DECIZIA CJUE PRIVIND CREDITELE – Obligarea consumatorului la plata unor costuri excesive, altele decat dobanzile, poate constitui o clauza abuziva: “Costurile, altele decat dobanzile, puse in sarcina consumatorului sunt vadit disproportionate in raport cu
Decizie a Curtii Europene de Justitie (CJUE) cu privire la credite. Instanta a stabilit ca obligarea consumatorului la plata unor costuri excesive ale creditului, altele decat dobanzile, poate constitui o clauza abuziva .
Curtea a fost sesizata in cazul a trei cetateni care au incheiat contracte de credit de consum in Polonia. Potrivit acestor contracte, ei trebuie sa plateasca, pe langa suma imprumutata majorata cu dobanzi, cheltuieli si comisioane suplimentare. Iar aceste costuri ale creditului, altele decat dobanzile, sunt foarte ridicate si corespund catorva zeci de puncte procentuale din sumele imprumutate.
Invocand caracterul supraevaluat si nerezonabil al acestor costuri, consumatorii respectivi au cerut unei instante poloneze sa declare abuzive clauzele in discutie. Doua dintre aceste contracte prevad ca rambursarile creditului sunt platibile exclusiv in numerar unui agent la domiciliul imprumutatului. Iar instanta poloneza a solicitat CJUE sa interpreteze Directiva privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii: “Solicita sa se stabileasca daca costurile creditului, altele decat dobanzile, pot fi considerate abuzive pentru simplul motiv ca aceste costuri sunt in mod vadit excesive in raport cu prestatia furnizata de profesionist. Instanta de trimitere urmareste de asemenea sa afle daca contractul poate continua sa existe dupa declararea nulitatii dispozitiilor care impun o rambursare in persoana la domiciliul consumatorului”.
Raspunsul Curtii
In raspunsul sau, Curtea aminteste ca o clauza contractuala se considera ca fiind abuziva in cazul in care provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile cocontractantilor, in detrimentul consumatorului. Un asemenea dezechilibru poate decurge din simplul fapt ca valoarea costurilor, altele decat dobanzile, puse in sarcina consumatorului, sunt vadit disproportionate in raport cu suma imprumutata si cu serviciile furnizate in contraprestatie, legate de acordarea si de administrarea unui credit. Cu toate acestea, in general, caracterul abuziv al clauzelor nu poate fi apreciat decat in cazul in care ele nu urmaresc sa defineasca obiectul principal al contractului sau sa se refere la caracterul adecvat al pretului sau al remuneratiei in raport cu serviciile furnizate in contraprestatie: “Prin urmare, revine instantei nationale sarcina de a verifica daca aceasta este situatia in speta. In cazul unui raspuns negativ, instanta nationala va trebui sa examineze daca legislatia nationala permite, in calitate de reglementare ce asigura un nivel de protectie mai ridicat, efectuarea unei astfel de aprecieri. In sfarsit, in cazul in care instanta nationala invalideaza clauza care impune o rambursare la domiciliul consumatorului pentru motivul ca permite creditorului sa exercite o presiune nelegala, contractul se poate dovedi neexecutabil si, prin urmare, nul in totalitate. Cu toate acestea, daca elementul abuziv al clauzei poate fi separat de restul acesteia, eliminarea sa poate fi suficienta pentru a restabili echilibrul real intre partile la contract. In acest caz, contractul poate continua sa existe, iar consumatorul poate alege oricare mod de plata dintre cele eligibile in temeiul dreptului national”.
CJUE precizeaza ca prin acest raspuns nu solutioneaza litigiul national, competenta fiind a instantei nationale, conform deciziei Curtii: “Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara”.
Iata comunicatul CJUE:
“Trei cetateni au incheiat contracte de credit de consum in Polonia. Potrivit acestor contracte, ei trebuie sa plateasca, pe langa suma imprumutata majorata cu dobanzi, cheltuieli si comisioane suplimentare. Aceste costuri ale creditului, altele decat dobanzile, sunt foarte ridicate si corespund catorva zeci de puncte procentuale din sumele imprumutate. Invocand caracterul supraevaluat si nerezonabil al acestor costuri, consumatorii respectivi solicita unei instante poloneze sa declare abuzive clauzele in discutie. Doua dintre aceste contracte prevad de asemenea ca rambursarile creditului sunt platibile exclusiv in numerar unui agent la domiciliul imprumutatului. Instanta poloneza solicita Curtii de Justitie sa interpreteze Directiva privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii1. Aceasta solicita sa se stabileasca daca costurile creditului, altele decat dobanzile, pot fi considerate abuzive pentru simplul motiv ca aceste costuri sunt in mod vadit excesive in raport cu prestatia furnizata de profesionist. Instanta de trimitere urmareste de asemenea sa afle daca contractul poate continua sa existe dupa declararea nulitatii dispozitiilor care impun o rambursare in persoana la domiciliul consumatorului. In raspunsul sau, Curtea aminteste ca o clauza contractuala se considera ca fiind abuziva in cazul in care provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile cocontractantilor, in detrimentul consumatorului.
