Risipa banilor publici nu este nici pe departe o abstractiune, ci se vede cu ochiul liber in lipsa atat a autostrazilor, cat si a scolilor si a spitalelor, a afirmat prim-vicepresedintele AUR Marius Lulea (foto) joi, 7 decembrie 2023, la dezbaterea „Romania – placa turnanta a transporturilor europene”, organizata la Parlament de catre Alianta pentru Unirea Romanilor (click aici pentru a citi).

Concret, liderul AUR s-a referit la datoria publica de 120 miliarde euro a Romaniei. Acesti bani sunt pur si simplu aruncati pe fereastra, in conditiile in care nu vedem construindu-se nici autostrazi, nici spitale, nici scoli, a subliniat Lulea. Cu suma de 120 de miliarde de euro ar fi putut fi construite autostrazi care efectiv sa ajunga in China, a adaugat inginerul constructor Marius Lulea.

De exemplu, risipa banilor publici se vede pe santierele de autostrazi, unde statul roman prefera sa atribuie contracte catre firme straine fara experienta, care sfarsesc prin a trage teapa nu doar Guvernului, ci si societatilor romanesti subcontractante, a detaliat prim-vicepresedintele AUR.

La acestea se adauga nepasarea statului fata de industria autohtona, Guvernul Romaniei evitand investitiile in companiile autohtone producatoare de locomotive si vagoane. Iar aceasta nepasare se traduce in zeci de milioane de euro pierduti in fiecare luna – de exemplu, din cauza cozilor imense care se formeaza in vami, a mai spus Marius Lulea.

Prezentam declaratia liderului AUR de la dezbaterea „Romania – placa turnanta a transporturilor europene” (vezi video):

„Cred ca in zona de politica trebuie sa existe mai multi specialisti decat asa-zisi politicieni cu diplome invizibile, care pana la 35 de ani nu au fost de gasit in munca. Nu stiu cine dintre dumneavoastra pana la 35 de ani nu a reusit sa-si inscrie ceva in CV. Cu toate acestea, pare un tipar: daca ai aceasta sansa, poti sa ajungi si premierul Romaniei.

Dar am sa ma intorc la subiectul pe care il avem astazi de dezbatut, pornind de la o cifra: Romania are astazi o datorie de 120 de miliarde de euro, catre diversi actori externi sau interni. Vorbim de datoria publica a statului roman – deci nu de datoria privata. Daca impartim aceasta suma la un pret mediu de 15 milioane de lei per kilometru de autostrada, o sa obtinem o cifra ametitoare: 8.000 km. O sa spuna, poate, cineva ca noi am facut alte lucruri in aceasta perioada. Care lucruri? Statul roman trebuia sa faca educatie. Scoli s-au construit foarte putine. Abia daca au reusit sa puna un polistiren cu fonduri europene pe cele existente. Sanatatea este la pamant – spitale nu s-au facut. Si atunci intrebarea este: ce anume s-a facut, ca sa fie atat de important? Cu o asemenea suma, Romania ar fi putut sa construiasca suficienta autostrada, incat sa ajunga pana in China: 6-7.000 de kilometri terestru.

Sumele de multe ori nu ne spun nimic. Constructori avem, insa cei care lucreaza in zona de constructii stiu foarte bine ca la licitatii se pun conditii foarte dure, care nu sunt de indeplinit pentru firmele din Romania, din moment ce autostrazi nu prea s-au facut. Si atunci apar tot felul de companii din afara tarii, care vin cu un laptop, cu declaratii in fals de la o asa-zisa firma-mama si care ajung in cele din urma sa nu mai finalizeze proiectele: primesc avansul, se prefac ca muncesc ceva, dau teapa si la subantreprenori (lasand firmele romanesti care muncesc in faliment) si, evident, dau teapa si statului roman, contribuabilului roman.

Infrastructura rutiera este una dintre probleme. As dori sa vorbesc putin si de transportatori. Am fost la Giurgiu si era o coada imensa acolo. Cred ca erau aproape o mie de masini care asteptau sa treaca granita. Pe cealalta parte (a Romaniei), la fel: firmele de transport romanesti trebuie sa stea la coada.

Daca ar fi sa adunam costurile acestui esec al intrarii in Schengen, s-ar putea sa va mirati ca vorbim de sume foarte mari de bani: vorbim de zeci de milioane de euro in fiecare luna, reprezentand costul acestor oameni care stau in granita, costul firmelor si timpul pe care il pierdem. (…)

Exista astazi, inca, cateva companii in Romania care pot produce trenuri, locomotive, vagoane. Sigur ca astazi timpurile sunt de asa natura, incat o buna parte din componente trebuie importate. Asta se intampla si in Germania – nimeni nu produce de toate. Dar si daca am fi produs in Romania 30% din ceea ce avem noi nevoie, ar fi fost suficient ca sa tinem specialisti, sa avem ingineri, sa avem universitati si sa dam de munca romanilor aici, acasa. (...)

Infrastructura feroviara este la pamant. Abia s-a cumparat un tren. Acel tren n-a fost cumparat din Romania. Firmele romanesti ajung sa fie excluse de la aceste achizitii, care fie sunt pentru transportul national feroviar, fie pentru transportul din interiorul oraselor”.

https://www.youtube.com/watch?v=TxrHR_Qbj10&t=485s