INCEP PROCESELE COLECTIVE IMPOTRIVA GUVERNULUI – In joc: pensiile, alocatiile si salariile pentru profesori

6995
Avocatul Gheorghe Piperea prezinta dezastrul managerial al lui Nicusor Dan

Romanii nu trebuie sa accepte fara sa cracneasca batjocura la care se deda Guvernul, prin refuzul de a majora o serie de venituri, a caror crestere este stabilita prin legi votate de catre Parlament – unica autoritate legiuitoare a tarii, conform Constitutiei.

De aceea, cetatenii trebuie sa actioneze in judecata Executivul, pentru ca instantele sa-l oblige la punerea in practica a majorarilor de pensii, alocatii si salarii ale profesorilor.

Apelul a fost lansat vineri, 4 septembrie 2020, de catre avocatul Gheorghe Piperea (foto 1), cel care s-a oferit sa-i reprezinte pe romani in procese colective contra guvernului Ludovic Orban. Mentionam ca avocatul a initiat in ultimii 6 ani numeroase procese colective impotriva bancilor, legate de clauzele abuzive din contractele de creditare, castigand cele mai multe dintre aceste actiuni.

De data aceasta, maestrul Piperea argumenteaza – in trei mesaje detaliate, publicate pe Facebook vineri, sambata si duminica – faptul ca romanii nu trebuie sa se lase calcati in picioare, ci trebuie sa ceara in instanta obligarea Executivului la majorarea efectiva a veniturilor pentru cele trei categorii sociale (pensionari, elevi si profesori). Nu de alta, dar aceste cresteri de venituri au fost votate de catre Parlament, prin legi. Or, Guvernul nu este legiuitor primar (ca Parlamentul), ci are obligatia de a implementa legile votate de catre Parlament, subliniaza Gheorghe Piperea.

De altfel, avocatul aminteste ca in perioada 2009-2011 atat magistratii, cat si alte categorii de bugetari au obtinut in instante majorarile salariale promise, pe care cabinetul Emil Boc 2 refuza sa le puna in practica.

Romanii trebuie sa lupte cu atat mai abitir pentru drepturile lor, cu cat banii de salarii, pensii si alocatii sunt folositi cu totul si cu totul irational de catre actualul regim PNL, avertizeaza profesorul universitar.

Intr-un comentariu la prima postare, avocatul precizeaza ca este nevoie de cel putin 200 de reclamanti pentru declansarea unui proces colectiv si ca doritorii trebuie sa trimita e-mail la adresa secretariat@piperea.ro.

Redam cele trei mesaje publicate pe Facebook – aici, aici si aici – de catre avocatul Gheorghe Piperea:

Suntem pregatiti sa incepem procesele colective pentru majorarea pensiilor, majorarea salariilor profesorilor si dublarea alocatiilor pentru copii.

Sunt sanse bune ca procesul pentru pensii sa fie declansat, intrucat sunt inregistrate 400 de solicitari.

In privinta celorlalte doua, interesul este scazut – sunt sub 50 de solicitari.

Azi, maine si poimaine o sa va spun pe scurt cate ceva despre nebunia si rautatea guvernului actual care, in ciuda legilor, a deciziilor CCR, a deciziilor ICCJ date in recursuri in interesul legii (obligatorii ca si legea) si, mai ales, in ciuda Constitutiei, refuza sa acorde aceste drepturi destinatarilor lor, pe motive inventate (asa-zisa non-sustenabilitate a costurilor) sau din cauze care le incumba chiar lor, guvernantilor (renuntarea, timp de 6 luni, la incasarile fiscale de la marii detinatori de lichiditati, bagati in aceeasi oala cu amaratii pandemiei, care chiar aveau nevoie de inghetarea penalitatilor si a executarilor silite fiscale; risipirea banului public pe ajutoare de stat nelegitime, pe achizitii de banci falimentare si masti neconforme, pe salalarii ale militienilor pandemici si prin bugete colosale ale serviciilor secrete etc.).

