Mecanismul de blocaj
Analiza lui Sorin Rosca Stanescu
In acest an, cresterea economica va incetini, iar spre sfarsit se va impotmoli de-a binelea. In 2025, primul an post-electoral, vom avea o curba de sacrificiu. Care este mecanismul infernal prin care vom fi atat de greu loviti?
Putem sa desfacem acest nod gordian al crizei in care s-a plasat si acum se zbate Romania, tragand de oricare dintre firele care-l compun. Eu ma voi opri la creditare. In acest an, vor primi credite de la banci mult mai putine persoane fizice si mult mai putine societati comerciale. Si la dobanzi mult mai mari. Din aceasta perspectiva, in 2025 ne asteapta infernul. Fara credite sau cu credite la dobanzi exorbitante, un numar alarmant de mare de romani isi vor pierde proprietatile. Acestea vor fi preluate si apoi valorificate de catre banci. Fara credite sau cu dobanzi exorbitante, societatile comerciale nu se vor putea finanta, nu se vor putea dezvolta si nu vor putea sub nicio forma face fata concurentei societatilor straine, care se crediteaza de afara, in conditii mult mai avantajoase. Si, in aceasta situatie, economia Romaniei intra intr-o criza profunda. Dar de unde pana unde aceasta situatie grea legata de creditare? Ce este atat de diferit in Romania, fata de alte state ale Uniunii Europene? In definitiv, totalul datoriilor Romaniei se situeaza undeva la media Uniunii Europene. De ce atunci noi suntem cei care intram in criza?
Raspunsul la aceasta intrebare dramatica ni-l ofera pur si simplu posibilitatea sau imposibilitatea Romaniei de a-si acoperi intr-un termen rezonabil datoriile. Sau de a diminua treptat respectivele datorii. Pentru a face acest lucru, este insa necesar ca economia sa produca an de an plusvaloare. Cu alte cuvinte, sa aiba o crestere mai accentuata decat cea a datoriilor. Or acest lucru nu se intampla. Si iata mai jos cifrele. Cifrele care nu mint.
In 2024, gaura financiara a Romaniei este de 36 de miliarde de euro. Aceasta suma este alcatuita dintr-un deficit bugetar calculat la 17 miliarde de euro si datorii care trebuie rostogolite pentru supravietuirea statului, in valoare de 19 miliarde de euro. Ma refer exclusiv la datoriile scadente in 2024. Pentru a suporta cheltuielile prevazute in legea bugetului, suntem obligati sa facem rost, intr-o forma sau alta, de cei 36 de miliarde de euro. Care reprezinta exclusiv bani pentru supravietuire. De unde ii luam?
In principiu, statul se imprumuta de la banci. In principal. Numai ca bancile din Romania, desi realizeaza profituri din ce in ce mai mari, sunt deja pe rosu din perspectiva imprumuturilor pe care le-au acordat. Pentru a-si diminua riscul, ele nu au alta solutie decat sa diminueze creditarea si sa incerce sa accelereze recuperarea banilor imprumutati. Diminuarea creditarii se face prin marirea exploziva a dobanzilor. In aceste conditii, statul, pentru a goli bancile de banii ramasi, ii va sacrifica pe cetateni si va sacrifica societatile comerciale care, pentru sistemul bancar, prezinta un grad ridicat de risc. Dar nici in aceste conditii, in 2024, banii nu ajung. O alta cale de a atrage bani la buget este emiterea de obligatiuni. Pe care bancile le vor cumpara in conditii extrem de avantajoase pentru ele. Nici asa insa nu va putea fi acoperita gaura de 36 de miliarde de euro. Asa se face ca la un interval alarmant de scurt de timp vom primi din nou vizita expertilor Fondului Monetar International.
Aceiasi experti care au fost prezenti in Romania si la sfarsitul anului trecut. De ce mai este necesara o noua evaluare? Pentru ca indicatorii pe care i-am prezentat atunci cand a fost conceput bugetul nu mai corespund cu realitatea prezenta. Dar asta stim si noi foarte bine, la fel cum au intuit de buna seama si expertii FMI. Si atunci ce cauta ei totusi la Bucuresti?
Nu am informatii certe, dar presupun ca expertii FMI ne evalueaza de aceasta data pentru a vedea in ce conditii ar putea acorda un imprumut Romaniei. O plasa de salvare. In principiu, un imprumut contractat cu Fondul Monetar International, din care facem si noi parte, este ieftin. Adica cu dobanzi rezonabile. In realitate insa, pe langa dobanzi, Fondul Monetar International ne impune o serie intreaga de conditii dure, unele legate de valorificarea pe mai nimic a unor active dintre cele pe care le mai detine statul roman. Ceea ce inseamna, brutal vorbind, o crestere a deznationalizarii Romaniei. Pretutindeni in lume asa a lucrat FMI. Si asa a lucrat si in Romania, de cate ori am fost siliti sa contractam imprumuturi. De ce ar fi acum altfel?
In aceste conditii, 2025, un an postelectoral, in care Guvernul, care va fi el, va trebui sa supravietuiasca si sa incerce din rasputeri sa opreasca hemoragia, va plati in numele nostru si pe seama noastra intreaga polita a greselilor trecute, la care se adauga greselile deliberate din acest an electoral. Rezultatul va fi o curba de sacrificiu pentru populatii si societatile comerciale, care, pentru o vreme cel putin, dincolo de scaderea dramatica a nivelului de trai, va avea drept consecinta o stagnare sau chiar un regres economic. Curba de sacrificiu este o terapie de soc, prin care statul, aflat sub sabia lui Damocles, isi reduce de voie de nevoie incasarile in raport cu reducerea activitatii economice, dar, intr-o proportie semnificativ mai mare, taie din cheltuieli. Din salariile bugetarilor si respectiv locurile ocupate de acestia si din pensii. Anuland sau diminuand la maximum investitiile care ar putea aduce valoare adaugata la buget.
Sursa: corectnews
