PROCEDURA FALIMENTULUI: CAILE DE ATAC – Inalta Curte a lamurit problema. Iata decizia (Document)

387
drept de proprietate

Lumea Banilor prezinta Decizia 19/2022 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie-Completul competent sa judece recursul in interesul legii, a luat in discutie sesizarea Curtii de Apel Cluj cu privire la caile de atac declarate de debitorul societate de asigurare/reasigurare fata de care s-a deschis procedura falimentului.

Prin Hotararea 67 din 7 iunie 2022, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu solutionarea recursului in interesul legii ce vizeaza urmatoarea problema de drept:
Sunt suspendate de drept, in conditiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, caile de atac declarate de debitorul societate de asigurare/reasigurare fata de care s-a deschis procedura falimentului, impotriva hotararilor judecatoresti prin care au fost solutionate actiunile unui creditor/unor creditori introduse pe rolul instantelor inaintea deschiderii acestei proceduri?”.

Dispozitiile legale supuse interpretarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie


Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 85/2014):


„Art. 75. – (1)

De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creantelor. Repunerea pe rol a acestora este posibila doar in cazul desfiintarii hotararii de deschidere a procedurii, a revocarii incheierii de deschidere a procedurii sau in cazul inchiderii procedurii in conditiile art. 178. In cazul in care hotararea de deschidere a procedurii este desfiintata sau, dupa caz, revocata, actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar masurile de executare silita pot fi reluate. La data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii, atat actiunea judiciara sau extrajudiciara, cat si executarile silite suspendate inceteaza.
(2) Nu sunt supuse suspendarii de drept prevazute la alin. (1):
a) caile de atac promovate de debitor impotriva actiunilor unui/unor creditor/creditori incepute inaintea deschiderii procedurii si nici actiunile civile din procesele penale indreptate impotriva debitorului;
b) actiunile judiciare indreptate impotriva codebitorilor si/sau tertilor garanti;
c) procedurile extrajudiciare aflate pe rolul comisiilor sportive din cadrul federatiilor sportive care functioneaza potrivit Legii educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, avand ca obiect denuntarea unilaterala a contractelor individuale de munca sau conventiilor civile ale sportivilor si sanctiuni sportive aplicabile in aceasta situatie sau orice alte litigii avand ca obiect dreptul sportivului de a participa la competitie. (…)”.


„Art. 262. – (…)

(4) Hotararea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare. Creantele pretinse in aceste procese se inregistreaza la dosarul de faliment al tribunalului si se supun examinarii si inscrierii lor in tabelul creantelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil in curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedata societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru in care procesul este in curs. (…)”.

Orientarile jurisprudentiale divergente

Autorul sesizarii a aratat ca in urma analizarii practicii judiciare existente la nivel national a rezultat ca problema de drept a fost solutionata diferit de catre instantele judecatoresti.
Astfel, intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca intervine suspendarea de drept a cailor de atac declarate de catre asigurator impotriva hotararilor judecatoresti prin care au fost solutionate actiunile unui/unor creditor/creditori introduse pe rolul instantei inaintea deschiderii procedurii de faliment a debitorului asigurator, deoarece dispozitiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au caracter de norma speciala fata de cele generale ale art. 75 din acelasi act normativ.
In consecinta, deschiderea procedurii de faliment fata de asigurator determina atat suspendarea cailor de atac promovate de catre acesta, cat si a actiunilor civile din procesele penale indreptate impotriva debitorului, nefiind aplicabile situatiile de exceptie reglementate de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
Aceasta opinie este argumentata pe specificul procedurii de insolventa a societatilor de asigurare/reasigurare, in cazul carora nu exista o perioada de observatie sau o procedura de reorganizare, ci se deschide direct procedura de faliment. Prin urmare, pasivul debitorului trebuie clarificat intr-un interval scurt de timp, fara a putea astepta solutionarea unor proceduri care se pot intinde pe durata a cativa ani.
Persoanele care pretind un drept de creanta impotriva debitorului societate de asigurare/reasigurare pot formula o declaratie de creanta in cadrul procedurii de faliment a acestuia sau se pot adresa Fondului de garantare a asiguratilor, conform procedurii reglementate de art. 14-16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 213/2015). Mai mult, creditorii pot urma ambele proceduri, atat o cerere adresata Fondului, cat si o declaratie de creanta pentru suma care depaseste plafonul reglementat de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.
Se arata ca la fel ca in dreptul comun, un efect al deschiderii procedurii falimentului societatii de asigurare/reasigurare il reprezinta suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare. In realitate, toate aceste actiuni in final vor inceta pentru ca, prin forta imprejurarilor, suspendarea presupune reluarea la un moment dat a acestor actiuni, situatie imposibila in cazul falimentului societatilor de asigurare/reasigurare, stiut fiind ca societatea debitoare nu mai poate reveni la existenta normala dinaintea falimentului.

