MOTIVAREA DECIZIEI CCR PRIVIND BUGETUL DE STAT PE 2022 – Iata motivele pentru care judecatorii au respins sesizarea USR (Document)

1771

sursa foto: facebook Dan Barna

Lumea Banilor prezinta Decizia 904 din 28 decembrie 2021 a Curtii Constitutionale privind solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a Legii bugetului de stat pe anul 2022, obiectie formulata de un numar de 51 de deputati apartinand Grupului parlamentar al partidului Uniunea Salvati Romania, formatiune din care face parte si Dan Barna (foto stanga).

In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, se arata, printre altele, ca art.6 alin.(2) din legea criticata eludeaza mecanismele si algoritmul de distribuire a cotelor si sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat destinate pentru echilibrarea bugetelor locale, nerespectand principiile cuprinse in art.16 alin.(1) si (3) si art.17 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale. Astfel, pentru municipiul Bucuresti a fost alocata suma de 1.500 lei/locuitor/an (suma care a crescut arbitrar de la 1.350 lei/locuitor/an, cu mai mult de 11% fata de prevederea similara din Legea bugetului de stat pe anul 2021), nediferentiat pentru fiecare sector in parte, ceea ce incalca grav drepturile celui mai intins sector al Capitalei – sectorul 1.
Pentru o alocare mai mare in favoarea bugetului local al sectorului, USR invoca urmatoarele invoca urmatoarele argumente: pe teritoriul sau administrativ functioneaza 379 de institutii publice si ambasade care nu platesc niciun impozit local, este cel mai intins sector al municipiului Bucuresti, o parte semnificativa a numarului de elevi care invata in acest sector au domiciliul in alte sectoare, este cel mai performant sector din Capitala, fiind important pentru Romania sa se sustina acest nivel de performanta, precum si faptul ca in acest sector au loc 9% din nasterile din Romania. Se sustine ca se incalca, astfel, art.1 alin.(5) si art.16 alin.(1) si (2) din Constitutie.

Transportul elevilor

Se mai sustine ca legea criticata este neconstitutionala in ansamblul sau, fiind contrara art.1 alin.(5) privind principiul legalitatii si art.32 privind dreptul fundamental la invatatura din Constitutie, deoarece in cuprinsul sau nu au fost prevazute sumele necesare pentru asigurarea transportului elevilor. Aceste fonduri sunt reglementate prin art.84 alin.(11) din Legea educatiei nationale nr.1/2011 si reprezinta o forma concreta prin care se da substanta dreptului la invatatura (Decizia nr.657 din 17 octombrie 2019).
Se mentioneaza ca, potrivit Legii nr.226/2020, finantarea se face din bugetele locale, cu primirea sumelor necesare de la bugetul de stat, prin mecanismul transferurilor bugetare; or, pentru anul 2022, fondurile la care se refera art.56 din lege nu au fost cuprinse in legea criticata, ceea ce inseamna ca acest text este in contradictie cu art.4 lit.b) si art.5 alin.(3) din aceeasi lege care stabilesc destinatia sumelor acordate autoritatilor locale. Mai mult, art.56 se refera exclusiv la transportul local, nefiind prevazute nici fonduri si nici dispozitii referitoare la transportul judetean al elevilor. In lipsa fondurilor de la bugetul de stat, pana in prezent, consiliile judetene au refuzat efectiv sa aplice prevederile art.84 alin.(1) din Legea nr.1/2011, chiar si in contextul in care au fost pronuntate hotarari executorii/ definitive impotriva autoritatilor judetene. Se sustine ca aceasta dispozitie legala este lipsita de fundament economic si de transparenta procedurala. Se concluzioneaza ca modul de redactare a legii si lipsa cuprinderii sumelor de bani pentru transportul local si judetean al elevilor aduc atingere principiului legalitatii si drepturilor fundamentale consacrate de art.1 alin.(5), respectiv art.32 din Constitutie.

In urma analizarii sesizarii USR, judecatori constitutionali au respins-o.

Iata decizia CCR:

“Respinge, ca inadmisibila, obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.6 alin.(2) din Legea bugetului de stat pe anul 2022. Respinge, ca neintemeiata, obiectia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art.54 din Legea bugetului de stat pe anul 2022 sunt constitutionale in raport cu critica de neconstitutionalitate extrinseca formulata numai in masura in care aplicarea lor se realizeaza dupa o eventuala modificare sau completare a Legii nr.334/2006 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale. Respinge, ca neintemeiata, obiectia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art.56 din Legea bugetului de stat pe anul 2022 sunt constitutionale in raport cu criticile formulate. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Pronuntata in sedinta din data de 28 decembrie 2021„.

