Paruiala pe buget
Klaus Iohannis s-a intors de pe partii total refacut psihic, s-au inregistrat inca doua victime ale incendiului de la Matei Bals, am ajuns la noua, dar buget tot nu avem. Partidele din coalitie continua sa se incaiere. Ele nu se lupta pentru respectarea programului de guvernare, pe care si l-au asumat in fata Parlamentului si care a devenit astfel lege. Razboiul este de alta natura.
Nu am cum sa uit. In decembrie, cand doar se pregatea sa ajunga premier, Florin Citu ne dadea asigurari ca ajustarea bugetului conceput de PNL la exigentele celorlalte doua partide, USR si UDMR, care urmau sa compuna coalitia aflata a guvernare, este floare la ureche. Nu ar dura, zicea e, decat cateva zile. Cateva zile s-au transformat intr-o luna. De ce nu avem un buget? Care sunt consecintele? Si, pana la urma bugetul, cum va fi el, va respecta legislatia in vigoare?
Daca dilema in care se afla coalitia s-ar reduce doar la aplicarea riguroasa a propriului program de guvernare, lucrurile ar fi fost simple si am fi avut o lege a bugetului promulgata si pusa in aplicare. Intre timp insa, s-au manifestat cu prioritate ambitiile unor ministri de a obtine privilegii legate de cheltuieli. Fiecare doreste sa invarta mai multi bani pe degete. Din banii publici. Mai multi bani inseamna mai multa putere. Mai multi bani inseamna mai multa clientela. Mai multi oameni care fac coada la cabinet, apoi sluj in fata ta si care, intr-un fel sau altul, iti intorc favorurile. Din aceasta perspectiva, explicatia intarzierii bugetului nu este prea complicata. Motivele tin pur si simplu de cinismul politic. Pentru ca, in timp ce baba se piaptana, tara arde. Da din inghet in incendiu. Statul nu poate face cheltuieli indispensabile traversarii perioadei de pandemie si de criza economica prin care trecem. Marile investitii promise de la nivel guvernamental raman o simpla poveste pe hartie. Iar investitiile angajate sau care urmeaza sa fie angajate de catre edilii locali sunt si ele inghetate, spre paguba cetatenilor. Dar si pregatind astfel falimentul unor societati comerciale, care au castigat licitatii, s-au apucat de treaba au facut cheltuieli, dar nu-si mai vad deconturile. intre inghetul iernii si al incompetentei si parjolul incendiilor generatoare de moarte, Romania se scufunda in mocirla.
In aceste conditii, intrebarile referitoare la masura in care legea bugetului, cand va fi si asa cum va fi, va respecta celelalte acte normative, este superflua. Cine-si mai poate imagina ca Guvernul Citu va respecta o lege batuta in cuie, care prevede alocarea a 6% din PIB pentru invatamant? Cine-si mai poate imagina ca bugetul Sanatatii se va ridica la nivelul angajamentelor coalitiei guvernamentale, ca sa nu mai vorbim de angajamentele individuale din campania electorala ale partidelor care compun respectiva coalitie? Cine-si mai poate imagina ca, in conformitate cu legea in vigoare, promulgata de presedinte, pensiile vor creste pana la 40%? Asa cum au votat la gramada si unii, si altii, si frontul PSD, si frontul anti-PSD? Si cine ar mai putea visa la cresterea alocatiilor de stat pentru copii, votata si ea cu ambele maini de toate partidele politice? Si cum sa mai avem mari investitii in infrastructura, atata timp cat nu le putem da drumul decat spre vara, atunci cand, teoretic cel putin, vor putea face investitii, daca mai au cu cine colabora, si autoritatile locale? Paruiala pe buget continua. In ritm sustinut. Iar Klaus Iohannis, care este premierul de facto al Romaniei si deci trebuie sa-si asume raspunderea, s-a intos senin de la schi si se pregateste de zor pentru un nou weekend, pe o partie dedicata doar lui.