A doua orientare

Potrivit celei de-a doua orientari jurisprudentiale, instantele au retinut ca nu suntem in prezenta unui caz de suspendare de drept a caii de atac promovate de societatea de asigurare/reasigurare impotriva hotararilor judecatoresti prin care au fost solutionate actiunile unui/unor creditor/creditori introduse pe rolul instantei inaintea deschiderii procedurii de faliment, considerandu-se ca dispozitiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile, conform art. 242 din acelasi act normativ. Potrivit acestui text de lege, prevederile capitolului I (Dispozitii comune in procedura insolventei – deci, inclusiv art. 75), cu exceptia celor cuprinse in sectiunea a 6-a (Reorganizarea), se vor aplica in mod corespunzator procedurii falimentului societatilor de asigurare/reasigurare, cu derogarile prevazute in acest capitol.

In urma analizarii dosarului, ICCJ a admis sesizarea.

Iata decizia instantei supreme:

„Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, caile de atac promovate de debitorul societate de asigurare/reasigurare fata de care a fost deschisa procedura falimentului, impotriva hotararilor judecatoresti prin care au fost solutionate actiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instantelor inaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila”.

Iata pasaje din motivarea Inaltei Curti, pe care o atasam integral la finalul articolului:

Problema de drept care formeaza obiectul recursului in interesul legii, asa cum se degaja din orientarile jurisprudentiale relevate, vizeaza efectele deschiderii procedurii de insolventa fata de o societate de asigurare/reasigurare asupra cailor de atac formulate de debitorul insolvent impotriva hotararilor judecatoresti prin care au fost solutionate actiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului, introduse pe rolul instantelor inaintea deschiderii acestei proceduri judiciare. Altfel spus, ceea ce trebuie sa lamureasca instanta suprema pe calea mecanismului recursului in interesul legii este daca, dupa ce a fost declansata procedura de executare colectiva fata de o societate de asigurare/reasigurare, litigiile care au ca obiect caile de atac promovate de debitorul falit impotriva hotararilor judecatoresti prin care au fost solutionate actiunile unui/unor creditor/creditori avand ca obiect realizarea unor creante banesti impotriva debitorului, introduse pe rolul instantelor inaintea deschiderii acestei proceduri, sunt sau nu supuse suspendarii de drept a judecatii.
Prin urmare, situatia premisa este aceea in care fata de o societate de asigurare/reasigurare a fost declansata procedura falimentului in conditiile art. 245-247 din Legea nr. 85/2014, potrivit carora o asemenea procedura se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Autoritatea de Supraveghere Financiara, fie de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau de creditorii acesteia, dupa caz, iar anterior acestui moment debitorul a promovat anumite cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti prin care au fost solutionate actiunile unui/unor creditor/creditori introduse pe rolul instantelor inaintea deschiderii procedurii, pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului.

