Lumea Banilor prezinta integral motivarea hotararii din 11 ianuarie 2024, prin care Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a dat dreptate statului roman in procesul care i-a fost intentat de catre compania aeriana Wizz Air din cauza ajutorului acordat operatorului national Tarom.

Este vorba despre litigiul in care firma ungureasca a atacat in instanta imprumutul de 36,66 milioane de euro acordat in februarie 2020 de catre statul roman societatii Tarom. Concret, Wizz Air a reclamat ca aceasta suma reprezinta un ajutor de stat incompatibil cu dreptul UE (click aici pentru a citi).

In 4 mai 2022, Tribunalul Uniunii Europene a respins actiunea Wizz Air, stabilind ca imprumutul nu incalca normele europene. Iar acum, sentinta pronuntata a ramas definitiva la Curtea de Justitie a Uniunii Europene.

In esenta, CJUE a retinut ca incetarea activitatii Tarom ar implica „un risc concret de intrerupere a anumitor servicii de transport aerian de pasageri in Romania”, ceea ce, la randul ei, ar aduce prejudicii situatiei economice a regiunilor Romaniei deservite exclusiv de catre operatorul aerian national.

In plus, era improbabil ca firmele aeriene concurente prezente pe piata romaneasca (in principal companii low-cost) ar putea sa asigure toate aceste rute lasate libere de eventuala disparitie a Tarom. Motivul este acela ca respectivele societati low-cost au un interes scazut pentru rutele Tarom.

Iata cel mai important fragment din decizia CJUE:

„Cu privire la recurs

28 In sustinerea recursului, Wizz Air invoca sapte motive. Primul motiv este intemeiat pe faptul ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept atunci cand a considerat ca este indeplinita conditia existentei unui serviciu important care este greu de reprodus. Al doilea motiv este intemeiat pe o aplicare eronata a Orientarilor privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare in ceea ce priveste elementele de proba a existentei unor dificultati ca un concurent sa ia locul beneficiarului in privinta unui serviciu. Al treilea motiv este intemeiat pe o denaturare vadita a elementelor de proba in cadrul aprecierii capacitatilor disponibile pe piata si a capacitatii companiilor aeriene low-cost (denumite in continuare „companiile low-cost”) de a asigura rutele interne. Al patrulea motiv este intemeiat pe o eroare de drept intrucat Tribunalul a considerat ca majorarile de capital nu se puteau referi la un plan de restructurare. Al cincilea motiv este intemeiat pe o denaturare vadita a elementelor de proba in ceea ce priveste durata perioadei de restructurare a Tarom. Al saselea motiv este intemeiat pe o eroare de drept intrucat Tribunalul a considerat ca nu era necesar ca Comisia sa verifice daca un ajutor existent devenise un ajutor nou. Al saptelea motiv este intemeiat pe o eroare de drept in ceea ce priveste neinitierea de catre Comisie a unei proceduri formale de investigare.

Cu privire la primul motiv

Argumentatia partilor

29 Prin intermediul primului motiv, Wizz Air sustine in esenta ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept atunci cand a considerat la punctele 50 si 51 din hotararea atacata ca, pentru a aprecia daca exista un risc de intrerupere a unui serviciu important care este greu de reprodus, in sensul punctului 44 litera (b) din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare, Comisia nu era obligata sa tina seama de dimensiunea pietei relevante.

30 Recurenta apreciaza ca, in mod contrar celor retinute de Tribunal, este necesar sa se analizeze dimensiunea unei piete si cota intreprinderii beneficiare a ajutorului pe aceasta piata pentru a stabili daca serviciul care risca sa fie intrerupt poate fi calificat drept important, intrucat aceste elemente arata pierderea pe care ar determina-o iesirea acestei intreprinderi de pe piata respectiva. Ea sustine, in plus, ca punctul 51 din hotararea atacata, intrucat indica, pe de o parte, ca nu este necesar sa se tina seama de dimensiunea pietei relevante si, pe de alta parte, ca un serviciu poate fi calificat drept important chiar si atunci cand este furnizat pe o piata „relativ limitata”, este contradictoriu.

