Demisia lui Nicusor Dan
Persista din ce in ce mai insistent zvonul conform caruia Nicusor Dan ar fi facut de mai multe ori tentativa de a demisiona din functia de Primar General. Pe motiv ca il depaseste. Ca pur si simplu nu poate conduce Bucurestiul. Acest zvon coexista cu un altul. Si anume ca cineva ii tot rupe acestuia demisiile scrise. Si ca acest lucru s-ar fi intamplat de patru-cinci ori. Scenariul de mai sus este sustinut puternic de avocatul Laura Vicol. O persoana care pana acum nu a lansat pe piata fonfleuri. Din acest motiv, sunt silit sa o iau in serios.
Pana si ultimul fan din Bucuresti sau de aiurea al lui Nicusor Dan a inteles cateva lucruri simple. Primul este ca personajul, atunci cand s-a lansat in campania electorala, sustinut fiind in forta de Ludovic Orban, care controla Partidul National Liberal, le-a promis bucurestenilor o seama intreaga de lucruri. Si nu a realizat nici macar unul dintre acestea. Pur si simplu s-a dovedit incapabil sa-si atinga obiectivele. Un Primar General al Capitalei poate intelege oricine ca este silit sa negocieze zilnic cu consilierii, care reprezinta interesele diferitelor partide, dar care mai ales isi promoveaza propriile interese. Exista din aceasta perspectiva agende personale mai puternice decat agendele cetatenilor care te-au facut consilier si, de asemenea, agende transpartinice, mai puternice decat cele ale partidelor care te-au pus pe lista. Aceasta negociere nu este deloc usoara. Presupune vointa, perseverenta, inteligenta, dinamism si mai ales persuasiune. Niciuna dintre aceste calitati nu-i sunt caracteristice lui Nicusor Dan. Primarul, pe care o parte dintre bucuresteni l-au ales, pe care serviciile l-au promovat, iar PNL l-a sustinut, este un personaj tarat de foarte multe complexe, adept al unui joc netransparent, individualist si total opus fisei psihologice a unui politician, indiferent din ce formatiune ar face acesta parte. Si, in plus, este si prizonierul unei mini-camarile, plasata in afara oricarui partid si insurubata unor jocuri de interese opuse intereselor cetateanului.
Nicusor Dan a reusit intr-un interval scurt de timp sa-si faca mai multi dusmani si sa-si creeze mai multe adversitati decat oricare alt Primar General a Capitalei din istoria recenta. Si, in plus, neavand niciun fel de calitati manageriale, a asezat Primaria Generala pe butuci. Practic, mecanismele acestui aparat, care nu sunt extrem de complicate, dar nici nu sunt simple deloc, s-au blocat. Consecintele le vad bucurestenii. Rata de nemultumire a acestora este uriasa. Aceasta povara poate zdrobi orice om. Si de ce nu l-ar zdrobi pe Nicusor Dan?
Daca acesta si-a scris demisia, o data sau de mai multe ori, inseamna ca a inteles ca locul lui nu este in jiltul de Primar General. Ca povara acestei functii este prea mare. Ca este depasit de responsabilitatile pe care le are in functia indredintata. si ca trebuie sa se retraga, atata timp cat nu este prea tarziu. Ca ar mai fi timp sa faca acest lucru cat de cat cu demnitate, eventual aruncand vina pe sistemul ticalosit. Pana aici totul este firesc. Se mai intampla. S-a intamplat chiar si la case mai mari.
Faptul neobisnuit apare insa in cea de-a doua parte a informatiei. Si anume ca cineva ii rupe demisiile si-l tot convinge sa se razgandeasca. Pana la urmatoarea criza de depresie. Cine ar putea fi acel cineva? Doamna Laura Vicol sustine ca este vorba de colaboratorii sai apropiati. Adica oameni infipti in structurile municipalitatii, care profita de pe urma unui primar neputincios si incompetent si care doresc cu ardoare sa functioneze si in continuare, facandu-si mendrele ca un grup ilegitim de interese. Este insa posibil si un alt scenariu.
Aceasta idee de proasta inspiratie, de a plasa un om din afara partidului, respectiv pe Nicusor Dan, in pozitia de candidat pentru Primaria Generala a Capitalei, i-a apartinut lui Ludovic Orban. Care a incercat in mai multe randuri, fara succes, sa devina Primar General, in conditiile in care, in trecut, maximum pe care l-a obtinut a fost sa detina temporar pozitia de viceprimar. Facand acest lucru ca presedinte PNL, Orban si-a asumat desigur raspunderea. A folosit in acest scop autoritatea lui si a celorlalti membri PNL, precum si credibilitatea acestui partid, al doilea dupa PSD. Orban nu sta deloc pe roze. Nu sta deloc bine in competitia interna pentru sefia PNL. Dimpotriva. Sta atat de rau, incat, culmea ridicolului, ALDE, un partid care, dupa ce s-a lasat sedus de cantecele de sirena ale lui Victor Ponta si nici macar nu a mai putut intra in Parlament, i-a facut lui Orban oferta de a-l primi in randurile lui. Desigur, ca un membru obisnuit, numai bun sa dea cu sapa. Si eventual sa lipeasca afise la urmatoarele alegeri, daca ALDE se va mai simti in stare sa participe. Adevaratii liberali, in frunte cu Chitoiu si altii ca el, ii ofera, iata, azil politic lui Ludovic Orban. Este de tot rasul! Ei bine si in aceste conditii o demisie a lui Nicusor Dan, inaintea Congresului PNL de la sfarsitul acestei luni, i-ar fi categoric fatala inca presedintelui PNL. Ar fi, daca nu cel mai rasunator, in orice caz cel mai vizibil esec al sau.
Este deci plauzibil si posibil ca Nicusor Dan, excedat de greutatea functiei, cocosat sub raspunderile carora nu le poate face fata, sa puna coada intre picioare, sa-si scrie demisia pe o coala A4 si ca incerce sa plece. Si, de asemenea, este plauzibil si posibil ca cineva sa incerce din rasputeri sa-l determine sa renunte. Cel putin pentru moment. Eu cred ca acel cineva este Ludovic Orban. Care acum sta cu mana intinsa ca un milog, rugandu-se de Nicusor Dan sa mai ramana. Sa mai rabde. Chiar daca, in acest fel, rabdarea bucurestenilor ia sfarsit.