Deschiderea procedurii

Aceasta, in conditiile in care prin alin. (4) al art. 262 din Legea nr. 85/2014 se prevede expres ca hotararea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare, urmand ca toate creantele pretinse in aceste procese sa fie inregistrate la dosarul de faliment al tribunalului, fiind supuse examinarii si inscrierii lor in tabelul creantelor potrivit acestui act normativ.
Intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca suntem in prezenta unui caz de suspendare de drept a caii de atac promovate de societatea de asigurare/reasigurare anterior deschiderii fata de aceasta a procedurii de faliment, cu argumentul ca dispozitiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au un caracter de norma speciala fata de cele generale ale art. 75 din aceeasi lege. Aceasta opinie este motivata pe specificul procedurii de insolventa a societatilor de asigurare/reasigurare, in cazul carora nu exista o perioada de observatie sau o procedura de reorganizare, deschizandu-se direct procedura falimentului. Prin urmare, pasivul debitorului trebuie clarificat intr-un interval scurt de timp, fara a putea astepta solutionarea unor proceduri care se pot intinde pe durata a cativa ani.
In cea de-a doua orientare jurisprudentiala s-a retinut ca nu suntem in prezenta unui caz de suspendare de drept a caii de atac promovate de societatea de asigurare/reasigurare anterior deschiderii fata de aceasta a procedurii de faliment, deoarece dispozitiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile si procedurii de faliment al acestor categorii de societati. Principalele argumente in sustinerea acestei teze vizeaza faptul ca, pe de o parte, nu exista vreo contradictie intre cele doua texte si nici vreo derogare expresa.

Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca alin. (5) al art. 262 din Legea nr. 85/2014 reglementeaza inscrierea in tabelul creditorilor a creantelor constatate prin titluri executorii obtinute ulterior momentului pronuntarii hotararii de faliment. Prin urmare, acest text de lege ar fi aplicabil doar daca dispozitiile art. 262 alin. (4) nu ar avea in vedere si suspendarea cailor de atac declarate de debitor, fiind astfel posibila obtinerea unor titluri constand in hotarari judecatoresti cu caracter executoriu ulterior deschiderii procedurii de faliment. Dispozitiile art. 262 alin. (4) si (5) din Legea nr. 85/2014 au caracter derogatoriu, determinat de specificitatea falimentului societatilor de asigurare/reasigurare, numai in masura in care contin solutii legislative derogatorii. In conditiile in care prevederile art. 262 alin. (4) si (5) nu dispun ceva diferit in raport cu norma generala – art. 75 alin. (1) si (2) din aceeasi lege -, acestea se aplica in mod obligatoriu, in completare, pentru situatiile nereglementate diferit.

Prevederile legii

Intr-adevar, prevederile art. 15 alin. (2) si (3) din Legea nr. 24/2000 statueaza urmatoarele:

‘(2) Caracterul special al unei reglementari se determina in functie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situatii, si de specificul solutiilor legislative pe care le instituie.
(3) Reglementarea este derogatorie daca solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinata cuprind norme diferite in raport cu reglementarea-cadru in materie, aceasta din urma pastrandu-si caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri’.
Asadar, o reglementare are caracter derogatoriu numai in masura in care solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinata cuprind norme diferite in raport cu reglementarea-cadru in materie (norma generala), aceasta din urma pastrandu-si caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri nereglementate diferit de norma speciala. Daca norma speciala nu reglementeaza, ea se complineste cu norma generala, intrucat, de regula, norma speciala deroga numai sub unele aspecte, pentru cele omise de la reglementare (adica fara intentia legislatorului de a reglementa diferit) aplicandu-se in continuare norma de drept comun.
Scopul Legii nr. 85/2014 este, potrivit art. 2 din lege, instituirea unor proceduri de prevenire a insolventei la care pot recurge debitorii aflati in dificultate si, respectiv, a unor proceduri colective de insolventa pentru acoperirea pasivului debitorului, in cadrul carora debitorul beneficiaza, atunci cand este posibil, de sansa de redresare a activitatii sale.

Limitari ale drepturilor creditorilor

Pentru realizarea unui asemenea scop legiuitorul a prevazut unele limitari ale drepturilor creditorilor de a finaliza – incepand cu data declansarii procedurii de insolventa – demersuri judiciare sau extrajudiciare paralele, de natura a-i compromite finalitatea prin afectarea predictibilitatii si securitatii procedurii judiciare, prin suprimarea caracterului colectiv si crearea unor brese nepermise in natura unitara a acesteia.
Este de necontestat ca procedura insolventei societatilor de asigurare/reasigurare prezinta o anumita specificitate in raport cu procedura de insolventa a altor categorii de debitori, altfel nu s-ar justifica reglementarea sa separata, intr-un capitol distinct al Legii nr. 85/2014 (capitolul IV – Dispozitii privind falimentul societatilor de asigurare/reasigurare, art. 242-272).
Aceasta procedura judiciara se aplica societatilor prevazute la art. 1 alin. (2) pct. 56 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si reasigurare, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul in strainatate, precum si sucursalelor si filialelor societatilor de asigurare din state terte, care au sediul in Romania, insa ea nu se aplica sucursalei unei societati de asigurare/reasigurare sau a unei societati mutuale dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a primit o autorizatie de la autoritatea de supraveghere a statului membru de origine.
Prin alin. (3) al art. 243 din Legea nr. 85/2014 se arata ca masurile aplicate in cadrul procedurii falimentului reglementate de capitolul dedicat falimentului societatilor de asigurare/reasigurare urmaresc protejarea intereselor legitime si a drepturilor creditorilor de asigurari. Aceasta deoarece in cazul falimentului societatilor de asigurare/reasigurare una dintre particularitati rezida in faptul ca exista doua categorii mari de creditori:
a) creditorii de asigurari, adica acei creditori ale caror creante s-au nascut din contracte de asigurare si care sunt indreptatiti sa isi recupereze creanta fie de la Fondul de garantare a asiguratilor, fie prin inscrierea la masa credala; si
b) ceilalti creditori ai societatii de asigurare/reasigurare, care isi pot recupera creanta numai prin inscrierea la masa credala.
Totodata, art. 242 din aceeasi lege statueaza ritos ca prevederile capitolului I, cu exceptia celor cuprinse in sectiunea a 6-a, se vor aplica in mod corespunzator procedurii falimentului societatilor de asigurare/reasigurare, cu derogarile prevazute in acest capitol.
Potrivit normelor de trimitere mentionate la pct. 44 din prezenta decizie, ori de cate ori dispozitiile speciale relative la insolventa anumitor categorii de debitori (grupurile de societati, institutiile de credit si societatile de asigurare/reasigurare) nu reglementeaza o anumita situatie, isi vor gasi aplicarea regulile de drept comun in materie de insolventa.
In cazul de fata, alaturi de abrogarea expresa a dispozitiilor din acte normative speciale si concentrarea materiei intr-o reglementare unica – Legea nr. 85/2014 -, evitarea paralelismelor legislative si a redundantelor s-a realizat si prin utilizarea normei de trimitere, procedeu de tehnica legislativa care pune in evidenta interconexiunea legislativa.

Procedura falimentului

Or, si in procedura falimentului societatilor de asigurare/reasigurare exista o norma de trimitere expresa la prevederile de drept comun in materia insolventei, ceea ce pune in evidenta raportul de complementaritate pe care se grefeaza instrumentul de tehnica legislativa al normei de trimitere. Tocmai acest raport de complementaritate face posibila completarea normei speciale cu norma generala sub aspectele care, in cadrul normei speciale, nu au primit o reglementare expresa derogatorie de la norma generala, conform principiului generalia specialibus non derogant.
Masura privind suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a oricarei executari silite indreptate impotriva societatii debitoare ca urmare a intrarii sub incidenta Legii nr. 85/2014 se justifica prin natura speciala a procedurii prevazute de legislatia insolventei, procedura care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual si egalitar in care creditorii unui debitor comun sa isi poata valorifica drepturile impotriva debitorului aflat in stare de insolventa.
In realitate insa toate aceste actiuni vor inceta [efect identic ca finalitate cu cel prevazut de teza finala a alin. (1) al art. 75 din Legea-cadru a insolventei] pentru ca, prin forta imprejurarilor, suspendarea presupune reluarea la un moment dat a acestor actiuni, situatie de neconceput in falimentul societatilor de asigurare/reasigurare, un asemenea debitor nemaiputand reveni din procedura insolventei. Creantele specifice acestor actiuni se vor inscrie in tabelul creantelor dupa ce vor fi examinate de catre lichidatorul judiciar.