31 Potrivit Comisiei, primul motiv trebuie respins ca fiind in parte inadmisibil si in rest nefondat.

Aprecierea Curtii

32 Cu titlu introductiv, trebuie aratat ca din cuprinsul punctului 1 din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare reiese ca acestea prevad conditiile care trebuie indeplinite pentru ca masurile de ajutor pentru salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate vizate de acestea sa poata fi considerate compatibile cu piata interna in temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

33 Adoptarea unor astfel de orientari se inscrie in exercitarea de catre Comisie a competentei sale exclusive de a aprecia compatibilitatea masurilor de ajutor cu piata interna, in temeiul articolului 107 alineatul (3) TFUE. Comisia beneficiaza, in aceasta privinta, de o larga putere de apreciere (a se vedea in acest sens in special Hotararea din 19 iulie 2016, Kotnik si altii, C-526/14, EU:C:2016:570, punctele 37-39, precum si Hotararea din 15 decembrie 2022, Veejaam si Espo, C-470/20, EU:C:2022:981, punctul 29).

34 Stabilind, prin orientari, conditiile in care masurile de ajutor pot fi considerate compatibile cu piata interna si anuntand, prin publicarea acestor orientari, ca va aplica normele cuprinse in acestea, Comisia isi limiteaza propria putere de apreciere in sensul ca, in cazul in care un stat membru notifica un proiect de ajutor de stat care respecta aceste norme, Comisia trebuie, in principiu, sa autorizeze acest proiect. Ea nu se poate abate in principiu de la normele mentionate fara sa riste sa fie sanctionata, daca este cazul, pentru incalcarea unor principii generale de drept precum egalitatea de tratament sau protectia increderii legitime (Hotararea din 19 iulie 2016, Kotnik si altii, C-526/14, EU:C:2016:570, punctul 40, precum si Hotararea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch si altii, C-284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 90).

35 In aceste conditii, intrucat, prin intermediul primului motiv, Wizz Air sustine in esenta ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept atunci cand a considerat la punctele 50 si 51 din hotararea atacata ca, in scopul aplicarii punctului 44 litera (b) din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare, Comisia nu era obligata sa tina seama de dimensiunea pietei relevante sau de cota beneficiarului ajutorului pe aceasta piata, trebuie aratat, pe de o parte, ca, potrivit punctului 44 litera (b) mentionat, statele membre trebuie sa demonstreze printre altele „ca exista un risc de perturbare [a se citi 'intrerupere'] a unui serviciu important care este greu de reprodus”.

36 Pe de alta parte, astfel cum reiese din teza introductiva a punctului 44 din aceste orientari, existenta acestui risc se numara printre elementele, enumerate in mod neexhaustiv la punctul 44 literele (a)-(g), prin care statele membre pot demonstra o dificultate sociala grava sau o disfunctionalitate puternica a pietei pe care ar fi susceptibila sa o determine intrarea in dificultate a beneficiarului ajutorului, aceasta demonstratie fiind necesara pentru recunoasterea unui obiectiv de interes comun urmarit de ajutor.

37 Astfel, desi dimensiunea pietei pe care opereaza beneficiarul ajutorului si cota pe care acesta o detine pe piata respectiva pot fi factori care indica importanta serviciului pe care il asigura acest beneficiar, nu reiese nici din cuprinsul punctului 44 litera (b) din aceste orientari, nici din contextul sau ca aceasta ar depinde in mod necesar de acesti factori si ca printre altele falimentul beneficiarului ajutorului nu ar putea sa genereze o dificultate sociala grava sau o disfunctionalitate puternica a pietei decat cu conditia ca piata pe care opereaza sa depaseasca o anumita dimensiune.

38 Astfel, dupa cum a aratat in esenta Tribunalul la punctul 51 din hotararea atacata, imprejurarea ca piata relevanta este relativ limitata nu se opune posibilitatii ca un serviciu furnizat pe aceasta piata sa fie calificat drept important in sensul orientarilor mentionate. Aceasta situatie se regaseste in imprejurarile cauzei in care, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 52 din hotararea atacata, incetarea activitatii Tarom, care implica un risc concret de intrerupere a anumitor servicii de transport aerian de pasageri in Romania, ar aduce prejudicii „conectivitatii” regiunilor Romaniei deservite exclusiv de aceasta companie, precum si situatiei economice a acestor regiuni.

39 Rezulta ca, fara a savarsi o eroare de drept, Tribunalul a considerat la punctele 50 si 51 din hotararea atacata ca, pentru a aprecia daca exista un risc de intrerupere a unui serviciu important care este greu de reprodus, in sensul punctului 44 litera (b) din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare, Comisia nu era obligata sa tina seama de dimensiunea pietei pe care opereaza Tarom sau de cota detinuta de aceasta companie pe aceasta piata.

40 Reiese din cele ce preceda ca primul motiv trebuie respins.

Cu privire la al doilea motiv

Argumentatia partilor

41 Prin intermediul celui de al doilea motiv, care vizeaza punctele 58, 63, 64 si 66 din hotararea atacata, Wizz Air sustine in esenta ca Tribunalul a savarsit erori de drept in aprecierea criteriilor, prevazute la punctul 44 litera (b) din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare, referitoare la riscul de intrerupere a unui serviciu important si la dificultatile concurentilor de a lua locul beneficiarului ajutorului in privinta acestui serviciu.

42 In acest sens, in ceea ce priveste, primo, obiectul probei pe care Comisia trebuie sa o aduca in materie, Tribunalul ar fi considerat, in primul rand, in mod eronat, la punctele 63 si 64 din hotararea atacata ca, pentru ca acesta sa fie justificat, ajutorul pentru salvare trebuia sa aiba ca obiectiv evitarea oricarei perturbari in furnizarea unui serviciu important, in timp ce punctul 44 litera (b) din aceste orientari ar impune ca obiectivul ajutorului sa fie acela de a evita riscul „de intrerupere” a unui astfel de serviciu, care necesita, mai mult decat simpla perturbare, o oprire sau o incetare a serviciului.

43 In al doilea rand, Tribunalul ar fi impus in mod eronat, la punctul 64 din hotararea atacata, ca concurentii Tarom sa fie in masura sa furnizeze „cu usurinta” serviciul furnizat de aceasta companie, in timp ce punctul 44 litera (b) din orientarile mentionate ar prevedea numai sa nu fie „dificil” pentru concurenti sa furnizeze serviciul asigurat de intreprinderea aflata in dificultate.

44 In ceea ce priveste, secundo, elementele de proba pe care Comisia trebuie sa le prezinte, Wizz Air sustine ca Tribunalul, atunci cand a statuat la punctul 58 din hotararea atacata ca interesul comercial al companiilor low-cost de a intra pe piata pentru a asigura totalitatea rutelor „se presupunea ca […] era scazut”, ar fi recurs la simple supozitii, cu incalcarea obligatiei de „a se furniza dovezi clare” ca ajutorul urmareste un obiectiv de interes comun, enuntata la punctul 43 din aceleasi orientari.

45 Comisia sustine ca al doilea motiv trebuie respins ca inadmisibil sau, in orice caz, ca nefondat.

Aprecierea Curtii

46 In ceea ce priveste, in primul rand, aspectul celui de al doilea motiv indreptat impotriva punctului 58 din hotararea atacata, trebuie aratat ca, la acest punct, Tribunalul a constatat ca, contrar celor afirmate de recurenta in cadrul primului aspect al celui de al treilea motiv al actiunii in prima instanta, Comisia a apreciat, in considerentul (61) al deciziei in litigiu, eventualitatea inlocuirii Tarom cu concurentii sai pe rutele interne operate exclusiv de aceasta. Tribunalul a observat in special ca, prin acest considerent, Comisia a apreciat ca era improbabil ca companiile aeriene concurente prezente pe piata romaneasca, care sunt in principal companii low-cost, vor asigura toate aceste rute, in privinta carora interesul comercial al acestor companii „se presupune ca […] era scazut”.

47 Or, din aceasta descriere a unui element de apreciere al Comisiei care figureaza in decizia in litigiu nu rezulta ca Tribunalul ar fi recurs la simple supozitii sau ca ar fi savarsit o eroare de drept in ceea ce priveste sarcina probei care revine Comisiei in temeiul punctului 43 din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare.

48 Prin urmare, acest aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.

49 In masura in care Wizz Air reproseaza Tribunalului, in al doilea rand in esenta, ca, la punctele 63, 64 si 66 din hotararea atacata, a retinut criterii eronate in aplicarea punctului 44 litera (b) din aceste orientari, este suficient sa se constate ca motivele care figureaza la aceste puncte, pentru a respinge argumentatia recurentei referitoare la probabilitatea unei inlocuiri a serviciului Tarom de catre concurentii sai, au doar un caracter neesential.

50 In consecinta, acest aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca inoperant.

51 Reiese din cele ce preceda ca al doilea motiv trebuie respins.

Cu privire la al treilea motiv

Argumentatia partilor

52 Prin intermediul celui de al treilea motiv, Wizz Air reproseaza Tribunalului ca a savarsit o denaturare vadita a elementelor de proba cu ocazia aprecierii, la punctul 69 din hotararea atacata, a capacitatilor de transport de pasageri disponibile pe piata romaneasca si a capacitatii companiilor low-cost de a opera pe rute interne.

53 Mai intai, Tribunalul ar fi denaturat elemente de proba prin faptul ca a aprobat constatarea eronata a Comisiei in ceea ce priveste indisponibilitatea unor capacitati de transport de pasageri suficiente pentru motivul ca, la data deciziei in litigiu, „mai mult de jumatate dintre aeronavele aflate la sol […] apartineau Tarom”.

54 In continuare, atunci cand a statuat ca recurenta nu a explicat in ce masura ar fi rentabil pentru companiile low-cost sa efectueze rute interne care sa priveasca doar un numar limitat de pasageri, Tribunalul ar fi reluat afirmatii care figureaza la punctul 58 din hotararea atacata, care nu s-ar intemeia decat pe o simpla prezumtie.

55 In sfarsit, in opinia Wizz Air, niciun element de proba nu permitea Tribunalului sa afirme, la punctul 69 din hotararea atacata, ca toate companiile aeriene concurente ale Tarom erau companii low-cost.

56 Potrivit Comisiei, al treilea motiv este in parte inadmisibil si, in rest, vadit nefondat.

Aprecierea Curtii

57 Trebuie amintit ca potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE si din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene rezulta ca Tribunalul este singurul competent, pe de o parte, sa constate faptele, cu exceptia cazului in care inexactitatea materiala a constatarilor sale ar rezulta din inscrisurile aflate la dosar care i-au fost prezentate, si, pe de alta parte, sa aprecieze aceste fapte (Hotararea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C-14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 103 si jurisprudenta citata).

58 Rezulta ca aprecierea faptelor nu constituie, cu exceptia cazului denaturarii elementelor de proba prezentate in fata Tribunalului, o chestiune de drept supusa ca atare controlului Curtii (Hotararea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C-14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 104 si jurisprudenta citata).

59 Atunci cand invoca o denaturare a elementelor de proba de catre Tribunal, recurentul trebuie, in temeiul articolului 256 TFUE, al articolului 58 primul paragraf din Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene si al articolului 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedura, sa indice cu precizie elementele care ar fi fost denaturate de acesta si sa demonstreze erorile de analiza care, in opinia sa, ar fi condus Tribunalul la aceasta denaturare. Pe de alta parte, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, o denaturare trebuie sa reiasa in mod evident din inscrisurile din dosar, fara a fi necesara o noua apreciere a faptelor si a probelor (Hotararea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C-14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 105 si jurisprudenta citata).

60 In speta, trebuie sa se constate ca argumentatia invocata in sustinerea celui de al treilea motiv nu permite sa se demonstreze ca constatarile pe care Tribunalul le-a efectuat la punctul 69 din hotararea atacata, pentru a respinge argumentul intemeiat pe o pretinsa supracapacitate existenta in Romania la data deciziei in litigiu, se intemeiaza pe o denaturare a elementelor de proba invocate in prima instanta, aceasta argumentatie urmarind astfel, in realitate, sa repuna in discutie aprecierea suverana a faptelor pe care Tribunalul a efectuat-o in acest scop.

61 Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins ca inadmisibil.

Cu privire la al patrulea motiv

Argumentatia partilor

62 Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Wizz Air sustine ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept atunci cand a considerat, la punctul 103 din hotararea atacata, ca majorarile de capital nu constituiau un element al planului de restructurare a unei intreprinderi aflate in dificultate.

63 In special, interpretarea retinuta de Tribunal, care exclude ca un ajutor de restructurare care cuprinde componente financiare, precum majorarile de capital, sa poata fi considerat un element al unui plan de restructurare, ar fi in contradictie flagranta cu punctul 45 din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare, potrivit caruia o restructurare financiara sub forma de injectii de capital poate face parte dintr-un plan de restructurare, la fel ca schimbarile operationale, precum reorganizarea si rationalizarea activitatilor beneficiarului.

64 Aceasta interpretare, care nu este insotita de nicio referinta jurisprudentiala, ar contrazice si interpretarea expusa la punctul 96 din hotararea atacata.