Iata pasaje din decizia CCR, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Curtea observa ca art.6 alin.(2) din lege este criticat prin prisma unei pretinse defavorizari a sectorului 1 al municipiului Bucuresti datorate algoritmului de alocare a sumelor de bani rezultate din impozitul pe venit estimat a fi incasat la bugetul de stat, la nivelul municipiului Bucuresti, drept care se concluzioneaza ca sunt incalcate prevederile art.1 alin.(5) si ale art.16 alin.(1) si (2) din Constitutie.
Raportat la aceasta critica, Curtea retine ca legea stabileste un criteriu unic si unitar de finantare a tuturor sectoarelor municipiului Bucuresti si realizeaza o alocare de principiu identica in privinta acestora, astfel ca o finantare preferentiala a unui sector sau altul este exclusa. Algoritmul de alocare a fondurilor este clar si comprehensibil, insa nemultumirea autorilor obiectiei de neconstitutionalitate nu vizeaza acest aspect, ci o pretinsa insuficienta a fondurilor banesti alocate sectorului 1 prin prisma unor situatii de fapt. Or, asemenea sustineri nu reprezinta veritabile critici de neconstitutionalitate, Curtea neavand competenta de a cenzura o optiune a legiuitorului in sensul reglementarii unui anumit mod de alocare a unor resurse financiare pentru unitatile administrativteritoriale. Tine de marja de apreciere a legiuitorului sa stabileasca solutia legislativa cea mai potrivita si adecvata pentru a realiza scopul alocarii acestor resurse, respectiv asigurarea dezvoltarii si stabilitatii financiare a unitatilor administrativ-teritoriale si echilibrarea bugetelor locale. De asemenea, Curtea retine ca, in jurisprudenta sa, a subliniat ca aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare este o problema exclusiv de oportunitate politica, ce priveste, in esenta, relatiile dintre Parlament si Guvern (Decizia nr.22 din 20 ianuarie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.160 din 2 martie 2016, paragraful 56).
Avand in vedere cele expuse, Curtea constata ca aceasta critica vizeaza aspecte ce tin de optiunea legiuitorului si de oportunitatea actului de legiferare, astfel ca obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.6 alin.(2) din lege este inadmisibila.
(…).

Argumentatia Curtii

Critica de neconstitutionalitate privind art.56 din lege 45. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate formulate in privinta art.56 din lege, se retine ca art.84 alin.(1) si (11) din Legea educatiei nationale nr.1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.18 din 10 ianuarie 2011, prevede: ‘(1) Elevii din invatamantul preuniversitar acreditat/ autorizat beneficiaza de gratuitate la servicii publice de transport local si judetean, rutier, naval, cu metroul, precum si feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic. (11) In vederea asigurarii gratuitatii prevazute la alin.(1), decontarea cheltuielilor se face de la bugetul de stat, prin transfer, catre unitatile administrativ-teritoriale’.
Art.L din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.130/2021 privind unele masuri fiscalbugetare, prorogarea unor termene, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1202 din 18 decembrie 2021, prevede: ‘In anul 2022, prin derogare de la prevederile art.84 alin.(11) din Legea educatiei nationale nr.1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, gratuitatea acordata elevilor din invatamantul preuniversitar acreditat/autorizat pentru transportul local rutier si naval se asigura din bugetele locale’.
Din coroborarea celor doua reglementari rezulta ca doar pentru transportul local rutier si naval finantarea gratuitatii reglementate de lege se realizeaza din bugetul local, si nu prin decontare de la bugetul de stat. Pentru a asigura sustenabilitatea finantarii acestor cheltuieli realizate din bugetele locale, reglementarea criticata a stabilit ca acestea se restituie de la bugetul de stat. Asadar, aceste cheltuieli sunt avansate mai intai de bugetele locale, pentru ca, ulterior, cheltuielile efectuate din bugetele locale, cu acest scop, sa fie acoperite din bugetul de stat.
Astfel, bugetul de stat a preluat o parte importanta a sarcinii financiare impuse bugetelor locale. O asemenea abordare tine de optiunea legiuitorului, Curtea neputand cenzura aspecte de oportunitate legislativa sau bugetara.
Cu privire la critica potrivit careia reglementarea criticata nu acopera cheltuielile realizate cu transportul rutier judetean, se poate observa ca cheltuielile cu acest tip de transport, precum si cu cel feroviar sau cu metroul nu intra in sfera de incidenta a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.130/2021, astfel ca ele urmeaza sa fie decontate din bugetul de stat, prin transfer, catre unitatile administrativ-teritoriale, potrivit normei de drept comun cuprinse in art.84 alin.(11) din Legea educatiei nationale nr.1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.18 din 10 ianuarie 2011.

Ipoteza gresita

Cu alte cuvinte, legea criticata a reglementat preluarea, in mod indirect, de catre bugetul de stat a unor cheltuieli realizate din bugetele locale, tocmai pentru a asigura sustenabilitatea bugetara a dreptului elevilor din invatamantul preuniversitar la gratuitatea transportului. Asadar, Curtea observa ca autorii obiectiei de neconstitutionalitate pornesc de la o ipoteza gresita, si anume aceea ca nu s-ar fi asigurat finantarea din bugetul de stat decat pentru transportul local rutier si naval. Or, in realitate, acestea din urma sunt asigurate prin bugetele locale, cu restituirea din bugetul de stat (catre cele locale) a sumelor folosite [Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.130/2021], iar celelalte gratuitati sunt decontate din bugetul de stat, prin transfer, catre unitatile administrativ-teritoriale [Legea nr.1/2011]. Aceste aspecte constituie optiuni legislative, pe care Curtea nu are competenta de a le cenzura.
Prin urmare, nu se poate retine incalcarea principiului legalitatii prevazut de art.1 alin.(5) din Constitutie prin faptul ca legiuitorul a apelat la modalitati tehnice diferite de sustinere a cheltuielii privitoare la gratuitatea transportului elevilor cuprinsa in art.84 alin.(11) din Legea educatiei nationale nr.1/2011. In fine, Curtea constata ca art.32 din Constitutie privind dreptul la invatatura nu este incident in cauza, tinand seama tocmai de faptul ca in discutie nu este insusi dreptul legal la gratuitatea transportului elevilor, ci modalitatea tehnica de realizare si sustinere a cheltuielilor pe care acest drept le implica. Avand in vedere cele expuse, Curtea constata ca obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.56 din lege este neintemeiata”.

*Cititi aici integral decizia CCR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole

liternet