Realizarea creantelor

Este in afara de orice dubiu, avand in vedere ca legiuitorul face referire la ‘actiunile judiciare sau extrajudiciare’ si la ‘masurile de executare silita indreptate impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare’, ca numai acele actiuni care tind la realizarea creantelor, adica la indestularea creditorilor, sunt susceptibile de a fi suspendate, intrucat doar aceste demersuri individuale ale creditorilor falitei pot afecta bunurile aflate in patrimoniul debitorului, instanta de judecata investita cu o astfel de actiune avand deplina libertate de a analiza in ce masura cererile de chemare in judecata aflate in curs de solutionare se circumscriu sau nu respectivelor cerinte legale.

Evaluarea averii

In aceste conditii, existenta unor actiuni paralele cu procedura concursuala prevazuta de Legea nr. 85/2014 ar produce nesiguranta cu privire la masa credala, ceea ce ar face imposibila evaluarea activului si a pasivului averii debitorului, in vederea distribuirii rezultatului lichidarii, in cazul in care ne referim la insolventa unei societati de asigurare/reasigurare, astfel cum este ea definita de pct. 31 al art. 5 din lege, cu luarea in considerare si a prevederilor art. 245 din acelasi act normativ. Tocmai de aceea, tinand seama de caracterul colectiv, unitar si concursual al procedurii de executare colectiva, toti creditorii care detin creante impotriva debitorului insolvent trebuie sa isi inscrie aceste creante la masa credala, daca doresc sa nu li se aplice sanctiunea decaderii, prevazuta de art. 114 din lege, norma generala care, de asemenea, se aplica si procedurii falimentului societatilor de asigurare/reasigurare.
Numai pentru creditorii de asigurari (persoana asigurata, beneficiarul asigurarii sau terta persoana pagubita), prin Legea nr. 213/2015 s-a reglementat o schema de garantare in domeniul asigurarilor, care are ca scop protejarea acestora de consecintele insolventei unui asigurator. In acest sens, persoana care pretinde un drept de creanta de asigurari impotriva asiguratorului in stare de insolventa poate formula o cerere de plata motivata, adresata Fondului de garantare a asiguratilor, in conditiile stabilite prin aceasta lege, dar nu mai tarziu de 90 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nasterii dreptului de creanta, atunci cand acesta s-a nascut ulterior, sub sanctiunea decaderii din drept. Fondul asigura efectuarea platii indemnizatiilor/despagubirilor din disponibilitatile sale, catre creditorii de asigurari, potrivit conditiilor si plafonului de garantare stabilite prin Legea nr. 213/2015.
Avand in vedere scopul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, legislatorul roman a introdus in mod expres anumite exceptii de la suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita, exceptii care sunt cuprinse in art. 75 alin. (2) din legea sus-mentionata, la lit. a) fiind mentionate, printre altele, caile de atac promovate de debitor impotriva actiunilor unui/unor creditor/creditori incepute inaintea deschiderii procedurii (mai precis, impotriva hotararilor judecatoresti nefavorabile debitorului).
Desi in capitolul dedicat insolventei societatilor de asigurare/reasigurare este reluat unul dintre cele mai importante efecte ale hotararii de deschidere a procedurii falimentului fata de un asemenea debitor, si anume suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare (creantele pretinse in aceste procese urmand sa fie inregistrate la dosarul de faliment, fiind supuse examinarii si inscrierii lor in tabelul creantelor, potrivit regulilor stabilite prin Legea nr. 85/2014), legiuitorul nu a mai redat si situatiile de exceptie de la aceasta regula de principiu.

