De ce Romania este o colonie?
M-a socat, prin logica riguroasa, o afirmatie preluata zilele trecute de o televiziune si formulata de eminentul economist Ilie Serbanescu. Acesta a invocat o definitie din Enciclopedia Britanica in 16 volume a termenului de „colonialism”. Iar in cartea sa intituata „Romania, o colonie la periferia Europei”, in capitolul „De ce colonie?”, Ilie serbanescu demonstreaza punct cu punct ca, in prezent, Romania se conformeaza cu precizie definitiei privind colonialismul. Este un subiect peste care nu-mi pot permite sa trec cu usurinta.
Voi mai invoca si o alta lucrare extrem de importanta, a Madalinei Virginia Antonescu, cercetator stiintific in domeniul relatiilor intenationale cu studii solide la Sorbona, care si ea defineste cu meticulozitate, cu multa atentie si cu curajul specific unui adevarat om de stiinta neocolonialismul. Din nou, Romania de azi se conformeaza de la A la Z acestei definitii.
Exista mai multe caracteristici ale neocolonialismului carora le cad victime statele de la periferie. Le voi enunta succint, pentru ca spatiul rezervat acestei analize nu-mi permite un exercitiu de tip exhaustiv. Iar ordinea va fi aleatorie.
1). O neocolonie este in prezent un stat de periferie integrat intr-o entitate poststatala de tipul Uniunii Europene. Exact asta suntem.
2). In cadrul comunitatii de natiuni, in speta UE, sunt state care prin multiple acorduri obtin avantaje in detrimentul altor state. Statele de la periferie nu beneficiaza si nu vor beneficia de un tratament egal cu statele care compun nucleul central. Din acest motiv, decalajul din perspectiva fortei economice in loc sa scada, creste.
3). Prin acorduri militare care invoca securitatea colectiva, statele neocolonialiste isi implementeaza treptat baze militare in coloniile de tip modern, astfel incat inevitabil libertatea de actiune si insasi suveranitatea acestora din urma este redusa la o forma fara fond.
4). Prin fel de fel de acorduri economice, este mentinuta subdezvoltarea neocoloniilor si fiecare masura de acest fel avantajeaza financiar statele din nucleul central. Ca sa ma fac cat mai bine inteles la acest capitol, voi invoca recentul acord impus de nucleul dur al Uniunii Europene statelor din Europa Centrala si de Est privind regimul transportatorilor. in spatele unei clauze aparent nesemnificative, obligatia de a petrece un anumit timp in statul de origine, Romania pierde in favoarea marilor trasportatori europeni cateva miliarde bune de euro pe an.
5). Crearea unor conditii din ce in ce mai bune pentru corporatiile suprastatale, de realizare a profiturilor in dauna corporatilor nationale si de sustragere de la plata taxelor catre statele colonizate pentru profiturile reaizate pe teritoriul lor.
6). Participarea din ce in ce mai pronuntata, chiar prin eliminarea societatilor apartinand neocoloniei, a corporatiilor transnationale la valorificarea resurselor naturale si umane ale statului colonizat.
7). Plasarea graduala a expatilor pe teritoriul statului colonizat si crearea de culoare pentru accesul acestora la parghiile de comanda politica.
Aceasta lista poate continua mult si bine. Ceea ce este impresionant si socant totodata e ca, iata, desi se vorbeste extrem de putin despre aceasta drama prin care trece in prezent natiunea romana, tara noastra se conformeaza din ce in ce mai mult statutului de neocolonie. Ceea ce va trebui sa observam in viitor, ca sa nu zic ca va trebui sa si actionam in conformitate, este instrumentalul utilizat in mod specific in directia colonizarii Romaniei, vulnerabilitatile acestui instrumental si sa incercam sa descoperim solutiile pentru ca, intr-o buna zi, Romania sa se poata emancipa. Altfel, in ciuda declaratiilor de bune intentii, in ciuda tuturor angajamentelor privind asa-zisa solidaritate la nivel european si a procesului de coeziune prin reducerea decalajelor, finalul va fi contrar. Si din ce in ce mai dramatic. Iar finalul finalului poate insemna literalmente depopularea Romaniei de catre romani si, respectiv, repopularea Romaniei de catre expati.