65 Comisia sustine ca prezentul motiv este inoperant si, in orice caz, nefondat.

Aprecierea Curtii

66 Trebuie subliniat, cu titlu introductiv, ca al patrulea motiv, la fel ca al cincilea si al saselea motiv de recurs, este indreptat impotriva unora dintre motivele prin care Tribunalul, la punctele 79-110 din hotararea atacata, a respins al doilea aspect al celui de al treilea motiv invocat de Wizz Air in sustinerea actiunii sale in prima instanta. Aceasta facea trimitere la al doilea motiv al actiunii, intemeiat in esenta pe faptul ca, prin autorizarea masurii in cauza, in timp ce Tarom beneficiase de o serie de majorari de capital pana in anul 2019 in executarea unui ajutor de restructurare acordat inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana (denumit in continuare „ajutorul de restructurare acordat Tarom”), Comisia a incalcat principiul „pentru prima si ultima data”, prevazut la punctul 70 din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare.

67 Potrivit acestui principiu, astfel cum a aratat Tribunalul la punctele 79 si 80 din hotararea atacata, ajutoarele trebuie in principiu sa fie acordate intreprinderilor aflate in dificultate numai pentru o singura operatiune de restructurare. Punctul 71 din aceste orientari precizeaza, in acest context, printre altele ca, in cazul in care intreprinderea a beneficiat deja de un ajutor pentru salvare, de un ajutor de restructurare sau de un sprijin temporar pentru restructurare, aspect care trebuie indicat de statul membru, Comisia nu va autoriza un nou ajutor in conformitate cu orientarile mentionate in cazul in care au trecut mai putin de zece ani de la acordarea ajutorului, de la incheierea perioadei de restructurare sau de la oprirea punerii in aplicare a planului de restructurare.

68 In masura in care, prin intermediul celui de al patrulea motiv formulat, Wizz Air sustine ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept intrucat a considerat in mod eronat, la punctul 103 din hotararea atacata, ca majorarile de capital nu constituiau un element al planului de restructurare a unei intreprinderi aflate in dificultate, trebuie sa se constate ca aceasta argumentatie se intemeiaza pe o interpretare eronata a hotararii atacate.

69 Astfel, la acest punct 103 din hotararea atacata, Tribunalul nu face decat o descriere si o interpretare a punctelor 45-47 din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare, pentru a concluziona, la punctul 104 din aceasta hotarare, fara a savarsi o eroare de drept, ca acestea disting notiunea „punerea in aplicare a unei masuri de ajutor” de notiunea „punere in aplicare a unui plan de restructurare” si pentru a inlatura, in special la punctul 105 din hotararea mentionata, argumentatia recurentei potrivit careia planul de restructurare a Tarom a durat pana la sfarsitul punerii in aplicare a ajutorului de restructurare acordat Tarom in anul 2019.

70 Prin urmare, contrar celor sustinute de Wizz Air in cadrul celui de al patrulea motiv, Tribunalul nu a statuat, la punctul 103 din hotararea sa, ca componentele financiare ale unui ajutor de restructurare, precum majorarile de capital, nu puteau fi niciodata considerate ca facand parte dintr-un plan de restructurare.

71 Prin urmare, al patrulea motiv trebuie respins ca nefondat.

Cu privire la al cincilea motiv

Argumentatia partilor

72 Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Wizz Air sustine ca Tribunalul a savarsit, la punctele 85 si 99 din hotararea atacata, o denaturare vadita a elementelor de proba atunci cand a apreciat durata perioadei de restructurare a Tarom.

73 In acest scop, Wizz Air sustine, in primul rand, ca constatarea Tribunalului de la punctul 85 din hotararea atacata, potrivit careia toate garantiile pentru imprumuturi acordate TAROM de Romania au fost solicitate imediat dupa acordarea lor, este contrazisa de afirmatiile Comisiei cuprinse in considerentele (25) si (88) ale deciziei in litigiu.

74 In al doilea rand, Tribunalul ar fi denaturat elemente de proba atunci cand a considerat, la punctul 99 din hotararea atacata, ca recurenta nu a prezentat niciun element de proba sau indiciu potrivit caruia perioada de restructurare, astfel cum a fost definita la punctul 98 din aceasta hotarare, s-ar fi incheiat ulterior anului 2005. Procedand astfel, Tribunalul ar fi ignorat anumite elemente de proba pe care Wizz Air le-ar fi furnizat si, in consecinta, ar fi confirmat concluzia eronata a Comisiei in ceea ce priveste incheierea perioadei de restructurare.