Exceptiile

Cu toate acestea, exceptiile de la regula suspendarii de drept, reglementate in cuprinsul primului capitol al titlului II – Procedura insolventei, capitol care, de altfel, poarta denumirea ‘Dispozitii comune’, sunt aplicabile si in procedura falimentului unei societati de asigurare/reasigurare.
Ca este asa rezulta nu doar din analiza continutului art. 242 din Legea nr. 85/2014, la care s-a facut deja referire, in temeiul caruia art. 262 alin. (4) si (5) din aceeasi lege, ca dispozitie cu caracter special, se completeaza cu prevederile art. 75 alin. (2) din acelasi act normativ, in masura in care norma speciala nu dispune altfel si in masura compatibilitatii lor cu falimentul societatii de asigurare/reasigurare, ci si din insasi interpretarea dispozitiilor art. 262 din legea anterior mentionata.
Astfel, acest din urma text normativ prevede ca deschiderea procedurii falimentului impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare se dispune prin hotararea judecatorului-sindic. Hotararea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecinta retragerea de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara a autorizatiei de functionare a societatii de asigurare/reasigurare debitoare, daca aceasta masura nu s-a dispus anterior pronuntarii hotararii. Lichidatorul judiciar desemnat de judecatorul-sindic va publica hotararea de deschidere a procedurii de faliment in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si in cel putin doua ziare de circulatie nationala, odata cu publicarea urmand sa o comunice atat autoritatii competente, cat si Fondului de garantare.
Potrivit alin. (5) al art. 262 din Legea nr. 85/2014, creantele de asigurari, constatate prin titluri executorii obtinute ulterior momentului pronuntarii hotararii de faliment, se inregistreaza la tribunal, sub sanctiunea decaderii din drept, in termen de cel mult 10 zile de la data obtinerii titlului. Lichidatorul judiciar este obligat sa verifice si, daca este cazul, sa inscrie aceste creante in tabelul creantelor, cu respectarea ordinii de preferinta si/sau a cauzelor de preferinta legale ale acestora. In toate cazurile, cererea de inregistrare a acestor creante nu poate fi depusa mai tarziu de data intocmirii tabelului definitiv consolidat al creantelor.
Prin urmare, este de necontestat ca daca nu s-ar putea aplica, in procedura privind falimentul societatilor de asigurare/reasigurare, si situatiile de exceptie de la masura suspendarii de plano a tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silita, norma speciala, care vizeaza doar insolventa acestei categorii de debitori si care permite ca si creantele de asigurari, constatate prin titluri executorii obtinute ulterior momentului pronuntarii hotararii de faliment, sa fie inregistrate la tribunal, sub sanctiunea decaderii din drept, in termen de cel mult 10 zile de la data obtinerii titlului, dar nu mai tarziu de data intocmirii tabelului definitiv consolidat, nu si-ar fi avut rostul.
In aceste conditii, singura concluzie logico-juridica este aceea potrivit careia dispozitiile art. 262 alin. (4) si (5) din Legea nr. 85/2014 isi gasesc aplicarea in coroborare cu cele ale art. 75 alin. (2) din aceeasi lege.
Asadar, textul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretat disparat, ci trebuie avut in vedere, pe de o parte, art. 262 in integralitatea sa si, pe de alta parte, intreg cadrul legislativ in materie, respectiv, in mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit caruia prevederile capitolului I (din care fac parte si dispozitiile art. 75, care contin derogarile de la suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului), cu exceptia celor cuprinse in sectiunea a 6-a, se aplica in mod corespunzator procedurii falimentului societatilor de asigurare/reasigurare, cu derogarile prevazute in acest capitol.

Concluzia CCR

De altfel, aceasta este si concluzia Curtii Constitutionale, care prin Decizia nr. 36 din 30 ianuarie 2018 si prin Decizia nr. 690 din 8 noiembrie 2018 a statuat ca dispozitiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 trebuie integrate in reglementarea procedurii insolventei din cuprinsul acestui act normativ. Totodata, Curtea a aratat ca masura suspendarii de drept prevazuta de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se justifica prin natura speciala a procedurii insolventei, existenta unor actiuni paralele producand incertitudine cu privire la masa credala, instanta de judecata competenta avand obligatia de a analiza in ce masura actiunile aflate in curs de solutionare se circumscriu sau nu cerintelor cuprinse in norma mentionata.
‘Averea debitorului’ este definita, prin art. 5 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, ca reprezentand totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale, inclusiv cele dobandite in cursul procedurii insolventei, care pot face obiectul executarii silite potrivit Codului de procedura civila.
Suspendarea tuturor actiunilor (urmata de incetarea procesului, la momentul la care solutia deschiderii procedurii insolventei devine definitiva) este unitara, uniforma si imperativa, tocmai pentru ca singura cale de valorificare a drepturilor patrimoniale fata de debitorul insolvent este formularea – in termen – a cererilor de admitere a creantelor (existenta unei proceduri de plata distincte pentru protejarea creditorilor de asigurari nefiind in masura sa determine o alta concluzie). Repunerea pe rol a actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor are loc doar in cazul desfiintarii sau, dupa caz, al revocarii hotararii de deschidere a procedurii, reluarea executarilor silite putand avea loc in aceleasi conditii.

Stabilizarea masei credale

In acest fel se evita ca asupra averii debitorului sa se exercite actiuni individuale de urmarire sau executare silita a creantelor creditorilor, eliminandu-se incertitudinile asupra masei pasive. Altfel spus, se asigura ‘stabilizarea masei credale’, ca premisa de nastere a principiului concursualismului, scopul acestei norme imperative de ordine publica fiind acela de a concentra toate litigiile avand ca obiect averea debitorului in competenta exclusiva a judecatorului-sindic desemnat in procedura insolventei.
Din interpretarea per a contrario a primei teze a alin. (1) al art. 262 din Legea nr. 85/2014 rezulta ca actiunile judiciare, extrajudiciare si masurile de executare silita indreptate impotriva debitorului societate de asigurare/reasigurare cu privire la care s-a deschis procedura insolventei, actiuni sau masuri prin intermediul carora nu se tinde la realizarea creantelor asupra averii debitorului (adica la indestularea creditorilor), nu se suspenda ope legis, norma analizata facand referire expresa, in teza a doua, la ‘creantele pretinse in aceste procese’, care se vor inregistra la dosarul de faliment al tribunalului si sunt supuse examinarii si inscrierii lor in tabelul creantelor, potrivit acestui act normativ.
Efectul deschiderii procedurii insolventei este suspendarea actiunii civile judiciare/extrajudiciare care are ca obiect realizarea unei creante impotriva debitorului nascute inaintea declansarii procedurii, ca actiune civila individuala sau proces civil concret, in sensul dat de art. 29 din Codul de procedura civila, indiferent de stadiul procesual in care se afla (fond, apel, recurs, contestatie in anulare sau revizuire ori, dupa caz, fond inaintea tribunalului arbitral, actiune in anularea hotararii arbitrale sau recurs la solutia primita din partea curtii de apel), cu exceptia cazului in care actiunea/procesul se afla intr-o cale de atac exercitata de debitor.
In concluzie, dispozitiile art. 262 alin. (4) si (5) din Legea nr. 85/2014 au caracter derogatoriu, determinat de specificitatea falimentului societatilor de asigurare/reasigurare, numai in masura in care contin solutii legislative diferite. In masura in care aceste texte normative nu dispun ceva diferit in raport cu norma generala – art. 75 alin. (2) din aceeasi lege, se aplica in completare, in mod obligatoriu, norma generala pentru toate situatiile nereglementate diferit, evident, cu conditia sa nu existe vreo situatie care face inaplicabila obiectiv norma generala, ceea ce nu este cazul in speta”.

*Cititi aici integral decizia CCR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole