de Finante in Guvernul Orban si care acum este chiar vicepresedinte. Florin Citu care, la randul sau, este din ce in ce mai mult acuzat ca ar fi fost racolat de autoritatile americane, in timpul discutabilelor sale studii in Statele Unite.
In mod direct, este somat sa dea un raspuns presedintele Klaus Iohannis. in definitiv, de ce nu? Ce l-ar impiedica pe acesta sa le puna o intrebare simpla subordonatilor sai din CSAT? Daca dispun sau daca nu dispun de informatii vizand legaturi vinovate ale lui Eugen Teodorovici cu Federatia Rusa. Si daca este adevarat ca, in aceasta calitate, de spion rus, Eugen Teodorovici ar fi renuntat in favoarea Moscovei la o creanta a statului roman. Asa cum il acuza Citu.
In plus, pentru a se asigura la doua capete, Eugen Teodorovici a formulat si o plangere penala impotriva lui Citu. Si-a asumat un risc. Daca procurorii constata ca premierul are dreptate, atunci nu numai ca se alege cu un dosar penal de spionaj, dar se mai alege si cu un al doilea dosar penal, pentru denunt calomnios. Aceasta partida se joaca deci pe muchie de cutit.
Mai mult sau mai putin spectaculoasa, aceasta rafuiala a “spionilor” este, trebuie sa recunoastem, de interes public. Cetateanul de rand al acestei tari are dreptul sa stie daca a fost sau nu condus de catre spioni. Daca a fost sau nu tradat de catre acestia. Daca a suferit sau nu pierderi financiare si morale in urma unor fapte tradatoare. De aceea, cred si eu ca presedintele Klaus Iohannis are obligatia ca astazi, din respect fata de cetatenii Romaniei, sa ofere un raspuns.