75 Potrivit Comisiei, al cincilea motiv este inoperant si, in orice caz, nefondat.

Aprecierea Curtii

76 Desi, prin intermediul celui de al cincilea motiv, Wizz Air a invocat o denaturare a faptelor pe care Tribunalul ar fi savarsit-o, la punctele 85 si 99 din hotararea atacata, atunci cand a apreciat, in vederea aplicarii principiului „prima si ultima data”, pe de o parte, data relevanta a acordarii ajutorului de restructurare in favoarea TAROM si, pe de alta parte, data incheierii perioadei de restructurare, aceasta nu a invocat nicio argumentatie juridica specifica susceptibila sa demonstreze, in conformitate cu jurisprudenta amintita la punctul 59 din prezenta hotarare, o denaturare vadita a faptelor si a elementelor de proba de catre Tribunal.

77 Astfel, o asemenea denaturare nu poate rezulta nici din pretinsa contradictie dintre punctul 85 din hotararea atacata si anumite precizari cuprinse in decizia in litigiu, nici din faptul ca Tribunalul ar fi ignorat elemente de proba prezentate de reclamanta in prima instanta sau ar fi refuzat sa le acorde o valoare probanta, atunci cand a statuat, la punctul 99 din hotararea atacata, ca aceasta nu dovedise ca perioada de restructurare se incheiase, in orice caz, cu mai putin de zece ani inainte de dispunerea masurii in cauza.

78 Astfel, al cincilea motiv urmareste, in realitate, sa repuna in discutie aprecierea suverana a faptelor si a elementelor de proba pe care Tribunalul a efectuat-o la punctele 85 si 99 din hotararea atacata si trebuie, in consecinta, sa fie respins ca inadmisibil.

Cu privire la al saselea motiv

Argumentatia partilor

79 Prin intermediul celui de al saselea motiv, Wizz Air sustine ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept atunci cand a considerat, la punctul 89 din hotararea atacata, ca nu era necesar ca Comisia sa verifice daca ajutorul de restructurare acordat Tarom, pe care l-a calificat drept ajutor existent, devenise un ajutor nou. In opinia sa, avand in vedere informatiile alarmante de care dispunea Comisia, referitoare la pierderile cumulate ale Tarom in perioada cuprinsa intre anul 2004 si anul 2019, Tribunalul ar fi trebuit sa considere, in conformitate cu Hotararea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy si Tempus Energy Technology (C-57/19 P, EU:C:2021:663), ca, in raport cu informatiile care se aflau efectiv in posesia sa, Comisia avea obligatia de a efectua o investigatie. Aceasta arata ca, in plus, Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare impuneau Comisiei o obligatie mai stricta de a prezenta elemente de proba clare.

80 Ar rezulta ca aprecierea Tribunalului de la punctul 89 din hotararea atacata, potrivit careia recurenta nu a prezentat niciun element de proba sau indiciu care sa demonstreze ca conditiile convenite in etapa acordarii garantiilor pentru imprumuturi acordate in cadrul ajutorului de restructurare in favoarea TAROM au fost modificate in perioada de punere in aplicare a acestor garantii, ar fi afectata de o eroare de drept.

81 Potrivit Comisiei, al saselea motiv este vadit nefondat.

Aprecierea Curtii

82 Trebuie aratat ca motivele hotararii atacate, vizate de al saselea motiv, se inscriu in aprecierea de catre Tribunal a argumentatiei reclamantei in prima instanta intemeiate pe indoielile pe care Comisia ar fi trebuit sa le aiba cu privire la respectarea termenului de cel putin zece ani, prevazut la punctul 71 din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare, de la acordarea ajutorului de restructurare in favoarea Tarom. Reclamanta sustinea, mai precis, ca acest ajutor a suferit modificari, in special pentru ca datoriile Tarom nascute din platile efectuate de statul roman, in aplicarea garantiilor pentru imprumuturi, sa fie convertite in majorare de capital in favoarea acestui stat.