Un asemenea dezechilibru poate decurge din simplul fapt ca costurile, altele decat dobanzile, puse in sarcina consumatorului sunt vadit disproportionate in raport cu suma imprumutata si cu serviciile furnizate in contraprestatie, legate de acordarea si de administrarea unui credit. Cu toate acestea, in general, caracterul abuziv al clauzelor nu poate fi apreciat decat in cazul in care ele nu urmaresc sa defineasca obiectul principal al contractului sau sa se refere la caracterul adecvat al pretului sau al remuneratiei in raport cu serviciile furnizate in contraprestatie. Prin urmare, revine instantei nationale sarcina de a verifica daca aceasta este situatia in speta.
In cazul unui raspuns negativ, instanta nationala va trebui sa examineze daca legislatia nationala permite, in calitate de reglementare ce asigura un nivel de protectie mai ridicat, efectuarea unei astfel de aprecieri. In sfarsit, in cazul in care instanta nationala invalideaza clauza care impune o rambursare la domiciliul consumatorului pentru motivul ca permite creditorului sa exercite o presiune nelegala, contractul se poate dovedi neexecutabil si, prin urmare, nul in totalitate. Cu toate acestea, daca elementul abuziv al clauzei poate fi separat de restul acesteia, eliminarea sa poate fi suficienta pentru a restabili echilibrul real intre partile la contract. In acest caz, contractul poate continua sa existe, iar consumatorul poate alege oricare mod de plata dintre cele eligibile in temeiul dreptului national”.
Prezentam pasaje din decizia CJUE, pe care o atasam integral la finalul articolului:
“ZL, KU si KM au incheiat contracte de credit de consum cu Provident Polska sau cu o alta societate careia i‑a succedat in drepturi Provident Polska.
Contractul incheiat cu ZL la 11 septembrie 2019 are ca obiect un imprumut de 8 100 PLN (aproximativ 1 810 euro), la o rata anuala a dobanzii de 10 %. Conform acestui contract, suma datorata este, in total, de 15 531,73 PLN (aproximativ 3 473 de euro), ce urmeaza sa faca obiectul a 90 de plati saptamanale de aproximativ 172 PLN (aproximativ 38 de euro).
Suma totala datorata include, pe langa suma imprumutata de 8 100 PLN (aproximativ 1 810 euro), un cost total al imprumutului in sarcina imprumutatului de 7 431,73 PLN (aproximativ 1 662 de euro). Acest cost total este compus, pe de o parte, din dobanzi in valoare de 1 275,73 PLN (aproximativ 285 de euro) si, pe de alta parte, din costuri, altele decat dobanzile, in valoare de 6 156 PLN (aproximativ 1 377 de euro), si anume un 'comision de acordare a imprumutului' de 4 050 PLN (aproximativ 906 euro), 'costuri administrative' de 40 PLN (aproximativ 9 euro) si 'costuri pentru planul de rambursare flexibil' de 2 066 PLN (aproximativ 462 de euro).
Acest 'plan de rambursare flexibil', la care imprumutatul era obligat sa subscrie, cuprinde doua componente. Pe de o parte, acesta consta in acordarea in favoarea imprumutatului, in anumite conditii, a posibilitatii de a amana un numar maxim de patru rate, care sunt reportate la sfarsitul perioadei normale de rambursare, fara majorarea dobanzilor. Pe de alta parte, acesta cuprinde o „garantie a caracterului sustenabil al obligatiei de rambursare”, prin care creditorul renunta la orice creanta inca datorata in temeiul contractului de imprumut in cazul decesului imprumutatului pe durata acestui contract.
In conformitate cu punctul 6.a din contractul de imprumut in cauza, sumele datorate pentru cele 90 de rate saptamanale sunt platibile exclusiv in numerar unui agent al creditorului, cu ocazia vizitelor acestuia la domiciliul imprumutatului.
Contractul incheiat cu KU la 13 octombrie 2020 are ca obiect un imprumut de 6 240 PLN (aproximativ 1 395 de euro), la o rata anuala a dobanzii de 7,2 %. Valoarea este compusa din suma de 6 000 PLN (aproximativ 1 342 de euro) eliberata in numerar si din suma de 240 PLN (aproximativ 53 de euro) despre care acest contract precizeaza ca a fost platita intr‑un cont potrivit instructiunilor imprumutatului ce figureaza in cererea de imprumut. Conform contractului mentionat, suma datorata este, in total, de 9 450,71 PLN (aproximativ 2 113 euro), ce urmeaza sa faca obiectul a 60 de plati saptamanale de aproximativ 157 PLN (aproximativ 35 de euro).
Suma totala datorata cuprinde, pe langa suma imprumutata de 6 240 PLN (aproximativ 1 395 de euro), un cost total al imprumutului in sarcina imprumutatului de 3 210,71 PLN (aproximativ 718 euro). Acest cost total este compus, pe de o parte, din dobanzi in valoare de 385,87 PLN (aproximativ 86 de euro) si, pe de alta parte, din costuri, altele decat dobanzile, in valoare de 2 824,84 PLN (aproximativ 632 de euro), si anume un „comision de acordare a imprumutului” de 556,96 PLN (aproximativ 125 de euro), 'costuri administrative' de 40 PLN (aproximativ 9 euro) si „costuri pentru planul de rambursare flexibil” de 2 227,88 PLN (aproximativ 498 de euro).
Contractul amintit prevede ca ratele saptamanale sunt platibile la domiciliul imprumutatului potrivit unor modalitati identice cu cele descrise la punctul 21 din prezenta hotarare.
Contractul incheiat cu KM la 7 august 2019 are ca obiect un imprumut de 6 000 PLN (aproximativ 1 343 de euro), la o rata anuala a dobanzii de 10 %. Conform acestui contract, suma datorata este, in total, de 12 318,03 PLN (aproximativ 2 757 de euro), ce urmeaza sa faca obiectul a 27 de plati lunare de aproximativ 456 PLN (aproximativ 102 euro).
Suma totala datorata cuprinde, pe langa suma imprumutata de 6 000 PLN (aproximativ 1 343 de euro), un cost total al imprumutului in sarcina imprumutatului de 6 318,03 PLN (aproximativ 1 414 euro). Acest cost total este compus, pe de o parte, din dobanzi in valoare de 793,83 PLN (aproximativ 178 de euro) si, pe de alta parte, din costuri altele decat dobanzile, si anume un „comision de acordare a imprumutului” de 4 143,15 PLN (aproximativ 927 de euro) si „costuri administrative” de 1 381,05 PLN (aproximativ 309 euro).
ZL, KU si KM, fiecare in ceea ce il priveste, au sesizat Sad Rejonowy dla Warszawy-Sródmiescia w Warszawie (Tribunalul Districtual Varsovia‑Centru din Varsovia, Polonia), care este instanta de trimitere, cu cereri in legatura cu contractele incheiate cu Provident Polska, din 15 aprilie, din 17 mai si, respectiv, din 14 septembrie 2021.
In ultimul stadiu al inscrisurilor lor in fata instantei de trimitere, fiecare dintre acestia solicita in esenta sa se constate ca clauzele contractului de imprumut care il priveste referitoare la costurile creditului, altele decat dobanzile, nu ii sunt opozabile avand in vedere caracterul lor abuziv, ca urmare a caracterului vadit supraevaluat si nerezonabil al cheltuielilor si al comisioanelor vizate. Aceste cheltuieli si comisioane ar fi disproportionate in raport cu suma imprumutata si ar constitui, in fapt, principala sursa de venituri a creditorului.
Cererea formulata de KU se refera de asemenea la suma de 240 PLN (aproximativ 53 de euro) mentionata in contractul de imprumut care il priveste in sensul ca a fost platita intr‑un cont conform instructiunilor imprumutatului stabilite in cererea de imprumut.
Provident Polska solicita respingerea actiunilor formulate de ZL, KU si KM si a introdus impotriva fiecaruia dintre acestia o cerere reconventionala avand ca obiect obligarea lor la plata unor sume corespunzatoare unei parti ramase neplatite din cheltuielile si comisioanele prevazute de contractul de imprumut care ii priveste. Reclamantii din litigiul principal solicita respingerea acestei cereri reconventionale.
In primul rand, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca clauzele care stabilesc cheltuieli sau comisioane datorate unui profesionist pot fi declarate abuzive pentru simplul motiv ca aceste cheltuieli sau aceste comisioane sunt in mod vadit excesive in raport cu prestatia furnizata de profesionistul respectiv.
In aceasta privinta, instanta de trimitere arata ca este normal ca o intreprindere de credit sa incerce sa isi acopere costurile de functionare, precum si riscurile de neplata si sa obtina un beneficiu. Cu toate acestea, instanta de trimitere considera ca, in cauzele principale, remuneratia pe care creditorul o obtine intr‑un interval de timp relativ scurt depaseste un asemenea standard, din moment ce aceasta remuneratie corespunde catorva zeci de puncte procentuale din cuantumul imprumutat sau chiar se apropie de acest cuantum.
Instanta de trimitere considera ca costurile asociate 'planului de rambursare flexibil' si 'comisionului de acordare a imprumutului' sunt foarte ridicate si nu corespund unui serviciu real, iar costurile reale acoperite de 'costurile administrative' sunt neglijabile. Aceasta arata ca acele costuri, precum si 'comisionul de acordare a imprumutului' se raporteaza in definitiv numai la acordarea imprumutului in cauza”.