Deocamdata, va expun doua concluzii reiesite din analiza celor trei tipuri de spete:

(i) refuzul dublarii alocatiilor celor 3,5 milioane de copii din Romania inseamna, in medie, 1500 de lei rapiti fiecarui copil*; este vorba de o suma cumulata de cca 5,25 mld lei, bani care ar fi putut fi foarte simplu obtinuti prin redirectionarea garantiilor de stat complet inutil alocate programului IMM Invest (un mare si rusinos esec, intrucat nici 10% din IMM-urile care au aplicat nu au obtinut credite garantate de stat), prin reducerea hiper-dimensionatului aparat al serviciilor secrete si a corpului militienilor pandemici, prin eliminarea ajutoarelor de stat acordate corporatiilor, prin eliminarea subventiilor acordate zombies-urilor economiei, prin eliminarea furtului si coruptiei de 1 (un) miliard de euro din zona achizitiilor de materiale sanitare pandemice (suma este confirmata de Curtea de Conturi), prin eliminarea evaziunii fiscale si neutralizarea „optimizarii” fiscale, prin utilizarea celor 2 mld de lei puse de Orban in rezerva guvernului, in vederea cumpararii de primari pesede etc. Ca sa nu mai vorbim de toate cheltuielile complet opace pe care le-a facut Catu din imprumuturile de peste 110 mld lei facute in 2020. Dar nu, atunci cand e nevoie de cheltuieli sociale, guvernul libertarian care lupta asiduu cu ciuma rosie invoca ne-sustenabilitatea, in timp ce pentru prietenii sai politici aloca toate resursele din lume, inclusiv resurse de juristi capabili sa spuna aberatii in sesizarile de neconstitutionalitate facute catre acea CCR care, cica, este pesedista.

(ii) in 2017, Parlamentul a decis prin lege majorarea substantiala, dar treptata (pana in 2022), a salariilor tuturor bugetarilor; prin mult hulita OUG nr.114/2018, guvernul de atunci a decis ca profesorii vor primi aceste majorari cu doi ani mai devreme, mai precis, pana in data de 1 septembrie 2020; Parlamentul a aprobat prin lege aceasta majorare in avans; profesorii erau, in sfarsit, luati in considerare prioritar, asa cum se cade intr-o tara in care educatia a ajuns unde a ajuns din motive de ignorare totala (sau chiar dispret) a domeniului; intre timp, minunatul guvern pandemic a abrogat in mare parte OUG nr.114/2018, la presiunea bancilor si a administratorilor fondurilor de pensii**; prin oug de rectificare a bugetului pe 2020, acelasi guvern a decis sa amane majorarea salariilor profesorilor pana dincolo de 2021; intr-adevar, ce ne trebuie noua profesori acum, ce ne trebuie educatie, mai ales in conditiile distantarii sociale? mai bine ne bagam toti banii, toate resursele, toate eforturile in banci, super-market-uri, dezvoltatori imobiliari, fonduri de investitii si de garantare – toate aceste entitati minunat-capitaliste fiind detinute de non-rezidenti care exporta mai tot profitul in tara lor de bastina sau in zone off-shore (in timp ce platesc sclavilor romani salarii de doi lei); ne plangem de nivelul foarte jos al educatiei din Romania, de procentul mare de analfabetism functional, de prostia si incultura birocratilor, de bufoneria si aroganta ministrilor, de agramatismele presedintelui – si nu avem de ce, pentru ca, iata, aplaudam (in proportie de 66,6%) ceea ce face guvernul „meu”.

*dublarea alocatiei ar insemna un plus de 150 de lei pe luna/copil (pentru copiii cu dizabilitati, dublarea alocatiei inseamna un plus de 300 de lei pe luna/copil); dublarea a fost deja refuzata din februarie pana in august; se vor face, insa, 10 luni de refuz, intrucat prin oug guvernul a inlocuit dublarea cu o majorare de 20%, incepand din 1 septembrie; dar acest oug a fost respins in Parlament; pana la publicarea in M. Of. a legii de respingere a oug mai trec cu siguranta inca 2 luni, deci, in total, 10 luni de refuz; inmultind 10 luni cu 150 lei, ne da suma 1500 de lei/copil.

**mai mult de jumatate din portofoliul primelor zece banci din sistem consta in titluri de stat si credite acordate statului; mai mult de 66% din portofoliul fondurilor de pensii administrate privat consta in titluri de stat; pricepeti de ce s-au abrogat taxa pe activele bancare si capitalul social minimal al administratorilor fondurilor de pensii (instituite prin OUG nr.114/2018) si de ce trebuia sa fie ministru al finantelor iresponsabilul Catu, care a indatorat tara, intr-un singur semestru, cu 110 mld lei suplimentari?

Cele ce urmeaza sunt oarecum tehnice, dar merita sa fie parcurse (dureaza 5-6 minute) pentru ca este vorba de alocatiile copiilor nostri si despre incredibila inversurnare a guvernului actual impotriva ideii dublarii acestor alocatii. Cu toate acestea, daca vi se pare ca postarea este prea lunga, va puteti opri aici.

1. Pentru a bara punerea in practica a ideii de dublare a alocatiilor copiilor, guvernul a emis nu mai putin de 3 (trei) ordonante de urgenta, dintre care doua sunt respinse de Parlament, una dintre legile de respingere fiind atacata la CCR chiar de govern (sesizarea fiind respinsa cu o argumentatie cat se poate de decenta).

Urmariti, va rog, aceasta succesiune de atacuri frontale la puterea legiuitoare a Parlamentului, la Constitutie si la viitorul copiilor nostri:

(i) Prin Legea nr.14/2020, alocatia copiilor cu varste de la 0 la doi ani, precum si alocatia copiilor cu dizabilitati, a fost majorata de la 300 la 600 de lei; alocatia copiilor de la 2-18 ani a fost majorata de la 150 la 300 de lei; sunt 3,5 milioane de copii care ar fi trebuit sa beneficieze deja de aceste majorari; dublarea alocatiei trebuia sa devina efectiva incepand cu 1 februarie 2020;

(ii) Prin OUG nr.2/2020, guvernul amana dublarea alocatiei pana la data de 1 august;

(iii) Prin Legea nr.160/2020 din iunie, Parlamentul respinge OUG nr.2/2020; in mod logic, alocatiile ar fi trebuit dublate imediat si date la plata, iar pentru lunile trecute (februarie – iunie) ar fi trebuit platit retroactiv si sporul de alocatie corespunzator; dar guvernul a atacat aceasta lege la CCR, inainte de intrarea in vigoare; prin decizia nr. 593/2020, CCR a respins sesizarea; legea de respingere a OUG nr.2/2020 a fost promulgata si publicata in M.Of.; culmea potrivelii este ca aceasta decizie a CCR a fost ea insasi publicata in data de 2 august, adica la o zi dupa implinirea termenului pana la care fusese amanata dublarea alocatiei copiilor; ne-am fi asteptat ca Legea nr.14/2020 privind dublarea alocatiilor copiilor sa fie, in sfarsit, pusa in aplicare; dar nu – guvernul a avut o alta opinie;

(iv) Prin OUG nr.123/2020, guvernul acorda, marinimos, o majorare a alocatiilor copiilor cu 20%, aceasta majorare urmand a fi acordata treptat, incepand cu 1 septembrie; practic, guvernul opereaza o taiere a alocatiilor, care fusesera majorate prin lege cu 100%;

(v) Parlamentul respinge, prin lege, si aceasta a doua ordonanta de urgenta; deocamdata, aceasta lege nu este promulgata;

(vi) Guvernul insereaza in OUG nr.135/2020 (de rectificare a bugetului) majorarea de doar 20% a alocatiilor, la care se refera (deja defuncta) OUG nr.123/2020.

Asadar, ca un bataus din fundul curtii scolii, care le ia cu forta copiilor sendvisul din mana, guvernul a amanat dublarea alocatiilor si, ulterior, a atacat cu obiectie de neconstitutionalitate Legea de respingere a OUG nr. 2/2020; dupa ce obiectia a fost respinsa de CCR (prin decizia nr. 593/2020), Guvernul a emis o noua OUG (cu nr. 123/2020) menita sa anihileze legea privind dublarea alocatiilor; dupa ce si aceasta OUG a fost respinsa prin lege de Parlament, guvernul a emis OUG nr.135/2020 (rectificare bugetara), prin care a “intarit” defuncta ordonanta anterioara, preluand in buget majorarea etapizata a alocatiei cu 20%.

