MODIFICAREA CODULUI FISCAL: PROBLEME PENTRU PREMIER – Uniunea Profesiilor Liberale din Romania si Camera Consultantilor Fiscali, revoltate de intentia Guvernului Ciuca de a exclude firmele de consultanta din randurile microintreprinderilor: „In absenta consultantului fiscal, contribuabilul pierde: nu poate beneficia de intreaga paleta de deduceri pentru care e eligibil”

590

sursa foto: facebook Guvernul Romaniei

Guvernul condus de Nicolae Ciuca se pregateste sa creeze haos in lumea firmelor romanesti de consultanta (fiscala si nu numai), prin discriminarea lor.

Este vorba despre proiectul unei ordonante simple (OG) de modificare a Codului fiscal, prin care executivul urmareste sa excluda firmele de consultanta din randurile microintreprinderilor.

Mai exact, Executivul intentioneaza sa modifice urmatoarele doua pasaje din Codul fiscal:

  • art. 47 alin. 1 lit. a: „O microintreprindere este o persoana juridica romana care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent a realizat venituri, altele decat cele din consultanta si/sau management, in proportie de peste 80% din veniturile totale”;
  • art. 52 alin. 1: „Daca in cursul unui an fiscal, o microintreprindere realizeaza venituri mai mari de 500.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanta si/sau management in veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datoreaza impozit pe profit incepand cu trimestrul in care s-a depasit oricare dintre aceste limite”.

Redam actuala forma a celor doua pasaje din CF:

  • art. 47 alin. 1 lit. c: „In sensul prezentului titlu, o microintreprindere este o persoana juridica romana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: (…) a realizat venituri care nu au depasit echivalentul in lei a 1.000.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului in euro este cel valabil la inchiderea exercitiului financiar in care s-au inregistrat veniturile”;
  • art. 52 alin. 1: „Daca in cursul unui an fiscal o microintreprindere realizeaza venituri mai mari de 1.000.000 euro, aceasta datoreaza impozit pe profit, incepand cu trimestrul in care s-a depasit aceasta limita”.
     
    Avertismentul specialistilor

In acest context, Uniunea Profesiilor Liberale din Romania (UPLR) – condusa de fostul ministru al Finantelor Publice Gheorghe Ialomitianu  – si Camera Consultantilor Fiscali (CCF) – condusa de Dan Manolescu, prim-vicepresedintele UPLR – avertizeaza ca daca Guvernul isi va duce planul pana la capat, consultantii – fiscali si nu numai – vor fi nevoiti sa-si mascheze activitatea, facturandu-si serviciile sub alte denumiri de activitati.
Iar in cazul in care va disparea profesia de consultant fiscal, se va reduce si disciplina fiscala a contribuabilului – caz in care, in ultima instanta, statul va fi cel care va pierde.
Nu in ultimul rand, proiectul de Ordonanta a Guvernului este incoerent argumentat, mai reclama UPLR si CCF.

Prezentam intregul comunicat al celor doua asociatii profesionale:

Scrisoare deschisa privind pozitia Uniunii Profesiilor Liberale din Romania fata de excluderea firmelor de consultanta (fiscala) din randul microintreprinderilor
Cui serveste discriminarea consultantei (fiscale)? In niciun caz contribuabilului, in niciun caz statului!
Constatam cu surprindere ca, in propunerile de modificari si completari ale Codului fiscal cuprinse in proiectul de Ordonanta a Guvernului publicat pe site-ul Ministerului Finantelor, pentru care a fost stabilita si sedinta de dialog social la data de 12 iulie 2022, revine, cel putin aparent, eliminarea unei singure profesii liberale reglementate: aceea de consultant fiscal din randul beneficiarilor regimului fiscal al microintreprinderilor.
Facem inca de la inceput precizarea ca, in conditiile unei argumentatii extrem de lapidare si confuze pe care o gasim in nota de fundamentare a proiectului si a unui text legal propus lipsit de claritate si predictibilitate, este foarte greu de ghicit care este intentia reala de reglementare si, mai ales, este greu de inteles cum se va aplica efectiv prevederea propusa.
Astfel, intr-o prima acceptiune, interpretand textul exceptarii in sens restrans, se poate intelege ca acesta ar urma sa vizeze doar acele activitati din Clasificatia activitatilor economice (CAEN) in a caror denumire apare expres notiunea de ‘consultanta’, situatie in care ar fi afectate doar cateva activitati din CAEN, printre care se remarca cea de ‘consultanta fiscala’, care ar fi si singura afectata dintre toate activitatile aferente profesiilor liberale reglementate prin lege.
Intr-o a doua acceptiune, tinand seama si de cele cateva elemente prezente in nota de fundamentare a proiectului, cu referire la aceasta propunere de modificare, se poate insa intelege ca exceptarea ar viza toate acele servicii facturate de microintreprinderi care, pe fond, din perspectiva substantiala, ar putea fi asimilate cu relativa usurinta unei activitati de consultanta, de asistenta si/sau sprijin de specialitate oferite clientului pentru ca acesta sa poata lua o decizie intr-un domeniu sau altul.

Situatii elocvente

Exemplificam doar cateva situatii elocvente: opinia juridica oferita de o societate de avocatura clientului pentru ca acesta sa decida daca incheie sau nu un contract, opinia de specialitate oferita de o societate de proiectari (arhitectura) cu privire la constructia unui imobil, opinia unei societati de evaluare sau de expertiza contabila oferita clientului cu privire la valoarea reala a unei societati pentru ca acesta sa poata decide asupra achizitiei acesteia, opinia unei societati specializate in IT cu privire la achizitia unui sistem informatic etc. Si, de ce nu, opinia unui medic dintr-o clinica, societate medicala, oferita pacientului in urma unei ‘consultatii’, printr-o scrisoare medicala ce contine diagnosticul si tratamentul recomandat?
Iata ca, doar la prima vedere, aceasta exceptie introdusa in proiect ar putea sa para un aspect tehnic cu relevanta restransa. In realitate insa, ea face parte din acele ‘masuri’ care lovesc in perspectivele de modernizare a cadrului fiscal autohton, cu efecte negative atat la nivelul unei profesii sau la nivelul a foarte multe profesii, cat si al contribuabilului, si chiar al administratiei fiscale, pe langa faptul ca reprezinta o discriminare inexplicabila si foarte bizara.
Precizam ca numarul total de membri ai UPLR este de cca 80.000 de profesionisti, iar numarul membrilor CCF este de cca 6.000 de profesionisti, care ar putea fi afectati de aceasta asa-zisa ‘masura legislativa’.
In aceste conditii de confuzie cu privire la posibilitatile de interpretare asupra textului legal propus, argumentam aceasta opinie in cele ce urmeaza, luand in considerare, cu precadere, interpretarea in sens restrans a acestui text, astfel:

  1. Incepand din 2018, din momentul in care si societatea cu venituri din consultanta (indiferent de proportia in care realiza aceste venituri) a intrat in randul microintreprinderilor, a crescut considerabil numarul micilor furnizori de consultanta fiscala organizati in societati, oferind servicii accesibile unei palete tot mai largi de contribuabili. Cel mai important de remarcat in contextul prezentului proiect de act normativ este ca acest lucru s-a realizat fara ca numarul si volumul activitatilor de consultanta desfasurate ca activitate independenta individuala sa scada, ci, din contra si trendul acesteia a fost unul de crestere moderata, dar sistematica in ultimii cinci ani.
    Apreciem ca acest lucru nu poate fi decat o veste buna pentru o administratie fiscala care are nevoie de cresterea gradului de conformare fiscala a contribuabililor, in conditii de eficienta a colectarii (aspect esential mai ales
    intr-un sistem declarativ si complex de impozitare).
  2. Practica europeana si internationala arata ca un sistem fiscal modern nu poate functiona la intreaga capacitate in absenta institutiei consultantului fiscal. Prin misiunea sa, consultantul fiscal este profesionistul care ofera clientului-contribuabil, in primul rand, servicii de conformare fiscala!
    Direct spus: in absenta consultantului fiscal, contribuabilul pierde, pentru ca nu poate beneficia de intreaga paleta de deduceri pentru care este eligibil, iar astfel mecanismul fiscal nu-si indeplineste rolul prevazut in economie. De cealalta parte, statul este direct interesat de prezenta unui consultant fiscal care sa certifice ca respectivul contribuabil este preocupat sa-si plateasca impozitele in litera si spiritul legii (altminteri tot mai complexe).
    De altfel, in aceasta nota de pragmatism, chiar ANAF a introdus (prin Ordinul nr. 3635/2015), ca optiune pentru contribuabili, institutia certificarii de catre un consultant fiscal a declaratiilor fiscale, inclusiv a declaratiilor fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal. Cu alte cuvinte: cu cat mai multi consultanti activi pe piata, cu atat serviciul lor devine mai accesibil contribuabililor corecti, ajutand astfel administratia fiscala sa se concentreze pe cei incorecti!
  3. Din perspectiva profesionala (care ne permite atat cunoasterea legislatiei, dar si a realitatilor economice), nu numai ca intelegem, dar consideram justificata preocuparea legiuitorului de a limita exploatarea abuziva a regimului fiscal al microintreprinderii, in cazul acelor contribuabili care, sub paravanul unei multitudini de denumiri si forme a contractelor de servicii incheiate cu microintreprinderi (de asistenta – tehnica, juridica, a conducerii –, de consultanta de monitorizare, de supraveghere, de management, de consultanta in management, etc.) mascheaza in fapt o relatie de dependenta care mai degraba ar fi trebuit transpusa intr-un contract de munca, intr-un raport de ordin salarial.
    Apreciem insa ca aceasta preocupare fireasca a fiscului ar trebui sa se manifeste in primul rand prin implementarea unui ‘sistem de administrare a contribuabililor pe baza de clase de risc fiscal, in care masurile de administrare fiscala, inclusiv cele de control, vor fi adaptate riscului fiscal aferent fiecarei clase de contribuabili’ (obligatie asumata de altfel abia acum si prin PNRR, dar al carue temei legal a fost creat in Codul de procedura fiscala la art. 7 inca din anul 2018, unde a fost stabilit si un termen de implementare efectiva de … 90 de zile, termen depasit cu nu mai putin de 4 ani!).
  4. Pe de alta parte, daca aceasta este problema reala care trebuie rezolvata – evitarea disimularii unor activitati dependente in servicii facturate de microintreprinderi –, atunci, fara indoiala, nu aceasta repunere in Codul fiscal a unei prevederi care in urma cu circa 5 ani a fost eliminata pentru ca se dovedise ineficienta si discriminatorie este solutia corecta si eficienta de rezolvare.
    Astfel, Codul fiscal are deja prevederi clare care permit recalificarea unor activitati derulate in baza unor contracte formale de servicii, atunci cand aceste activitati nu intrunesc cel putin patru dintre cele sapte criterii de independenta. Desigur ca si aceste prevederi se aplica in cadrul activitatilor de administrare fiscala in situatiile in care starea de fapt si probele administrate confirma fenomenul de disimulare si impun acest lucru.
    De asemenea, si procedura fiscala dispune de reguli antiabuz care fac posibila aplicarea tratamentului fiscal corespunzator continutului economic al unei operatiuni, chiar daca forma juridica, formala a acesteia este disimulata.
    Iata ca legislatia fiscala pune de mai multi ani la dispozitia administratiei fiscale atat definitii suficient de clare, precum si reguli antiabuz care fac posibila rezolvarea acestei probleme a disimularii activitatilor dependente prin intermediul microintreprinderilor, doar prin masuri de administrare fiscala, si nu printr-o exceptare legislativa nefundamentata si total lipsita de predictibilitate, dar si de eficienta, in forma in care este ea propusa pentru art. 47 alin. (1) Cod fiscal, din proiectul de ordonanta.
    In aceasta ipoteza, in lipsa unei astfel de abordari bazate pe masuri sistematice de administrare fiscala care sa vizeze fondul problemei, utilizandu-se instrumente legislative existente deja (asa cum am aratat mai sus), apare urmatoarea intrebare din practica: ce se intampla cu acea consultanta care e chiar… consultanta, cand serviciul este real si, mai mult decat atat, acesta este prin definitie bazat pe independenta dintre prestator si client?
    Exact acesta este cazul consultantei fiscale: prin insasi legea de infiintare si functionare a acestei profesii, pe model european, activitatea de consultanta fiscala se exercita exclusiv de un membru al comunitatii profesionale (CCF), persoana fizica sau juridica, in baza autorizarii organismului profesional si a unei pregatiri de specialitate la intrarea in profesie si, mai mult, o pregatire continua obligatorie asigurata de organismul profesional.
    In acelasi timp, se poate vorbi de consultanta fiscala doar in baza unui raport juridic de independenta intre consultant si persoanele fizice sau juridice carora le acorda consultanta. Aceste conditionalitati sunt in ultima instanta minime masuri de protectie prin care chiar statul, prin legea de organizare si functionare a profesiei, s-a asigurat ca profesia de consultant fiscal este practicata doar de cei care inteleg pe deplin responsabilitatile acestui statut (a se vedea si raspunsul CCF catre Consiliul Concurentei).
    Astfel, consultanta fiscala are un loc bine definit si delimitat in cadrul consultantei de afaceri la modul general (recunoscuta inclusiv prin clasele de incadrare CAEN). Iar din aceasta perspectiva, nu poate fi considerata decat ca fiind discriminatorie si, in ultima instanta, abuziva orice ingradire a accesului consultantei fiscale la un regim fiscal accesibil unor alte activitati care ofera cel putin aceleasi garantii de independenta si substanta economica.
  5. Mai mult, suntem in fata unei masuri care nu poate fi explicata si justificata coerent si plauzibil nici macar prin nota de fundamentare a proiectului de Ordonanta: ‘Microintreprinderile pot desfasura oricare dintre activitatile ce se regasesc in Clasificarea activitatilor din economia nationala – CAEN –, analizele efectuate din aceasta perspectiva asupra rentabilitatii activitatii economice desfasurate si a sarcinii fiscale relevand faptul ca persoanele juridice care desfasoara activitati din codul M – Activitati profesionale, stiintifice si tehnice –, care necesita un inalt grad de pregatire punand la dispozitia beneficiarilor cunostinte si competente specializate (cazul consultantei fiscale – nota CCF), reprezinta cel mai mare numar de persoane cu rate ridicate de rentabilitate a activitatii. Prin urmare, avand in vedere aceste imprejurari, se propune limitarea aplicarii acestui regim de impozitare pentru persoanele juridice care obtin venituri din consultanta si management in cazul carora veniturile de asemenea natura nu pot depasi 20% din totalul veniturilor obtinute’.
    Din aceasta fundamentare rezulta ca motivul exceptarii ar fi faptul ca activitatile apartinand codului M (profesionale, stiintifice si tehnice) sunt corespunzatoare unui inalt grad de cunostinte profesionale si competente specializate, iar acest lucru le confera un nivel de rentabilitate mai ridicat, probabil, decat media. Daca acesta este motivul real al exceptarii, si nu cel al disimularii muncii dependente (asa cum am prezentat in ipoteza noastra anterioara), nici in acest caz solutia propusa in proiectul de ordonanta nu este doar nejustificata, ci si total lipsita de logica, chiar in raport cu cele precizate in nota de fundamentare, cel putin din urmatoarele considerente:
    a. Astfel, cu toate ca in fundamentarea Ministerului Finantelor argumentul prezentat este acela al ‘ratelor ridicate de rentabilitate ale activitatilor din Codul M – Activitati profesionale, stiintifice si tehnice’ –, textul propus in proiect foloseste expresia ‘veniturile din consultanta si/sau management’ pentru a construi practic aceasta exceptie de la aplicarea regimului fiscal de microintreprindere, conditia fiind aceea ca veniturile din aceste activitati sa nu depaseasca 20% din totalul veniturilor, fara sa faca insa nicio precizare concreta a codurilor CAEN vizate, lipsind astfel de predictibilitate norma fiscala de exceptare, in conditiile in care in Clasificatia activitatilor din economia nationala exista mai multe pozitii in care apar aceste doua notiuni, dar si alte pozitii care nu folosesc in denumire aceste doua notiuni, dar care, prin continutul activitatilor, pot fi similare. Asadar, in aplicare ar putea sa apara interpretari multiple.
    Potrivit normelor legislative, exceptiile sunt de stricta aplicare si, astfel, reglementarea lor trebuie facuta cu mare precizie in textele legale. De altfel, acest lucru este realizat corect in multe alte articole ale Codului fiscal si chiar in cazul propunerii de modificare de la alineatul (2) al aceluiasi articol 47.
    b. Activitatea de consultanta fiscala se desfasoara in baza autorizarii de catre societati, la ONRC, a codului ‘CAEN 6920 – Activitati de contabilitate si audit financiar; consultanta in domeniul fiscal’. Daca din textul de lege propus s-ar intelege ca veniturile din activitati contabile si veniturile din activitati de audit financiar sunt compatibile, sa spunem asa, cu regimul fiscal al microintreprinderilor si doar veniturile din consultanta fiscala nu sunt compatibile cu acest regim, atunci reglementarea ar fi discriminatorie chiar in cadrul aceluiasi cod CAEN.
    Extragerea activitatii de consultanta fiscala dintre cele trei activitati liberale reglementate prin lege (activitati care functioneaza si sub acelasi cod CAEN) este absolut fara nicio justificare chiar prin prisma notei de fundamentare a ordonantei, intrucat toate cele trei activitati, pe de o parte, sunt corespunzatoare unei profesii liberale reglementate prin lege, iar, pe de alta parte, inglobeaza un nivel inalt de cunostinte profesionale si specializare si inregistreaza rate de rentabilitate similare sau foarte apropiate.
    Mai mult, la nivel practic, in aceasta ipoteza este foarte posibila aparitia unor transferuri artificiale ale activitatii de consultanta fiscala spre celelalte doua activitati din cadrul aceluiasi cod CAEN prin includerea acesteia in facturile reprezentand servicii de contabilitate si, de ce nu, chiar de audit financiar, luand in considerare faptul ca, in mare parte, consultantii fiscali detin si calitatea de experti contabili si/sau auditori financiari.
    In acest context, al unor caracteristici similare din perspectiva nivelului inalt de specializare, al independentei in raport cu beneficiarul prestatiei si al marjei profitului contabil, superioare activitatilor clasice de productie sau comert, trebuie sa precizam ca activitatile specifice tuturor profesiilor liberale derulate individual sau organizate juridic in societati persoane juridice se incadreaza in aceiasi parametri de calificare, independenta si rentabilitate, fara ca acestea sa fie insa exceptate de la regimul fiscal al microintreprinderilor prin proiectul de ordonanta. (De exemplu: activitati de audit, de avocatura, de notariat, de evaluare, de contabilitate, de arhitectura, organizarea insolventei, executarea creantelor, activitati medicale, mediatorii s.a.m.d).
    c. De altfel, la nivelul economiei nationale exista numeroase alte activitati, si in afara celor corespunzatoare profesiilor liberale reglementate, care presupun de asemenea niveluri inalte de calificare sau specializare, cheltuieli materiale reduse si care inregistreaza rate ridicate de rentabilitate, dar nici acestea nu sunt exceptate de la regimul fiscal al microintreprinderilor prin proiectul de ordonanta. Iata doar cateva exemple: activitatile din domeniul IT, activitatile de natura tehnica – de asistenta tehnica, de mentenanta si chiar unele de reparatii –, activitati de proiectare si peisagistica, activitati de intermediere si comisionariat, studii de fezabilitate, oportunitate si altele asemenea, formarea profesionala si lista poate continua foarte mult.
    Concluzii
  6. Consideram nefundamentata, nejustificata si inacceptabila abordarea proiectului de ordonanta prin care se ‘extrage’ consultanta fiscala din multitudinea de profesii liberale reglementate si din multitudinea de alte activitati economice cu caracteristici similare cel putin din punct de vedere al nivelului rentabilitatii, dar nu numai, asa dupa cum am aratat mai sus, si care, pe de alta parte, nu tine seama de statutul acestei profesii reglementate a consultantului fiscal.
  7. Orice eventuala discriminare a consultantului fiscal ar fi nu doar abuziva, dar va ajunge sa afecteze inclusiv administratia fiscala, eforturile de modernizare ale acesteia, Camera Consultantilor Fiscali fiind, pe de o parte, intr-un parteneriat istoric si benefic atat cu Ministerul Finantelor, cat si cu ANAF, incheiat in scopul imbunatatirii permanente a legislatiei si a procedurilor fiscale (prin valorizarea expertizei practice a reprezentantilor Camerei, inclusiv in pregatirea profesionala continua a functionarilor fiscali), iar pe de alta parte fiind interfata dintre contribuabil si administratia fiscala, cu menirea de a asigura colectarea corecta si echilibrata a impozitelor la bugetul public.
  8. Daca Ministerul Finantelor decide sa mentina prevederea privind exceptarea in cazul activitatilor de ‘consultanta si/sau management’, asa cum apare formulata in proiect, trecand peste argumentele prezentate mai sus, consideram ca este obligatorie precizarea in nota de fundamentare a numarului de contracte de servicii de consultanta fiscala, precum si a valorii totale a acestora, incheiate de societati de consultanta fiscala organizate ca microintreprinderi, cu societati beneficiare – contracte dovedite, potrivit legii, ca disimuleaza o activitate dependenta a unui consultant fiscal, in raport cu societatea beneficiara.
    Prezentarea acestor informatii statistice in fundamentarea propunerii legislative este necesar a fi facuta in mod comparativ cu toate celelalte activitati liberale mentionate si cu celelalte activitati economice exemplificate, tocmai pentru a se justifica aceasta ‘extragere’ a consultantei fiscale din lista profesiilor liberale si a activitatilor economice, pentru a fi exclusa de la regimul fiscal al microintreprinderilor.
    O astfel de fundamentare este intotdeauna obligatorie, atunci cand se reglementeaza acest tip de exceptii de la regula generala, tocmai pentru a arata nivelul major de semnificatie a unui fenomen care se produce pe scara larga la nivel national, de obicei prin abuz de lege, si, care genereaza prejudicii bugetare importante la nivel national. Altfel, daca aceste elemente nu pot fi demonstrate in fundamentarea masurii, astfel de solutii legislative nu pot fi considerate decat disproportionate si lipsite de realism.
  9. Daca intentia de reglementare ar fi cea in sens larg, care sa vizeze toate domeniile, activitatile si specializarile care ofera clientilor si, respectiv, factureaza opinii de specialitate, care substantial pot insemna o forma specifica de consultanta, asa cum am exemplificat mai sus, atunci semnalam dificultatile majore de aplicare si riscurile unor noi abuzuri ale administratiei fiscale, pentru ca aceasta din urma ar fi cea care ar urma sa evalueze, sa analizeze si, eventual, sa recalifice tranzactiile reprezentate de sute de mii de facturi, din diverse domenii de activitate care, doar aparent, dupa denumire, nu ar ingloba si elemente de consultanta.
    Propuneri alternative
  10. Eliminarea exceptarii ‘managementului si/sau consultantei’ din continutul alin. (1) al art. 47 din Codul fiscal, din proiectul de Ordonanta a Guvernului, intrucat este insuficient fundamentata, discriminatorie, impredictibila si lipsita de eficienta, asa dupa cum am aratat, aceasta ‘masura legislativa’ sa fie realizata practic prin masuri reale de administrare fiscala cu instrumentele legislative existente deja la dispozitia fiscului, dar nefolosite inca suficient.
  11. Daca prima propunere nu este luata in considerare si se apreciaza justificata mentinerea unei/unor exceptii de acest gen, atunci este obligatorie atat asigurarea claritatii si predictibilitatii reglementarii acestei exceptii, cat si eliminarea discriminarii evidente a unei singure profesii liberale reglementate
    – aceea de consultant fiscal –, daca, la nivel de intentie de reglementare, s-a dorit acest lucru.
    Aceste deziderate se pot realiza fie prin mentionarea expresa a codurilor CAEN corespunzatoare activitatilor care intr-adevar se justifica sa fie exceptate de la regimul fiscal al microintreprinderilor, fie, pentru mai multa claritate, prin completarea textului de lege cu o prevedere prin care sa se precizeze expres faptul ca activitatile societatilor corespunzatoare tuturor profesiilor liberale reglementate prin lege nu intra in categoria celor excluse de la regimul fiscal al microintreprinderilor sau a celor conditionate de un nivel limitativ al veniturilor (maximum 20% in proiectul de O.G.). Considerentele in acest sens au fost prezentate pe larg in argumentatia noastra de mai sus”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole