PROCEDURILE DE INSOLVENTA: SESIZAREA A FOST ADMISA – Inalta Curte explica cum se aplica prevederile legii (Document)

401
drept de proprietate

Lumea Banilor prezinta Decizia 28/2022 a Inaltei Curti de casatie si Justitie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la procedurile de insolventa.

Curtea de Apel Cluj – Sectia a II-a civila a dispus, prin Incheierea din 31 ianuarie 2022, in Dosarul nr. 337/112/2018/a7, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarele chestiuni de drept:
a) Daca dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. k) si o) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie interpretate in sensul existentei competentei judecatorului-sindic de a se pronunta asupra viabilitatii planului de reorganizare si de a confirma un plan de reorganizare, in cazul in care nu se poate adopta o hotarare in adunarea creditorilor convocata pentru aprobarea planului de reorganizare, din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati, la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi, sau in sensul ca acesta confirma planul numai in masura existentei unei hotarari de aprobare de catre adunarea creditorilor a planului de reorganizare;
b) Daca dispozitiile art. 138 alin. (4) si art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate in sensul ca lipsa unei hotarari in adunarea creditorilor convocata pentru aprobarea planului de reorganizare, din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati, la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi, echivaleaza cu votul negativ asupra planului de reorganizare.

Dispozitiile legale supuse interpretarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 85/2014)

Art. 45

” (1) Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentului capitol, sunt: (…)
k) confirmarea planului de reorganizare, dupa votarea lui de catre creditori; (…)
o) judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar in situatiile in care nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati, la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi; (…)”.

Art. 138

„(4) Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie”.

Art. 139

” (1) Judecatorul-sindic fixeaza termenul pentru confirmarea planului in cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de catre administratorul judiciar a procesului-verbal al adunarii creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecatorulsindic poate sa ceara unui specialist sa isi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, inainte de confirmarea lui. Planul este confirmat in urmatoarele conditii:
A. in cazul in care sunt 5 categorii, planul se considera acceptat daca cel putin 3 dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele prevazute la art. 138 alin. (3), accepta planul cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul;
B. in cazul in care sunt trei categorii, planul se considera acceptat in cazul in care cel putin doua categorii voteaza planul, cu conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul;
C. in cazul in care sunt doua sau patru categorii, planul se considera acceptat in cazul in care daca este votat de cel putin jumatate din numarul de categorii, cu conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul;
D. fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan;
E. vor fi considerate creante nedefavorizate si vor fi considerate ca au acceptat planul creantele ce se vor achita integral in termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori in conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezulta;
F. planul respecta, din punct de vedere al legalitatii si viabilitatii, prevederile art. 133 (…)”.

In urma analizarii cauzei, ICCJ a admis sesizarea Curtii de Apel Cluj.


Iata decizia Inaltei Curti:

“Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Cluj – Sectia a II-a civila in Dosarul nr. 337/112/2018/a7 in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:
Dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. k) si o) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie interpretate in sensul ca judecatorul-sindic poate confirma un plan de reorganizare numai in masura in care exista o hotarare de aprobare de catre adunarea creditorilor a respectivului plan de reorganizare.
Dispozitiile art. 138 alin. (4) si art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate in sensul ca imposibilitatea adoptarii unei hotarari in adunarea creditorilor convocata pentru aprobarea planului de reorganizare, din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati la cel putin doua sedinte avand aceeasi ordine de zi, nu echivaleaza cu votul negativ asupra planului de reorganizare.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila”.

Iata pasaje din decizia ICCJ, pe care o atasam integral la finalul articolului:


In esenta, problema de drept care formeaza obiectul dezlegarii de principiu este generata de imprejurarea ca, atunci cand legiuitorul a completat principalele atributii ale judecatorului-sindic, asa cum erau ele reglementate anterior de art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, prin Legea nr. 85/2014 a introdus, printre altele, si pe aceea de a judeca cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar in situatiile in care nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi, atributie care nu exista in reglementarea anterioara.
Cu toate acestea, in cuprinsul textului normativ nu a fost introdusa, cum de altfel, corect, a aratat si instanta de trimitere, nicio mentiune referitoare la ordinea de zi, cerintele impuse expres pentru a se putea solicita judecatorului-sindic aplicarea mecanismului prevazut de art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014 fiind limitate la doua, respectiv:
a) au existat cel putin doua sedinte ale adunarii creditorilor avand aceeasi ordine de zi;
b) nu s-a putut lua o hotarare din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati.
In aceste conditii, potrivit uneia dintre opinii, imbratisata si de instanta de trimitere, cata vreme norma legala analizata nu cuprinde mentiuni referitoare la punctele aflate pe ordinea de zi, decat sub aspectul necesitatii identitatii ordinii de zi a celor doua sedinte ale adunarii creditorilor, nu pot fi operate excluderi derivate din natura chestiunilor supuse analizei prin ordinea de zi si nici cu privire la prevederile art. 45 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014.
Argumentul principal in sustinerea acestui punct de vedere este fundamentat pe scopul instituirii unei asemenea atributii in sarcina judecatorului-sindic, care rezida in caracterul concursual al procedurii reglementate de acest act normativ si necesitatea salvgardarii principiilor enumerate de art. 4 din Legea nr. 85/2014, cum ar fi fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal intre creditorii de acelasi rang, a recunoasterii prioritatilor comparative si a acceptarii unei decizii a majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti creditori plati egale sau mai mari decat ar primi in faliment (pct. 9 al art. 4 din aceeasi lege). Asadar, aplicarea dispozitiilor art. 138 alin. (4) si art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie realizata de catre judecatorul-sindic in consonanta cu principiile enuntate de art. 4 din Legea nr. 85/2014, neputand fi validata teza echivalarii pasivitatii creditorilor cu un vot negativ cat timp legiuitorul a instituit un mecanism pentru continuarea procedurii, prin art. 45 alin. (1) lit. o) din aceeasi lege.
Chiar daca, la prima vedere, ar parea ca acesta este sensul avut in vedere de legiuitor, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca, in realitate, intentia celui care a edictat respectivele norme a fost in sens contrar.

Votul creditorilor

In primul rand, lit. o) a primului alineat al art. 45 din Legea nr. 85/2014, desi ii confera judecatorului-sindic atributia de confirmare a planului de reorganizare, conditioneaza acest lucru de votarea lui de catre creditori. Altfel spus, atat timp cat creditorii nu au votat planul propus de debitor, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, de administratorul judiciar sau de unul ori mai multi creditori, detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv de creante, dupa caz, judecatorul-sindic nu poate confirma respectivul plan.
Ca este asa rezulta si din modul de redactare a art. 139 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, potrivit caruia ‘Judecatorul-sindic fixeaza termenul pentru confirmarea planului in cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de catre administratorul judiciar a procesului-verbal al adunarii creditorilor prin care acesta a fost aprobat. (…)’. Prin urmare, aplicand rationamentul de interpretare per a contrario, care se caracterizeaza prin faptul ca atunci cand o regula de drept este subordonata anumitor conditii opusul acelei reguli este aplicabil cand conditiile respective nu sunt indeplinite, se poate trage concluzia ca, atat timp cat creditorii nu au aprobat unul dintre planurile de reorganizare propuse, judecatorul-sindic nu poate stabili termen de judecata, in conditiile art. 139 din Legea nr. 85/2014, pentru confirmarea planului, nefiind indeplinita cerinta referitoare la depunerea la dosarul de sindic de catre administratorul judiciar desemnat in cauza a procesului-verbal al adunarii creditorilor prin care planul de reorganizare a fost aprobat.
In al doilea rand, introducerea acestei atributii a judecatorului-sindic s-a impus ca urmare a ivirii in practica a unor situatii de blocaj, in care procedura insolventei este oprita, nu mai poate continua pentru ca practicianul in insolventa, organ al procedurii, nu poate lua masurile necesare desfasurarii normale a procedurii concursuale, pentru aceasta fiind indispensabil sa obtina acordul creditorilor.

In alte cuvinte, prin noua reglementare a insolventei, adoptata prin Legea nr. 85/2014, legislatorul a prevazut, printre principalele atributii ale judecatorului-sindic, pe aceea de a debloca acele situatii in care creditorii participanti la procedura judiciara nu sunt activi in procedura, statuand ca instanta de insolventa, la cererea practicianului desemnat, are obligatia de a solutiona acele situatii in care nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi.

Atributia judecatorului sindic


Totusi, o asemenea atributie a judecatorului-sindic trebuie exercitata numai atunci cand legea obliga la obtinerea acordului/aprobarii adunarii creditorilor sau comitetului creditorilor pentru savarsirea unui act de procedura de catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, dupa caz, iar creditorii, legal convocati, ignora rolul pe care il au in cadrul procedurii colective si nu isi dau concursul la doua sedinte consecutive avand aceeasi ordine de zi. Aceasta a fost situatia avuta in vedere de legiuitor pentru care s-a reglementat, prin actuala Lege-cadru a insolventei, posibilitatea conferita judecatorului-sindic de a substitui pasivitatea decizionala a creditorilor.
In ipoteza avuta in vedere de catre titularul sesizarii nu este insa indeplinita situatia premisa, respectiv aceea ca procedura insolventei sa fie blocata de pasivitatea creditorilor. Aceasta intrucat, pentru situatiile in care creditorii, legal convocati, in conditiile art. 137 din Legea nr. 85/2014, nu au fost in masura sa aprobe niciunul dintre planurile de reorganizare propuse de titularii prevazuti la art. 132 din aceeasi lege, tot legiuitorul a stabilit consecinta, in art. 145 din acelasi act normativ.

Prin urmare, daca creditorii nu aproba, indiferent din ce motiv, fie pentru ca planul nu a fost acceptat
[(i) in cazul in care sunt cinci categorii, de cel putin trei dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele prevazute la art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul sau
(ii) in cazul in care sunt trei categorii de creante, de cel putin doua categorii, cu conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul,
(iii) iar in cazul in care sunt doua sau patru categorii, de cel putin jumatate din numarul de categorii, cu conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul], fie pentru ca votul asupra planului nu a putut fi exprimat din lipsa de cvorum, consecinta acestui fapt este aceeasi: judecatorul-sindic va decide, prin sentinta, intrarea in faliment, fiind incidenta ipoteza de la lit. c) pct. A a primului alineat al art. 145 din Legea nr. 85/2014 – niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat.
In al treilea rand, de vreme ce creditorii voteaza in conditiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, adica separat, pe categorii de creante, si anume creante care beneficiaza de drepturi de preferinta, creante salariale, creante bugetare, creante apartinand creditorilor indispensabili si celelalte creante chirografare, doar in cazul in care planul/unul dintre planurile propuse a fost acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor dintr-o anumita categorie acel plan va fi socotit acceptat de respectiva categorie de creante, nu este de conceput a se apela la mecanismul suplinirii de catre judecatorulsindic a hotararii adunarii creditorilor datorata lipsei de cvorum cauzate de neprezentarea creditorilor legal convocati la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi.

Aceasta intrucat votul asupra planului se acorda in conditii diferite de cele stipulate de alin. (1) al art. 49 din Legea nr. 85/2014. Asadar, legiuitorul, atunci cand a reglementat conditiile restrictive in care se poate aproba un plan de reorganizare (care prevede, dupa caz, nelimitativ, impreuna sau separat, fie restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului, fie restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social, fie restrangerea activitatii prin lichidarea partiala sau totala a activului din averea debitorului), a impus mai multe cerinte speciale, cum ar fi ca voturile referitoare la plan sa fie precise (afirmative sau negative, dupa caz), nefiind permise voturile ambigue sau conditionate [acestea din urma fiind prezumate a fi voturi negative – art. 49 alin. (1) teza a II-a].

Pasivitatea decizionala a creditorilor

Mai mult decat atat, daca s-ar accepta solutia contrara, ca judecatorul-sindic sa substituie pasivitatea decizionala a creditorilor si in privinta aprobarii planului de reorganizare, s-ar incalca prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit carora ‘Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului judiciar si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care si-a pastrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora’.
Legalitatea actelor
In consecinta, judecatorul-sindic poate controla numai legalitatea actelor din procedura insolventei, nu si oportunitatea lor, iar daca legea permite realizarea unei anumite operatiuni, in sensul in care o lasa in marja de apreciere a creditorilor, nu mai poate fi pusa in discutie cenzurarea oportunitatii aprecierii acestora din urma. In analiza oportunitatii este necesar sa se porneasca de la intelegerea contextului economic in care actioneaza atat debitorul insolvent, cat si creditorii inscrisi la masa credala, pentru a se intelege cum si de ce a fost masura apreciata drept una favorabila sau nefavorabila, dupa caz, care sunt factorii economici care au fost avuti in vedere de catre creditori etc., aspecte asupra carora instanta nu are caderea sa se pronunte tocmai pentru ca nu exista niciun mecanism de control al oportunitatii adoptarii unei decizii de afaceri.
Prin urmare, daca legea permite (si nu obliga la) realizarea unei anumite operatiuni, in sensul in care o lasa in marja de apreciere a creditorilor debitorului insolvent, nu poate fi pusa in discutie cenzurarea oportunitatii aprecierii acestora din urma, iar neexprimarea unui vot in cadrul sedintei convocate de administratorul judiciar cu privire la planul sau planurile de reorganizare propuse nu este sanctionata de lege, acest aspect fiind lasat la simpla apreciere a creditorilor inscrisi pe tabelul definitiv de creante.

Planul de reorganizare

Oricum, in ipoteza in care au fost propuse doua sau mai multe planuri de reorganizare, alin. (6) al art. 138 din Legea nr. 85/2014 impune ca votarea acestora sa se faca in aceeasi sedinta a adunarii creditorilor, in ordinea decisa prin votul creditorilor, iar daca i s-ar recunoaste judecatorului-sindic exercitarea atributiei prevazute de lit. o) a alin. (1) al art. 45 din aceeasi lege si in procedura de aprobare a planului, aceasta ar constitui o adevarata decizie de oportunitate, si nu una de legalitate, ceea ce legiuitorul a exclus expres.
Nu se poate accepta nici teza ca absenta unei hotarari a adunarii creditorilor adoptate in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2014, in conformitate cu care fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il exercita in categoria de creante din care face parte creanta respectiva, creantele constituindu-se in cinci categorii distincte, care voteaza separat, asa cum s-a aratat deja, din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati la doua sedinte avand aceeasi ordine de zi, ar echivala cu un vot negativ asupra planului de reorganizare.
Astfel, exista un singur caz in care legiuitorul roman a prezumat votul unora dintre creditorii participanti la procedura insolventei, stabilind la art. 139 alin. (1) lit. E din Legea nr. 85/2014 ca vor fi considerate creante nedefavorizate si vor fi considerate ca au acceptat planul (numai) creantele ce se vor achita integral in termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori in conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezulta.
In mod asemanator, atunci cand legiuitorul a inteles sa stabileasca o anumita semnificatie a unui vot, a facut-o in mod explicit [art. 27 alin. (2) teza finala si art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2014]. Asadar, legiuitorul a inteles sa interpreteze ca ‘vot negativ’ doar votul conditionat, nu si lipsa votului. Ca atare, prima conditie a unui vot negativ este ca el sa fie exprimat. Prin urmare, in conditiile inexistentei vreunui text de lege care sa asimileze lipsa unui vot asupra planului de reorganizare cu votul negativ, inexistenta unei hotarari a adunarii creditorilor din lipsa de cvorum ar trebui asimilata cu neacceptarea planului de reorganizare de catre creditori, drept conditie prealabila de confirmare a acestuia de catre judecatorul-sindic.
Concluzionand, in ipoteza in care nu s-a putut adopta o hotarare a adunarii creditorilor, in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2014, cu privire la aprobarea planului sau a unuia dintre planurile propuse, din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi, judecatorul sindic nu este indrituit sa suplineasca aprobarea planului de reorganizare, iar lipsa de rol activ in procedura a creditorilor inscrisi pe tabelul definitiv de creante nu echivaleaza cu votul negativ, ci constituie unul dintre cazurile in care judecatorul sindic va decide intrarea debitorului insolvent in faliment”
.

*Cititi aici integral decizia Inaltei Curti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele articole

liternet