Din punctul de vedere al tehnicii legislative, al disciplinei financiare si al predictibilitatii fiscale, ne situam, fara voia noastra, in plina babilonie, pentru ca avem o OUG de rectificare bugetara, neaprobata inca in Parlament, care pune in aplicare OUG nr.123/2020, respinsa in Parlament…

2. Din succesiunea actelor normative enuntate (OUG versus legi versus decizii CCR) rezulta ca Guvernul duce o lupta sustinuta de invalidare a legii privind dublarea alocatiilor. O lupta contra copiilor Romaniei, mai precis.

Actele normative in cascada care au urmat Legii nr.14/2020 (si, mai ales, notele de “fundamentare” ale celor trei OUG emise si comportamentul public al reprezentantilor guvernamentali) arata in mod indubitabil hotarirea ferma, nestramutata, a guvernului de a se opune aplicarii masurii dublarii aocatiilor, de a invalida total aceasta masura luata prin lege.

Dovada “bunei” guvernari este ca, luni de zile la rand, reprezentantii politici ai guvernului au confirmat in repetate randuri ca alocatiile se vor dubla (asa cum s-a intamplat si in cazul pensiilor). Culmea ironiei este ca si presedintele a confirmat dublarea alocatiilor – in repetate randuri presedintele a declarat ca dublarea alocatiilor este prevazuta in lege, deci “dublarea alocatiilor va exista”. Insa, cu doar 5 zile de termenul in care alocatiile puteau fi dublate, in sfarsit (1 august 2020), guvernul a emis OUG nr.123/2020 care introduce majorarea alocatiilor cu doar 20%, ceea ce inseamna ca, de fapt, copiilor li se refuza 80% din majorarea de alocatie la care sunt intreptatiti prin lege. Sa nu uitam – acest guvern si acest presedinte sunt cei care, din opozitie, criticau vehement lipsa de predictibilitate fiscala a guvernului anterior (nota – da, presedintele a facut opozitie si face politica, desi Constitutia ii interzice).

Atitudinea guvernului arata decizia ferma de a incalca legea – iar acest lucru, dublat de insistentele cereri ale premierului adresate cetatenilor si autoritatilor de a nu tine cont de deciziile CCR referitoare la neconstitutionalitatea legislatiei “pandemice” este extrem de nociv pentru statul de drept in Romania, indemnand cetatenii obsinuiti la anarhie.

3. Prin aceasta ciudata lupta contra copiilor (demna de cauze mai bune) Guvernul isi asuma si rolul de legiuitor, incalcand separatia puterilor in stat. Domnia pumnului guvernamental, inmanusat cu manusa prezidentiala, s-a simtit, de altfel, si la momentele adoptarii legislatiei pandemice – decretele de instituire a starii de urgenta, hotarirea de decalrare a starii de alerta, legea privind starea de alerta, legea carantinarii si puscariei medicale – toate au fost adoptate sub presiunea acestui pumn si cu concursul “dezinteresat” al serviciilor secrete (regesc cadorisite cu bugete enorme, care ar fi putut fi redirectionate pentru plata alocatiilor dublate ale copiilor). Iar acest lucru este reu prevestitor. Anunta dictatura, in diferite ipostaze.

Guvernul nu este chemat sa emita legi, ci sa le aplice. Rolul constitutional al guvernului este acela de a organiza executarea legilor. Guvernul poate emite ordonante (simple sau de urgenta) prin delegare de putere legislativa, dar aceste ordonante au putere de lege numai pana la si numai cu conditia aprobarii lor de catre Parlament. In caz de respingere, ordonantele nu mai au niciun efect (exceptand situatiile juridice ireversibile).

Conform Constitutiei, Parlamentul intocmeste si impune politica legislativa, Guvernul fiind obligat sa se conformeze. Ordonantele emise de Guvern sunt neconstitutionale daca tind sa contracareze masurile dispuse de Parlament.

Asa cum spune CCR (in decizia nr. 593/2020), aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare este o problema de oportunitate politica. Faptul ca o masura legislativa ce implica cheltuieli bugetare nu a fost luata in calcul la adoptarea bugetului nu scuteste Guvernul de obligatia de a o pune in executare. Prin urmare, Guvernul era obligat ca, prin politica sa fiscal-bugetara, sa asigure punerea in executare masurilor dispuse de puterea legiuitoare.

In realitate Guvernul a schimbat prioritatile stabilite de legiuitor.

OUG nr. 2/2020, care a amanat aplicarea dublarii alocatiilor de la 1 februarie (cum dispunea Legea nr. 14/2020) la 1 august, s-ar fi putut considera initial justificata (si in acord cu Constitutia) daca s-ar fi intemeiat pe necesitatea unei perioade rezonabile de timp care sa permita executivului sa puna in aplicare masura dispusa de legiuitor.

OUG nr.123/2020 ar fi putut fi considerata oarecum justificata daca, din ratiuni de sustenabilitate, ar fi etapizat majorarea cu 100% a alocatiilor pe o perioada de timp rezonabila.

OUG nr.135/2020 ar fi putut fi considerata decenta daca s-ar fi intemeiat pe o prioritizare a cheltuielilor publice care sa tina cont de criza medicala pe care o traversam si de criza economica deja instalata pe usa lasata larg deschisa de incopenta, coruptia si prostia autoritatilor pandemice.

In realitate, guvernul nu numai ca nu a gasit astfel de justificari, ci a fost chiar autorul celor doua tipuri de criza si cauza reducerii veniturilor bugetare si a cresterii cheltuielilor.

In primul rand, vom observa ca guvernul a alocat total gresit (si chiar penal, uneori) enorme resurse bugetare. De exemplu, au curs miliarde de euro catre ajutoare de stat pentru corporatii care nu aveau nevoie de asa ceva, s-au dat subventii de alte miliarde de euro in favoarea companiilor de tip zombie, neviabile, s-au acordat garantii de alte miliarde de euro pentru credite bancare inutile si s-au efectuat cheltuieli hiperdimensionate pentru aprovizionarea cu materiale sanitare si pentru functionarea spitalelor la capacitate integrala, dar cu paturi ocupate aproape exclusiv de pacientii covid (10-20% din capacitate).

In al doilea rand, vom retine ca tot guvernul a decis, in mod cu totul iresponsabil, sa renunte timp de cel putin 6 luni, la incasari bugetare de zeci de miliarde de lei, prin acordarea facilitatii de inghetare a platilor, a penalitatilor si a executarilor silite fiscale in favoarea tuturor contribuabililor, indiferent de situatia lor economica si sociala si de lichiditatile detinute. Alaturi de amaratii pandemiei, au fost cadorisiti cu aceasta facilitate si marii detinatori de lichiditati si resurse, care au profitat din plin si de pandemie, si de marinimia neasteptata a statului.

De exemplu, recent, guvernul a acceptat sa sustina proprietarii de mall-uri cu facilitati financiare de peste 200 de milioane de euro. Or, asa cum spuneam in postarea de ieri, totalul alocatiilor majorate care ar fi trebuit sa fie achitate copiilor in cele 10 luni care vor fi trecut de la 1 februarie 2020 inseamna cca 5,25 mld lei. Cam asta este suma pe care o “economiseste” guvernul luand-o de la gura copiilor.

4. Daca apare o noua criza medicala, economica, militara (Dumnezeu stie ce motive mai inventeaza Catu-Orban pentru a lua bani de la gura copiilor si de la masa pensionarilor), o sa continue sa fie emise ordonante de urgenta care sa contrazica legea si vointa Parlamentului (care, cica, in democratie, este reprezentantul poporului). Numai ca acesti bani, care ar fi putut sa contribuie la insanatosirea economica, sociala si didactica a unei natii, se vor fi aruncat pe fereastra larga si incapatoare a sponsorilor politici ai guvernului. Iar ideea de democratie, legalitate si stat de drept va fi infranta din nou – oamenii vor continua sa saraceasca, sa isi paraseasca tara si sa basculeze catre stilul de a face bani din “scoala vietii”.

5. In final, imi exprim speranta ca ati gasit motive de principiu de a da guvernul in judecata pentru aceste aolcatii, chiar daca, pe fiecare copil in parte, este vorba de 1500 de lei.

PS Asa cum am spus, postarea este lunga si cam tehnica. Nu e nimeni obligat sau o citeasca pana la capat. Sunt convins, insa, ca va fi citita de analistii, consultantii si troll-ii guvernului. Mai ales daca dati share postarii”.

Astazi, episodul doi al luptei guvernului Catu-Orban-Johannis contra cetatenilor romani : refuzul acordarii la timp a salariilor majorate ale cadrelor didactice.

Avertisment: si postarea asta e lunga si destul de tehnica; cei ce nu au chef de o lectura de 5-6 minute, sa se opreasca aici.

1. In ceea ce priveste majorarea salariilor personalului didactic, succesiunea de acte normative este urmatoarea :

(i) Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, intrata in vigoare la 1 iulie 2017, a prevazut o crestere etapizata, anuala, a salariilor bugetarilor. In perioada 2019-2022, salariile bugetare trebuiau majorate cu cate 1/4 din diferenta dintre salariul de baza prevazut de lege pentru anul 2022 si cel efectiv incasat in luna decembrie 2018. Cresterea respectiva si data de aplicare urmau a fi stabilite prin legea anuala a bugetului de stat, fiind conditionata de sustenabilitatea financiar-bugetara.

(ii) Guvernul anterior, prin OUG nr. 114/2018*, a introdus o exceptie de la acest mecanism, in favoarea anumitor categorii de personal didactic, stabilind alte jaloane temporare de la care se aplica fiecare crestere si derogand de la aplicarea principiului sustenabilitatii financiare. Cresterile de slarii ale cadrelor didactice vizate de OUG nr.114/2018 urmau sa aiba loc :

– incepand cu 1 ianuarie 2019, prima transa de 1/4 din diferenta dintre salariul de baza prevazut de lege pentru anul 2022 si cel din luna decembrie 2018;

– incepand cu 1 ianuarie 2020, a doua transa de 1/4 din diferenta dintre salariul de baza prevazut de lege pentru anul 2022 si cel din luna decembrie 2018;

– incepand cu 1 septembrie 2020, salariile de baza trebuiau majorate pana la nivelurile prevazute de lege pentru anul 2022.

Asadar, in loc de 4 transe de majorare, conditionate de sustenabilitatea bugetara (adica, de gasirea unor surse de finantare durabile), s-au stabilit trei transe de majorare, eliminandu-se conditia sustenabilitatii. Sursele de finantare nu mai puteau fi improvizate sau puse sub semnul hazardului, ci identificate din timp, in asa fel incat sa permita majorarea mai rapida a salariilor cadrelor didactice. In acest mod, Guvernul anterior si-a asumat echilibrarea bugetului prin reducerea altor cheltuieli in favoarea cheltuielilor majorate cu salariile cadrelor didactice, iar personalul didactic a devenit o prioritate pentru bugetul de stat.

(iii) Guvernul actual, prin OUG nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, a decis ca personalul didactic nu mai reprezinta o prioritate in anul 2020. Majorarea cea mai consistenta a salariului, care trebuia sa intre in vigoare din 1 septembrie 2020, in asa fel incat salariile cadrelor didactice sa ajunga la nivelul celor prevazute de lege pentru anul 2022, a fost amanata cu un an. Teoretic, incepand cu 1 septembrie 2021, cadrele didactice ar putea primi salariile de baza prevazute de lege pentru anul 2022, dar nimic nu ii asigura pe cei care asteptau aceasta majorare (cu titlu de speranta legitima, protejata de CEDO in aceeasi maniera in care este protejat dreptul de proprietate) nu va fi amanata pentru alte molimi sau prioritati de moment sau, si mai « inreresant », ca nu va fi neutralizata de un guvern, ca cel actual, permanentizat la putere. Reamintesc ca, prin declaratii transante si repetate, ministrul actual de finante a fixat azimutul politic si bugetar al guvernului actual : educatia si sanatatea nu sunt prioritati, doar sistemul privat este adevarata prioritate. Salariul minim, salariile decente ale medicilor si profesorilor, pensiile si alocatiile sunt, pentru aceste mare ideolog de partid, pomeni, oamenii care le pretind fiind demni de dispret. Mai reamintesc ca, pentru alte categorii de bugetari, s-au gasit resurse pentru majorari salariale si chiar pentru premiere, in ciuda (sau, mai degraba, multumita) pandemiei – medicii direct implicati in « lupta » cu pandemia au primiti promisiuni de suplimentare cu 500 de euro a salariului, iar angajatii DSP-urilor si unii angajati ai aparatului politienesc pandemic au primit nu promisiuni, ci salarii majorate cu cel putin 30%.

2. De foarte multi ani, intreaga clasa politica si-a asumat alocarea anuala a 6% din PIB pentru educatie.

Nimeni, niciodata nu s-a tinut, insa, de cuvant.

Dimpotriva, acest procent aparent marinimos s-a redus treptat si cutumiar, ajungand la un nivel de sub 3%. Actualul ministru al invatamantului a declarat, la elaborarea bugetului pe 2020, ca 6% este o suma prea mare pentru domeniul „pastorit” de domnia sa si ca sistemul de invatamant (public) nu are nevoie de acesti bani, pentru ca nu sunt proiecte sustenabile care sa faca necesar un asemenea bugeta, si ca este de acord sa restituie bugetului tarii, pentru alte cheltuieli prioritare, cateva miliarde de lei alocate déja de guvernul anterior invatamantului.

Asadar, pretinsa « nestustenabilitate » a majorarilor salariale cuvenite profesorilor a fost creata chiar de guvern, mai précis, de ministrul invatamantului.

A spune acum ca nu sunt bani pentru majorari este echivalent cu scuza soferului care s-a urcat beat la volan si care a comis un accident – « eram beat si nu stiam ce fac »…

In schimb, au crescut cheltuielile de inarmare (ajungand la 2% din PIB, iar unele plati de miliarde de dolari pentru armament de a treia sau a patra mana fiind facute in avans), cheltuielile cu dobanzile la creditele bancare, ajutoarele de stat acordate corporatiilor, bugetele anuale ale serviciilor secrete, salariile aparatului politienesc suplimentat pentru « necesitatile » pandemiei (inclusiv jandarmi si politie locala), garantiile de stat in beneficiul bancilor si al dezvoltatorilor imobiliari, rezervele premierului destinate comertului cu mercenari de partid si … subventiile acordate partidelor politice.

Intre timp, educatia se degradeaza continuu (avem 48% din populatie in stare de analfabetism functional), cadrele didactice care nu parasesc tara se concentreaza pe sistemul educational paralel (celebrele meditatii, din care si presedintele Johannis se lauda ca a facut 5-6 case), daca au, desigur, sansa unei specializari care « se cauta », iar la tara si in scolile mai putin cautate din orase au ajuns sa predea profesori re-chemati de la pensie, suplinitori sau invatatori pentru patru clase primare deodata. Abandonul scolar a ajuns la cote nemaintalnite din 1946 incoace. Omul este, practic, obligat sa se educe « la scoala vietii ». Economia nu mai gaseste, practic, personal calificat pentru angajare, diplomele sunt, in mare masura, simple foi de hartie, calificarea adevarata este rara si, cu toate acestea, politicile publice converg catre simplificarea mintii prin generalizarea si permanentizarea invatamantului online (poate, in acest fel, mai scapa si « lumea buna » de acesti profesori agasanti care, culmea, pretind salarii decente).

Cand ne intrebam de ce am ajuns aici, poate ne gandim la aceste « motivatii » – ca profesorii nu sunt prioritati, ca nu sunt profitabili, ca educatia nu e cine stie ce, in orice caz, nu este atat de importanta ca siguranta medicala (ca tot e la moda termenul), apararea cu armament vechi de 35 de ani, justitia « independenta » de Constitutie, dar dependenta de serviciile secrete, si bunastarea bancilor sistemice.

3. Trebuie sa demitizam boala bugetarofagiei – sigur ca da, bugetarii, inclusiv profesorii, isi incaseaza salariile pentru ca noi toti platim taxe si impozite ; desigur ca, daca nu exista economie, nu exista surse ale incasarilor la budget. Dar salariile bugetarilor (cu foarte putine exceptii – ma refer la sinecurile politice si la taietorii de frunze la caini din institutiile publice, personaje care sunt transpartinice si fluide, luand forma vasului politic in care sunt turnate) nu sunt corvoade sau pomeni.

Toata economia se sustine pe umerii intregii societati si pe eforturile generatiilor anterioare – societatea noastra si a bunicilor is parintilor nostri construieste infrastructura cu care sunt transportate materiile prime, produsele si serviciile capitalistilor, scolile in care este crescut viitorul personal angajat, spitalele in care sunt ingrijiti capitalistii si salariatii lor, tribunalele care protejeaza proprietatea, drepturile si libertatile cetatenilor (inclusiv cele ale capitalistilor), politia care asigura ordinea si respectarea legii si moravurilor publice, armata care asigura aparare tarii etc.

Toti acesti piloni ai societatii si economiei functioneaza cu oameni – ati ghicit, cu bugetari.

Poate ca nu se vede un profit imediat si direct care sa emearga de la fiecare bugetar in parte, dar orice bugetar este o piesa in agrenajul care face ca economia sa existe. Or, ca sa poata sa provoace bunastare si profit, economia trebuie, mai intai, sa existe. Fara bugetari, economia, pur si simplu, nu exista.

Apropo de statutul ontologic – economia de piata inseamna o economie bazata pe consum. Investitiile, privatizarea, bancile, super-market-urile, productia nu au sens daca nu exista consum si involueaza daca se reduce consumul.

Desigur, ma refer la consumul sanatos, bazat pe propriile venituri si expectatii, si nu la consumul pe credit.

Tocmai de aceea sutin ca cresterea salariilor profesorilor (si a bugetarilor, in general) este benefica pentru economie, pentru ca mentine la niveluri rezonabile consumul si, mai ales, pentru ca exercita o presiune pozitiva pe angajatorii privati, care sunt determinati sa ajusteze salariile angajatilor lor, pentru a face fata « competitiei » angajatorilor publici, cu consecinta cresterii suplimentare a resurselor pentru consum.

Alte trei avantaje ale cresterii salariilor profesorilor sunt demne de luat in considerare : (i) salarii decente inseamna personal de calitate, adica principala resursa a ridicarii calitatii procesului educational in Romania ; (ii) cca 45% din salariul de bugetar se intoarce la stat, cu titlu de impozite, taxe si contributii sociale ; (iii) toate cumparaturile, deci si cele ale profesorilor, sunt purtatoare de tva – cu cat mai mult se consuma, cu atat mai multa tva se colecteaza la bugetul de stat.

Toate cele de mai sus sunt motive principiale, mai inalte decat cele strict pecuniare, pentru procese colective contra statului, in care sa se solicite in justitie majorarile salariale promise. In anii 2009-2011 s-au castigat astfel de procese, atat de catre bugetari, cat si de catre magistrati. Chiar daca a durat cativa ani pana la incasarea efectiva a acestor bani, efortul a meritat.

*OUG 114/2018 a fost aprobata prin Legea nr. 61/2019”.

6 comentarii la “INCEP PROCESELE COLECTIVE IMPOTRIVA GUVERNULUI – In joc: pensiile, alocatiile si salariile pentru profesori

  1. Clanul PNL a amanetat Romania (ce a mai ramas din ea) la negocierele imprumuturilor, iar una din asumarile acestui clan a fost inghetarea pensiilor si alocatiilor, nu si salariile din MAI, SRI, SPP…Pacat de tara, dar nu acelasi lucru se poate spune de un popor surd, mut si orb.

  2. Cei de la guvernare reprezinta pdlistii din 2010. Sunt de acord cu trimiterea în judecata pentru pensii, alocații și salarii. Vinovații să răspundă penal pentru nerespectarea constituției.

  3. În clanul actual care este la putere în România, respectarea legii este la bunul lor plac .Sfidează Constituția și toate legile din România . Rămîi uimit cum toate acestea se întîmplă nu într-o țară africană , ci într-un stat de drept………….. european ! Anul trecut s-a dat o lege a pensiilor, votată de parlament și promulgată de președinte . Cu atît mai mult legea trebuia pusă în aplicare, cu cît se știe că Legea 263 care este în vigoare de 10 ani , nu este constituțională . A fost fraudat votul în parlament de către Roberta Anastase . Legea respectivă nu a avut voturile necesare , știe o țară întreagă despre asta . Din această cauză România este o țară atipică , un unicat la cheremul neisptăviților pnl-iști ! Cred că ar trebui sesizat și CEDO !

  4. Ce ar trebui sa facem pentru a fi inscrisi pe lista celor care chiama in judecta Guvernul Romaniei pentru nerespectarea legii majorarii pensiilor? Unde ar trebui sa ne adresam la Resita, Caras Severin ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole