O lege a suveranitatii nationale?
Si de ce nu? Este suficient ca suveranitatea sa fie prevazuta in Constitutie? Este suficient ca demnitarii sa fie obligati sa jure ca vor respecta suveranitatea statului roman? Este suficient sa facem parte din cea mai puternica alianta politica si militara a lumii, pentru ca suveranitatea noastra sa fie garantata? S-a dovedit ca nu. Poate ca nu vine nimeni sa ne ia suveranitatea cu japca. Poate ca nu ne forteaza nimeni cu pistolul la tampla sa renuntam la atribute ale suveranitatii. Dar ce se intampla daca noi insine o facem, asa cum s-a mai intamplat in istorie? Poate ca, din aceasta perspectiva, este nevoie de o lege speciala a suveranitatii. Dar cine sa o faca?
Avocatul Dan Chitic este sceptic in ceea ce priveste consistenta si forta vointei politice care s-ar putea manifesta in acest sens la nivelul partidelor sau al Parlamentului. El crede ca cetatenii insisi ar trebui sa solicite acest lucru. Utilizand prevederile articolului 74 de Constitutie. Conform acestui articol, o initiativa cetateneasca, care sa beneficieze de adeziunea a minimum 100.000 de persoane, adeziune exprimata in anumite conditii, ar fi calea cea mai potrivita de urmat. E posibil?
Eu cred ca numai prin exprimarea in forta a adeziunii unui numar foarte mare de cetateni le poate fi impusa parlamentarilor din diferite partide o solutie legislativa de acest fel. Eu cred ca numai sub o presiune formidabila, exprimata fara echivoc de un numar mult mai mare de cetateni decat acel minimum de 100.000 de mii prevazut de Constitutie, grupurile parlamentare si parlamentarii insisi vor fi constransi sa voteze o asemenea lege intr-o proportie de minimum doua treimi din numarul lor total. inca o data insist: presiunea trebuie sa fie cu adevarat formidabila.
Si iata de ce. O lege a suveranitatii nationale lezeaza interesele tuturor celor care au de profitat si profita de pe urma ingradirii sau chiar amputarii atributelor suverane ale statului. De pilda daca opresti cu desavarsire defrisarile de paduri pentru o perioada de mai multi ani, din dorinta de a lasa fondul forestier sa-si revina, sau daca doar opresti exporturile de masa lemnoasa bruta, lezezi interesele multor societati comerciale, din care unele, cum este Schweighofer, au o putere uriasa asupra autoritatilor statelor din care provin sau chiar asupra autoritatilor statului roman. si, implicit, influenta lor se exercita si asupra unor parlamentari.
Va mai amintiti intreaga nebunie generata de iresponsabila autorizatie de mediu care a fost data pentru declansarea exploatarii de cianuri a perimetrului Rosia Montana? Atunci au existat destul de multi parlamentari si chiar si un prim-ministru, in persoana lui Victor Ponta, care s-au pronuntat deschis in favoarea exploatarii. si, cu ajutorul lui Ponta, in prezent exista pe rol un proces impotriva statului roman, caruia i se cer despagubiri de miliarde de dolari. Cu chiu cu vai, la limita, Parlamentul a reusit atunci sa-si impuna vointa si chiar sa desfasoare o ampla ancheta, din care au rezultat capete de acuzare, puse cu toata documentatia din spate la dispozitia Parchetului General. Care Parchet General nu a mai reactionat in niciun fel aparand interesele statului roman.
Sau isi mai aminteste cineva de tentativa pe care eu am facut-o, in calitate de senator, propunand un proiect de lege prin care serviciilor secrete sa le fie interzis sa detina societati comerciale sau ONG-uri? Am fost literalmente calcat in picioare si de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga. Semn ca interesele serviciilor secrete se exercita in forta de cate ori e necesar, chiar prin intermediul unor parlamentari.
Mai recent s-a dus o teribila batalie tot in Parlamentul Romaniei privind legea offshore. O batalie pierduta de statul roman. Si, dupa cum poate oricine observa, deja societatile straine care vor exploata in beneficiul propriu uriasele zacaminte de gaze naturale din platforma continentala a Marii Negre isi fac de dimineata pana seara reclama pe posturile nationale de televiziune, o reclama mincinoasa, prin care ni se spune ca Romania va deveni astfel independenta energetic. Dar nu ni se spune cum. De vreme ce statul roman nu va beneficia gratuit sub, forma de cota din produsul realizat, nici macar de un metru cub de gaz natural.
Dar despre mafia europeana a deseurilor, cu interese uriase in Romania, pe care o transforma treptat intr-o groapa de gunoi a Europei, ce putem spune? Ce putem spune altceva decat faptul ca asemenea operatii nu pot fi realizate fara complicitatea multor autoritati ale statului asa-zis suveran, care, la randul lor, isi deleaga o parte dintre sarcini unor parlamentari iresponsabili?
Exemplele pot din nefericire continua. Dar ma opresc aici, oferindu-va doua linkuri pe care, daca le accesati, puteti afla mai multe despre aceasta initiativa, care, dupa parerea mea, creste pe zi ce trece si ne aduce speranta ca poate va destepta suficienti romani, mult mai multi decat 100.000, pentru ca legea suveranitatii sa ajunga vreodata sa fie votata in Parlamentul Romaniei. Pana una alta, e timpul unei dezbateri responsabile si este timpul ca cetatenii insisi sa propuna acele domenii si acele reglemetari, care nu pot lipsi dintr-un act normativ, care ne poate proteja nu numai indentitatea, ci si suveranitatea.