83 In acest context, Tribunalul, pe de o parte, la punctul 88 din hotararea atacata, a constatat ca recurenta nu contesta afirmatia Comisiei potrivit careia conditiile de solicitare a garantiilor pentru imprumuturi, acordate in cadrul ajutorului mentionat, precum si conversia datoriilor nascute din platile efectuate de statul roman, in aplicarea acestor garantii, in majorare de capital erau prevazute de diferite decizii si ordonante intervenite intre anul 1997 si anul 2003, inainte chiar de aderarea Romaniei la Uniune.

84 Pe de alta parte, la punctul 89 din hotararea atacata, Tribunalul a precizat ca recurenta se limita in aceasta privinta sa sustina ca Comisia ar fi trebuit sa se asigure ca solicitarea garantiilor fusese efectuata in conditiile convenite initial cu ocazia acordarii lor, dar ca aceasta nu prezentase niciun element de proba sau indiciu potrivit caruia aceste conditii ar fi fost modificate in perioada de punere in aplicare a acestor diferite garantii.

85 Or, procedand astfel, Tribunalul nu a savarsit nicio eroare de drept in ceea ce priveste repartizarea sarcinii probei.

86 Astfel, dupa cum reiese din jurisprudenta amintita la punctul 43 din hotararea atacata, la care Tribunalul a facut trimitere la punctul 89 din aceasta hotarare, dovada existentei unor indoieli cu privire la compatibilitatea cu piata interna a ajutorului in cauza, care trebuie cautata atat in imprejurarile adoptarii deciziei de a nu ridica obiectii, cat si in continutul acesteia, trebuie adusa de solicitantul anularii acestei decizii, pe baza unei serii de indicii concordante (Hotararea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy si Tempus Energy Technology, C-57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 40).

87 In aceasta privinta, contrar a ceea ce pare sa sugereze Wizz Air, aceasta repartizare a sarcinii probei nu poate varia in functie de tipul de ajutor in cauza si se aplica in special ajutoarelor pentru salvare sau de restructurare precum masura in cauza.

88 Rezulta ca al saselea motiv trebuie respins ca nefondat.

Cu privire la al saptelea motiv

Argumentatia partilor

89 Prin intermediul celui de al saptelea motiv, Wizz Air invoca o eroare de drept intrucat Tribunalul nu a examinat al treilea motiv al actiunii in prima instanta, in masura in care acesta era fundamentat pe incalcarea drepturilor sale procedurale intemeiate pe articolul 108 alineatul (2) TFUE si pe existenta unor dificultati serioase care justificau deschiderea procedurii formale de investigare.

90 In aceasta privinta, in primul rand, desi Wizz Air a sustinut ca insuficientele identificate in primul si in al doilea motiv dovedeau existenta unor dificultati serioase care impuneau deschiderea unei proceduri formale de investigare, Tribunalul nu ar fi examinat aceste motive decat din perspectiva aprecierii pe fond, si anume din perspectiva existentei unei erori vadite de apreciere a faptelor sau a unei erori de drept.

91 Or, ca unic motiv prin care se urmarea protectia drepturilor sale procedurale, al treilea motiv al actiunii sale avea, potrivit Wizz Air, un continut autonom in raport cu primele doua motive ale actiunii, dat fiind ca criteriul de examinare este diferit pentru a demonstra existenta unor dificultati serioase, care ar fi trebuit sa conduca la deschiderea unei proceduri formale de investigare.

92 In al doilea rand, Tribunalul nu poate prezuma ca, din moment ce examinase primele doua motive ale actiunii, al treilea motiv al acesteia era lipsit de obiectul sau declarat. Astfel, cu privire la toate punctele din hotararea atacata la care Tribunalul a respins existenta unei erori vadite de apreciere a Comisiei, s-ar putea totusi stabili existenta unor dificultati serioase pe baza printre altele a omisiunilor si a lacunelor din rationamentul deciziei in litigiu.

93 Comisia sustine ca al saptelea motiv trebuie respins ca nefondat.

Aprecierea Curtii

94 Trebuit amintit ca, in cazul in care un reclamant solicita anularea unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiectii cu privire la un ajutor de stat, el pune in discutie in esenta faptul ca aceasta decizie a fost adoptata fara ca aceasta institutie sa initieze procedura formala de investigare, incalcand astfel drepturile sale procedurale. Pentru ca cererea sa in anulare sa fie admisa, reclamantul poate invoca orice motiv de natura sa demonstreze ca aprecierea informatiilor si a elementelor de care dispunea Comisia in faza preliminara de examinare a masurii notificate ar fi trebuit sa suscite indoieli privind compatibilitatea acesteia cu piata interna. Utilizarea unor asemenea argumente nu poate avea insa drept consecinta transformarea obiectului actiunii si nici modificarea conditiilor de admisibilitate a acesteia. Dimpotriva, existenta unor indoieli cu privire la aceasta compatibilitate este tocmai proba care trebuie adusa pentru a demonstra obligatia pe care o avea Comisia de a initia procedura formala de investigare prevazuta la articolul 108 alineatul (2) TFUE, precum si la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE] (JO 2015, L 248, p. 9) (a se vedea in acest sens Hotararea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply si Kronotex, C-83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 59, precum si jurisprudenta citata).

95 Astfel, autorului unei cereri de anulare a unei decizii de a nu ridica obiectii ii revine sarcina de a demonstra ca existau indoieli privind compatibilitatea masurii de ajutor cu piata interna, astfel incat Comisia era obligata sa initieze procedura formala de investigare prevazuta la articolul 108 alineatul (2) TFUE. O asemenea proba trebuie cautata atat in imprejurarile in care a fost adoptata aceasta decizie, cat si in continutul sau, pornind de la o serie de indicii concordante (a se vedea in acest sens Hotararea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy si Tempus Energy Technology, C-57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 40, precum si jurisprudenta citata).

96 Caracterul insuficient sau incomplet al examinarii efectuate de Comisie in cadrul procedurii de examinare preliminara constituie un indiciu al faptului ca aceasta institutie s-a confruntat cu dificultati serioase in aprecierea compatibilitatii masurii notificate cu piata interna, ceea ce ar fi trebuit sa o determine sa initieze procedura formala de investigare (a se vedea in acest sens Hotararea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy si Tempus Energy Technology, C-57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 41, precum si jurisprudenta citata).

97 In speta, este necesar sa se constate, astfel cum a aratat Tribunalul, cu titlu introductiv, la punctul 26 din hotararea atacata, ca al treilea motiv al actiunii in prima instanta a Wizz Air era fundamentat in mod explicit pe incalcarea drepturilor sale procedurale intemeiate pe articolul 108 alineatul (2) TFUE, intrucat Comisia s-a confruntat cu dificultati serioase in aprecierea compatibilitatii masurii in cauza cu piata interna.

98 Cu toate acestea, astfel cum a considerat Tribunalul in esenta la punctul 28 din hotararea atacata, existenta unor astfel de dificultati poate fi cautata in special in aceste aprecieri si poate fi stabilita in principiu prin motive sau argumente invocate de un reclamant pentru a contesta temeinicia deciziei de a nu ridica obiectii, chiar daca examinarea acestor motive sau argumente nu conduce la concluzia ca aprecierile efectuate de Comisie cu privire la fond sunt eronate in fapt sau in drept (a se vedea in acest sens Hotararea din 2 aprilie 2009, Bouygues si Bouygues Télécom/Comisia, C-431/07 P, EU:C:2009:223, punctele 63 si 66, precum si jurisprudenta citata).

99 In aceasta privinta, reiese din actiunea in prima instanta a Wizz Air ca, in sustinerea celui de al treilea motiv al acestei actiuni, recurenta a facut trimitere in esenta la primul si la al doilea motiv ale actiunii mentionate, aratand ca insuficientele si erorile identificate in aceste motive dovedeau existenta unor dificultati serioase care ar fi trebuit sa justifice deschiderea unei proceduri formale de investigare, aceste insuficiente sau erori afectand aprecierea Comisiei in raport cu punctele 43 si 44 din Orientarile privind ajutoarele de stat pentru salvare si restructurare si in raport cu principiul „pentru prima si ultima data”.

100 Or, din lectura hotararii atacate si in special din cuprinsul punctelor 75 si 109 din aceasta reiese ca Tribunalul a examinat efectiv aceste critici din perspectiva existentei unor dificultati serioase care ar fi trebuit sa determine Comisia sa aiba indoieli cu privire la compatibilitatea masurii in cauza cu piata interna si sa initieze o procedura formala de investigare.

101 Din cele de mai sus rezulta ca al saptelea motiv trebuie respins ca nefondat.

102 Intrucat niciunul dintre motivele invocate de recurenta nu a fost admis, se impune respingerea recursului in totalitate”.

* Cititi aici intreaga hotarare CJUE

sursa foto: Shutterstock.com