De unde ne vine mama crizelor?
Intrebarea este nu daca vine. Si nici cand vine. Si nici cat de puternica va fi. Adevarata provocare este sa stim din timp din ce directie ne va lovi mama crizelor. Fix in anul in care cel mai iresponsabil ministru al Finantelor din istoria Romaniei, Florin Citu se jura ca Romania se va desfata intr-un boom economic. Sa incercam, cu modestele noastre cunostinte, sa raspundem la cea mai importanta intrebare a momentului.
Criza economica mondiala, ce mai grava din ultima suta de ani, nu este generata, asa cum se spune, de pandemie. Ci doar amplificata. Si accelerata. Pentru ca semnalele colapsului care urmeaza veneau din toate directiile, anterior invaziei coronavirusului. Existau semnale din ce in ce mai serioase de alarma si in China, si in Statele Unite, si in Federatia Rusa si in Germania, care este pana una alta principalul motor de dezvoltare al Europei. Este evident insa ca, pe fondul efectelor pandemiei, planeta intra intr-o criza probabil fara precedent in istorie.
Si, cand spun planeta, nu ma refer la altceva decat la globalizare. Oricat ar incerca sa se separe unele de altele – si vedem azi tentative disperate in acest sens – statele sunt din ce in ce mai interconectate. Din acest motiv, nu vor exista crize locale, ci doar o teribila criza globala.
Anul in care se va dezlantui aceasta criza, in toate amplitudinea ei, este 2021. Pana atunci, statele sau uniunile de state au facut toate eforturile care le-au stat in putinta pentru a atenua efectele. Uniunea Europeana, de exemplu, imprumuta sume fabuloase de bani de la banci pentru a injecta sange proapat in locul sangelui care moare in economiile nationale. O doza de sange, cel putin teoretic, primeste si Romania. Ramane insa de vazut daca vom sti sa accesam aceasta infuzie de capital. Convingerea mea e ca nu stim si nu vom sti. Dar sa nu ma indepartez de subiect.
Este firesc ca semnalele cele mai inspaimantatoare sa vina din zona celor mai puternice economii ale lumii. Din China si din Statele Unite. Teama fata de viitor este imensa la nivelul ambelor guverne. De aici, razboiul economic care s-a declansat intre cele doua cele mai mari economii ale lumii. Si, tot de aici, deciziile privind deconectarea acestora. Partiala sau totala. O asemenea masura radicala a fost anuntata de Donald Trump. Daca va castiga sau nu va castiga alegerile, este mai putin important din aceasta persectiva. Pentru ca, in final, si el si contracandidatul sau – deci indiferent cine ajunge la butoanele de la Casa Alba – va proceda aproximativ la fel, pentru a incerca sa atenueze socul crizei economice. Oricum, este de retinut ca Statele Unite au ajuns la un deficit record de trei mii de miliarde de dolari si la o datorie fabuloasa de sapte trilioane de dolari. Exista inca o religie a economistilor din lumea intreaga conform careia economia americana nu poate sa cada, la fel cum nu ar putea sa cada nici dolarul. Dar este o religie falsa. De fapt, o prejudecata. La care unii tin cu dintii. Cand se va prabusi economia Statelor Unite, intreaga planeta va intra in fibrilatii.
Sa nu uitam ca experimentul pentru un intreg proces care ne asteapa la nivel global, experimentul de deconectare, l-a facut Marea Britanie. Cu costuri imense, nici pana astazi clarificate. Atunci cand s-a deconectat de Uniunea Europeana.
Cu sau fara un acord comercial cu Uniunea Europeana, in razboi sau nu cu cele mai importante economii UE, e clar ca asistam la un reflex de indepartare cu vocatie de deconectare intre economiile SUA si UE. Sunt doar tentative, pe care statele le vor simti in mod dureros. in realitate, nimic nu mai poate fi deconectat cu adevarat. Cordoanele ombilicale se vor umple de sange, dar nu vor fi taiate. Lumea se va duce in viitor taras-grapis, mai degraba tarandu-se pe pamant, dar in orice caz impreuna si nu separat.
Asemenea tendinte, in paranteza fie spus, le observam si in plan geopolitic. Se rescriu aliantele militare si se creeaza noi aliante in plan economic si financiar. Sunt state, in frunte cu China, care incearca din rasputeri sa creeze impreuna cu aliatii, unii de conjunctura, noi sisteme monetare capabile sa functioneze la nivel global. Dubland sau chiar surclasand sistemul controlat de Statele Unite.
Dar de unde vine mama crizelor in Romania? Primul impuls este sa spunem ca vine din Statele Unite. Pentru ca acolo se va produce colapsul declansator. Asa este. Acolo se va produce explozia. La fel cum s-a intamplat in 2008. Cand s-au prabusit societatile de investitii. Apoi societatile imobiliare. Industria de film. Cand s-a declansat marea criza a imobiliarelor. Urmata aproape instantaneu de criza datoriilor. Si de criza bancilor. Si apoi ce a urmat? Criza a trecut trecut Oceanul. Atacand la temelie principalul partener comercial al Statelor Unite. Uniunea Europeana. Si cand Uniunea Europeana a inceput sa stranute si a facut pneumonie, tot ceea ce a mai urmat si ne vizeaza direct este solutia de ultim moment utilizata de Berlin si urmata de celelalte state din nucleul dur. Exportarea costurilor. Mutarea facturii catre statele UE mai slabe economic. Asa se si explica de ce, in final, economia Germaniei este singura care nu a suferit pierderi semnificative in precedenta criza economica. Iar pierderile cele mai mari si respectiv costurile cele mai mari le-au revenit unor state mai slabe, gen Grecia sau Romania. Asa se va intampla si acum.
Chiar daca marea criza, mama crizelor economice, va fi declansata in Statele Unite, noua ne va fi servita o criza altoita in alta parte. In ce parte? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, nu avem altceva de facut decat sa ne uitam la topul investitiilor straine in Romania. Pentru ca primele cutremure acolo vor fi. Si se vor produce inainte ca populatia sa stranga iara din dinti si sa plateasca costurile. Cum s-a intamplat dupa ce Traian Basescu a imprumutat 20 de miliarde de la Fondul Monetar International si Banca Mondiala, pentru a injecta cea mai mare parte din bani in bancile straine din Romania, care la randul lor i-au injectat in bancile mama, in incercarea de a le salva. Ei bine, in acest top al investitiilor straine din Romania, Statele Unite ocupa o pondere neglijabila. Deci nu de acolo va veni cutremurul in mod direct. Fara a intra in amanunte, e bine sa stim ca mai mult de jumatate din totalul investitiilor facute in Romania vin din Olanda, Austria, Germania, Italia, Franta si Cipru. Primele trei state enuntate detin 40% din total. Aceste investitii sunt in general facute in multinationale. in multinationalele care au acaparat peste 60% din economia Romaniei, dar care vin cu un aport la bugetul de stat de doar 20%. Comparativ cu societatile cu capital romanesc, care dau astazi faliment una dupa alta. In momentul in care se va declansa marea criza, aceste multinationale vor incerca sa se salveze. Dinspre periferie spre centru. Vor renunta deci, constranse de situatie, la operatiunile din strainatate, incepand cu statele mai slabe economic, si vor incerca sa-si concentreze partea viabila care societatile mama. Vor reveni deci instinctiv la matca. Iar Romania va ajunge atunci in cadere libera.
Tocmai structura capitalului ne va fi fatala. De aceea vorbim de ani de zile, din pacate degeaba, despre statele natiune. Despre necesitatea dezvoltarii si incurajarii pe toate caile a capitalului romanesc. Despre un echilibru corect dintre multinationale si societatile autohtone. Despre un raport echitabil al injectarii finantelor publice de catre cei care realizeaza profituri in aceasta tara. Despre suveranitate. Si de aceea am deplans si deplangem colonizarea Romaniei. In curand, va fi fost prea tarziu. In ceea ce ne priveste, mama crizelor vine din nucleul dur al Uniunii Europeane. Fix de acolo de unde ni se promite izbavirea.
