De ce nu putem creste veniturile?

La fiecare inceput de an, oricare dintre noi, fie om de rand sau administrator de societate comerciala, isi face bilantul anului care tocmai s-a incheiat si pune la punct bugetul anului care a venit.

Doar ca este destul de greu sa creionezi un plan de afaceri real si viabil in conditiile in care domeniul in care iti desfasori tu activitatea (drept entitate economica), nu are nici un fel de plan de dezvoltare pe termen mediu si lung.

Iar asta te da peste cap si mult te mai incurca; am avut un an greu, vor urma un 2021 si un 2022 doi ani foarte grei, vom fi obligati sa muncim din greu pentru a incepe sa ne platim imprumuturile, cele care ne-au ajutat sa contracaram efectele negative produse de seceta si de pandemia de COVID-19.

Ma intreb si va intreb cum vom putea face fata acestor apasatoare presiuni economice din moment ce noi nu dispunem de nici un fel de strategii pe termen lung; toate masurile luate sau doar anuntate sunt scrise pe coltul mesei, in functie de ce vrea sa auda poporul sau mai marii zilei.

Suntem o tara bogata, incontestabil, si la propriu si la figurat, dar constatam cu amaraciune ca avem o populatie care se chinuie zi de zi in saracie si ma intreb de ce? Nu mi se pare corect si stiu ca nu este deloc in regula. De ce o astfel de tara, cum e Romania, pare condamnata sa aiba un popor sarac? De ce trebuie sa ne amintim in fiecare zi amarele versuri ale lui Octavian Goga:” Muntii nostri aur poarta/Noi cersim din poarta-n poarta./De-am inchide-a tarii poarta,/Altii ne-ar cersi la poarta!”.

In mod normal si intr-o societate care functioneaza corect ar trebui sa aplicam o simpla relatie matematica prin care demonstram ca populatia tarii trebuie sa fie la fel de avuta ca si tara, una dintre conditiile de indeplinit fiind ca MUNCA sa fie cea care conteaza si sa fie cu adevarat rasplatita, si nu minciuna si tradarea neamului sau a tarii care ti-a dat viata si educatie.

In cazul in care, asa cum se intampla din pacate de cele mai multe ori, nu respectam aceste conditii de bun simt, putem aplica fara indoiala altfel de reguli – Bunastarea Romaniei va fi direct proportionala cu avutia populatiei. Iar asta inseamna fara ezitare ca vom deveni sclavi moderni in tara celor care muncesc, cu mintea si cu constiinta impacata ca nu au stat degeaba, ci au muncit din greu si cu folos pentru viitorul lor propriu, dar si al generatiilor viitoare. Care credeti ca este directia in care ne indreptam acum, sau in care suntem impinsi sa mergem?

De ce credeti ca am ajuns la aceasta concluzie? Am vazut dorinta sindicatelor de majorare a salariului minim pe economie, am vazut si decizia Guvernului de a mari venitul minim. Din punctul meu de vedere nu este mult, nu e o crestre care te da peste cap acum. Si putem fi de acord cu astfel de cereri sindicale, dar cu o conditie – sa muncim mai mult si mai cu spor, sa avem productivitate si o rata mare de profitabilitate pentru firme si societate; trebuie sa ii ajutam pe angajati, dar si pe angajatori, sa obtina profituri mai mari. Nu se poate, nu este normal si sanatos ca rata profitabilitatii sa fie mai mica de 2%, iar rata imprumuturilor bancare sa fie mai mare de 7 – 10%. In acest caz constat ca avem o problema cu studiile de piata, care de fapt ”coafeaza” datele, adica mintim mai mult decat in trecut.

Am analizat temeinic si indelungat situatia actuala a agriculturii romanesti, productiile medii agricole la nivel national pentru anul 2020 (1,7to/ha media/RO). Asta este cu mult sub productiile medii ale anului 1986, cu toata dezvoltarea tehnologica de care dispune la ora actuala

Agricultura. Aceasta lipsa de productivitate se datoreaza, si nu ma sfiesc sa o spun, ineficientei angajatilor, pe toate palierele economiei, de la strategi la executanti.

