PLAFONAREA DOBANZILOR PRIN LEGE – CJUE da sperante debitorilor

847
sediul CJUE Curtea de Justitie a Uniunii Europene

sursa foto: DPA

Exista speranta pentru debitori: joi, 3 septembrie 2020, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a aratat favorabila plafonarii prin lege a dobanzilor la creditele bancare.

Judecatorul-raportor a fost Camelia Toader, reprezentanta Romaniei la CJUE.

Mai exact, potrivit instantei europene, costurile creditului care depasesc plafonul prevazut in lege nu trebuie platite de catre debitor, iar clauzele care ii impun consumatorului costuri mai mari decat plafonul maxim stabilit in lege pot fi considerate abuzive.

Detractorii CCR s-au dus sa se planga tot la CCR

Explicatiile au fost oferite vineri, 4 septembrie 2020, de catre avocatul Gheorghe Piperea. El a amintit faptul ca, in Romania, Legea plafonarii creditelor – initiata de catre avocat impreuna cu senatorul PSD Daniel Zamfir – a trecut prin Parlament, dar a fost atacata la Curtea Constitutionala a Romaniei de catre mai multi alesi ai PNL si USR, in ciuda faptului ca aceleasi partide au atacat CCR pe motiv ca a eliminat abuzurile comise de catre presedintele Klaus Iohannis si guvernul Ludovic Orban sub pretextul starilor de urgenta, apoi de alerta.

Redam postarea de pe Facebook a maestrului Gheorghe Piperea:

Back to square one :

In spetele reunite C-84/19, C-222/19 si C-252/19 Profi Credit Polska, CJUE a dat foarte bune motive pentru legitimitatea plafonarii prin lege a dobanzilor (si a celorlalte costuri) la creditele bancare*.

Doua dintre solutiile pronuntate sunt importante pentru destinul contractelor consumatorilor romani de credite care asteapta intrarea in vigoare a legii plafonarii dobanzilor.

La pct. 2, CJUE a statuat :

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 octombrie 2011, trebuie interpretat in sensul ca nu este exclusa din domeniul de aplicare al acestei directive o clauza contractuala care stabileste costul creditului, fara dobanda, in conformitate cu plafonul prevazut de o legislatie nationala privind creditul de consum, atunci cand aceasta legislatie prevede ca acea parte a costurilor creditului, fara dobanda, care depaseste acest plafon sau valoarea totala a creditului nu este datorata”.

Asadar, costurile creditului care depasesc plafonul prevazut in lege, nu trebuie platite de debitor. Clauza din contract care le stabileste este mai mult decat abuziva, este inexistenta. Exact acesta este intelesul unuia dintre articolele legii plafonarii dobanzilor.

La pct. 4, CJUE a statuat:

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2011/83, trebuie interpretat in sensul ca o clauza contractuala referitoare la costuri ale creditului, fara dobanda, care stabileste acest cost sub un plafon legal si care repercuteaza asupra consumatorului costuri ale activitatii economice a creditorului, este susceptibila sa provoace un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract in detrimentul consumatorului atunci cand pune in sarcina acestuia din urma costuri disproportionate in raport cu prestatiile si cu suma imprumutului primite, aspect a carui verificare revine instantei de trimitere”.

Asadar, clauzele care pun in sarcina consumatorului costuri mai mari decat plafonul maxim stabilit in lege pot fi considerate si abuzive, intrucat pun in sarcina consumatorului costuri disproportionate in raport cu prestatiile bancii in favoarea consumatorului. Astfel de clauze sunt susceptibile sa provoace dezechilibrul contractual si, de aceea, sunt prezumate abuzive, putand fi evacuate din contract de judecator.

Solutia CJUE de la pct.2 desfiinteaza noua jurisprudenta a Curtii de Apel Bucuresti (partial acceptata de ICCJ, care isi contrazice des in ultimii ani mii de decizii contrare, favorabile consumatorilor, ceea ce face praf rolul sau de asigurator al unutatii si predictibilitatii jurisprudentei) care considera “legal” comisionul de risc/administrare:

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2011/83, trebuie interpretat in sensul ca clauzele unui contract de credit de consum care pun in sarcina consumatorului alte costuri decat rambursarea creditului in principal si in dobanzi nu intra sub incidenta exceptiei prevazute la aceasta dispozitie atunci cand clauzele mentionate nu specifica nici natura acestor costuri, nici serviciile pe care urmaresc sa le remunereze si sunt formulate astfel incat sa creeze o confuzie in perceptia consumatorului cu privire la obligatiile sale si la consecintele economice ale acestor clauze, aspect a carui verificare revine instantei de trimitere”.

Aceasta solutie readuce coerenta chiar in jurisprudenta CJUE, grav si neasteptat tulburata de decizia din speta Gyula-Kiss.

Speta, integral, se regaseste in linkul anexat (n.r. adica aici).

PS Asteptati-va la reactii ale asa-zisilor juristi de la BNR, adeptii ensclavizati ai securistului Manole Isarescu, reactii care vor incerca disperat, pe site-ul de bloguri al BNR (da, exista asa ceva!) sa spuna ca aceasta decizie alba a CJUE este, de fapt, neagra.

* Reamintesc ca o lege privind plafonarea costurilor creditelor consumatorilor romani de credite bancare, promovata ca initiativa legislativa de senatorul Daniel Zamfir, a fost votata de Parlament in timpul starii de urgenta; parlamentarii pnl si usr, ca buni patrioti ce se afla, au atacat aceasta lege la CCR (aia bolsevica, aia care a zadarnicit eforturile minunate de combatere a bolilor), amanand pe perioada indeterminata sansa debitorilor la banci de a li se reduce povara creditelor si supra-indatorarea; inteligenti cum se afla, respectivii au rapit si bancilor sansa unor contracte reziliente, sansa de care aveau neaparata nevoie in perspectiva catastrofei care le asteapta din 31 dec, cand exipira perioada de inghetare a creditelor pe motiv de pandemie si cand vor acea cateva sute de mii de “proaspete” credite neperformante si zeci de mii de falimente IMM.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *