Marcel Ciolacu i-a spulberat!
Victoria pe care premierul a obtinut-o in Parlament este zdrobitoare. Opozitia, mai galagioasa decat oricand, s-a dovedit incapabila sa depuna o motiune de cenzura. Drept urmare, "Legea privind unele masuri fiscale” va merge la promulgare. Si intra in vigoare. Daca nu care cumva Curtea Constitutionala va spune "ba”.
A reiesit cu claritate – iar acum discut strict din punctul de vedere al jocului politic – ca Guvernul Marcel Ciolacu dispune in Parlament de o majoritate extrem de robusta. Ceea ce inseamna ca, cel putin in perioada urmatoare, poate taia si spanzura. Desigur, la figurat. Iar opozitia, cu tot avantul pe care si-l ia, este extrem de slaba. Inconsistenta. Incoerenta. Si mai ales dezbinata.
De ce este dezbinata opozitia? De ce mai multe partide au amenintat ca vor depune motiuni de cenzura, au trecut si la redactarea textelor, dar nu au reusit cu niciun chip sa stranga semnaturile necesare, astfel incat documentele respective macar sa fie supuse dezbaterii in plenul Parlamentului? De ce romanilor le-au fost anuntate mai multe motiuni de cenzura si nu s-au ales cu niciuna? Este bine sau este rau ca s-a intamplat acest lucru?
Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, sa semnalam totusi faptul ca, pe de-o parte, opozitia reclama, pe buna dreptate sau nu, ca nu i s-a acordat timpul necesar prevazut de lege pentru a riposta, iar pe de alta parte ca exista o sabie a lui Damocles deasupra capului Guvernului, reprezentata de Curtea Constitutionala a Romaniei, care va fi sesizata - a fost anuntat acest lucru - de toate partidele din opozitie, minus UDMR. Pana una alta insa, trebuie consemnata victoria ca atare.
Daca este bine sau rau, putem judeca utilizand doua filtre. Filtrul democratiei si filtrul oportunitatii. Strict democratic vorbind, e clar ca exista un deficit in interiorul clasei politice de la Bucuresti, care rezulta din simplul fapt ca o asumare de raspundere pe un act normativ atat de important si care poate avea urmari extrem de grave, taxat de multi drept o lege a austeritatii, trebuia sa atraga dupa sine nu neaparat caderea Guvernului, dar in orice caz contestarea si punerea in discutie a acestuia printr-o motiune de cenzura. Care nu a mai avut loc. Pe de alta parte, date fiind circumstantele – si nu ma refer exclusiv la razboiul din Ucraina – stabilitatea politica din Romania este mai necesara decat oricand. Caderea Guvernului intr-un moment foarte complicat si extrem de sensibil sub aspect economic, dar si in privinta raporturilor noastre cu Uniunea Europeana, grosso modo ar aduce prejudicii mai mari pe termen scurt si mediu cetatenilor acestei tari decat o lege a austeritatii, care are un mare numar de zone vulnerabile. Avariata sau nu, nava Executivului merge inainte.
Exista o explicatie a faptului ca opozitia nu s-a unit pentru a strange numarul necesar de semnaturi. Nu s-a unit pentru ca a tras din directii diferite. Pozitiile USR, ale AUR si ale Fortei Dreptei in ceea ce priveste viziunea asupra supravietuirii bugetare a Romaniei si solutiile care ar trebui adoptate sunt total diferite. Cu toate astea, daca USR si Forta Dreptei ar fi semnat documentul prezentat de AUR, toate cele trei partide ar fi beneficiat de un mare castig. Ar fi existat o motiune de cenzura si, ca atare, o dezbatere in Parlament in cursul careia fiecare formatiune politica ar fi avut posibilitatea sa-si prezinte punctele de vedere si argumentele. Pentru procesul democratic, ar fi rezultat un avantaj, pentru ca cetatenii, intr-un an preelectoral, ar fi avut posibilitatea sa inteleaga mai bine cum gandesc liderii respectivelor partide.
Acum, cele trei partide din opozitie se spanzura de iluzia contestatiei pe care fiecare, separat, promite ca o face pana sambata noaptea, care este termenul limita, la Curtea Constitutionala a Romaniei. Iar CCR ce ar putea sa faca in aceasta privinta? Sa arunce tara in haos? Sa oblige Guvernul sa piarda un timp pretios atunci cand acesta lucreaza contra cronometru, pentru a elabora un nou proiect de lege?
In mod cert, PSD iese in castig din confruntarea care a avut loc. Pana una alta, pana cand va ocoli zidul sau se va izbi de zid, Executivul dispune de o gura de oxigen. Iar electoratul sau se poate bucura, pentru ca liderii pe care-i sustin au obtinut o victorie.
UDMR, un partid extrem de pragmatic, uneori cinic in pragmantismul lui, si-a realizat cateva obiective. Si-a mai pus cativa saci in caruta. Dar pe termen mediu si lung, marele castigator este AUR. De ce? Pentru ca a fost perceput de toate celelalte partide drept principala forta de opozitie. Pentru ca s-a miscat repede, in forta si coerent. Balbaiala USR si balbaiala Fortei Dreptei vor avea drept rezultat taxarea electorala a acestor partide. In aceasta batalie, PNL nu prea s-a vazut, opozitia pe care unii liberali o fac transformandu-se mai degraba intr-o pantomima.
Pacat ca se mai pierde timp si se mai consuma nervi printr-o actiune sau mai multe actiuni la CCR. Vai de statul care atarna in suspensia deciziilor unei Curti Constitutionale.
sursa: corectnews