Stim ce au facut altii, nu noi, stim exact ce s-a intamplat – am fragmentat terenurile cat de mult s-a putut, ba chiar am ajuns la”atomizarea” proprietatilor; am distrus sistemele de irigatii, am distrus centrele de preluare a produselor agricole, iar desfacerea roadelor muncii noastre o facem acum individual, dupa cum stie si se descurca fiecare. Iar asta duce clar la imposibilitatea de a negocia preturile produselor si de asigura un flux constant de marfa catre retelele de magazine.

Si haideti sa mai punem pe masa discutiilor si analizelor cateva date relevante – din 9,7 milioane de ha teren arabil (pentru care primim sume de bani de la APIA), Ministerul Agriculturii, in momentul in care a declarat productia de cereale la nivel national, a inregistrat oficial productia doar de pe aproape 5 milioane de ha. Ce se intampla cu celelalte mai mult de 4,5 milioane de hectare? La o simpla evaluare, este aproape suprafata de teren arabil de care dispune Ungaria. Noi ne permitem sa facem o agricultura de subzistenta? Domnilor, hai sa il ajutam pe micul fermier sa produca cu profit, in conditiile in care nici fermele medii sau mari, in ultima vreme, nu inregistreaza profituri considerabile. Ba chiar si unele dintre aceste ferme au inceput sa se decapitalizeze masiv si degraba.

Romania nu are crestere economica in mod real; statistic, inregistram la nivel european cea mai mare crestere negativa pe profitabilitate. stiu, suna ciudat termenul crestere negativa, dar asa lucreaza statisticienii si oficialii. Iar dovada stau imprumuturile noastre atat ca PF, SRL, SA sau chiar ca STAT – ne imprumutam pentru a trai de azi pe maine, ca sa amanam un eventual faliment. Asta in conditiile in care am vandut tot, chiar si pamantul primit de stramosii nostri, cei care au luptat pe front din muntii Ural si pana in muntii Tatra.

Doar ca unora nu le pasa, asa ca in Romania e ”domnie”. Intr-o discutie recenta, un amic rade si spune ca ”in Romania, cine munceste, ori e prost, ori nu gandeste”. Pare greu de contrazis. Eu personal nu sunt de acord cu o asemenea abordare, dar pare o explicatie atunci cand ne gandim la impovararea tarii prin imprumuturile necontenite pe care le facem. Cred ca sloganul ”intai munca si apoi painea” trebuie sa il aplicam degraba, prin strategii de dezvoltare a sectoarelor profitabile, celor ce aduc bani si nu celor ce toaca bani imprumutati.

Din aceste considerente fac apel la unitate nationala pentru cei ce gandesc. Vreau sa construim, sa lasam generatiilor viitoare o tara si o natie demna si bogata, care sa merite si sa primeasca respectul tuturor. Un model pentru noi ar trebui sa fie chiar tarile scandinave: Danemarca (educatie si protectie sociala) si Suedia (industrie). Ba chiar si Olanda (pentru agricultura sa). Da, Olanda, o tara care nu a avut si nu are pamant suficient, dar l-au luat din mare. Da, Olanda, care nu dispune de terenuri manoase precum Romania, dar are peste 10.000 ha de sere, ceea ce inseamna al doilea exportator in lume de produse agro-alimentare (dupa SUA, care au 10,4% din suprafata arabila a planetei).

Si noi unde vrem sa ajungem? Noi ca tara, noi ca natie, noi ca fermieri responsabili. Pacat de munca batranilor nostri.

Dar mai avem o sansa si nu trebuie ratata. De aceea LAPAR militeaza pentru UNITATEA TUTUROR FERMIERILOR sI A SPECIALISTILOR DIN TOATE SECTOARELE DE ACTIVITATE.

Noi, cei din LAPAR, va asteptam sa veniti alaturi de noi pentru A FI MAI BUNI. Si stim ca asta e o sansa adevarata si ca nu trebuie ratata. Macar acum, cat nu e totul pierdut.

Nicu Vasile – Presedinte Liga AsociatEiilor Producatorilor Agricoli din Romania

Articol preluat din FOODBIZ.RO