De ce avem nevoie si trebuie sa fim in OCDE

Daniel Daianu, presedintele Consiliului Fiscal

OCDE este intruchiparea organizationala a gandirii ce promoveaza economia libera, democratia liberala. Tarile care fac parte din OCDE au avut evolutii economice si sociale generate de spirit antreprenorial si credinta ca democratia liberala¹ (de pus in contrast cu “democratia iliberala”, care suna, totusi, a oximoron) este regimul politic ce sustine dezvoltarea si asigura libertati individuale fundamentale.

Dar OCDE functioneaza acum intr-o lume in schimbare, multipolara, cu multe tensiuni, conflicte militare. Trebuie spus totodata ca, din pacate, “democratia liberala” este erodata de mai mult timp, cu manifestari si tendinte iliberale accentuate in chiar tari cu traditii democratice indelungate². Explicatie pentru aceasta evolutie o gasim in politici publice adesea mioape (ce au promovat, inter alia, o globalizare neingradita (de tip libertarian)³, liberalizarea cvasideplina a sistemelor financiare, neglijarea aspectelor distributive, o imigratie uneori necontrolata, subestimarea aspectelor identitare si a spiritului national, o detasare a elitelor (establishment-ului) de cetateni, care in UE este numit “deficit democratic”; toate aceastea au condus la ceea ce Martin Wolf⁴ numeste o “criza a capitalismului democratic” (The crisis of Democratic Capitalism, London, 2023)⁵.

In SUA, in Europa, exista tensiuni si dispute politice ce exprima divizari, fracturi sociale si diferente ideologice (intre conservatori, partide mainstream, de extrema dreapta si extrema stanga) foarte greu de conciliat in actul de guvernare, in politici publice⁶. Alegerile europarlamentare din acest an, formarea de guverne in UE in care partide de extrema dreapta acced la putere, vorbesc cu claritate privind curenti de profunzime in lumea avansata economic, in lume in general.

Pentru cei orbi, sau fundamentalisti (adepti ai statului minimal), trebuie amintit ca economia de piata nu inseamna un stat inexistent ca actor economic; exista o coabitare intre sector public si cel privat, impusa de mersul istoriei, care sa asigure cetatenilor bunuri publice si private necesare, in raport cu resursele disponibile. Nu exista proportii statuate privind relatia privat-public; din acest punct de vedere, exista diferente chiar semnificative intre economii din UE (ex: dirijismul francez vs. sistemul de “Ordnungspolitk” (economia sociala de piata) din Germania), intre un “model european”, fie el cu mai multe variante, si cel din SUA, acesta din urma cu accent mai mic pe incluziune sociala.

Prezenta statului in economie, existenta unui sector public nu implica o crestere cvasiautomata a datoriilor publice, a deficitelor bugetare. Ceea ce s-a intamplat in ultimele decenii in tari dezvoltate, dincolo de nevoia de amortizare a socurilor adverse teribile, exprima si greseli de politica economica, abordari diferite in politici publice (exemplificate de dezbaterea reguli vs. discretionarism / rules vs. discretion); ca asa este se vede si din starea mai buna a finantelor publice in tari scandinave (in pofida faptului ca au mecanisme de asistenta sociala generoase) fata de situatia din alte tari din UE sau din SUA – a se vedea anexele cu datorii publice si deficite bugetare. Aceste diferente sunt tema de discutie in OCDE, in grupuri de lucru ale Comisiei Europene, in institutii financiare specializate⁷.

Oricum, aderarea la OCDE simbolizeaza intrarea intr-unul dintre cluburile “institutionale” ce reprezinta lumea democratica, intr-un mare think-tank, care disemineaza “practici bune”. Pentru Romania era firesc sa inceapa discutii pentru aderarea la OCDE cu ani in urma si, probabil, intrarea efectiva se va realiza in aceasta decada.

Este de notat ca Romania ar fi, alaturi de Bulgaria si Croatia, intre ultimele state din UE ce ar adera la OCDE; este o constatare ce duce gandul la parcursul sinuos si complicat al integrarii Romaniei in UE – cu MCV (mecanismul de cooperare si verificare) inlaturat recent, cu intrare in spatiul Schengen numai pe cale aeriana intr-o prima faza (in 2024), cu conditii de intrare in Zona Euro ce sunt departe de a fi indeplinite. Aceste date sunt o tema de meditatie pentru cei care construiesc politici publice si cei interesati de locul Romaniei in Europa.

1. OCDE: putina istorie si prezent

Traim vremuri extrem de involburate, dificile, sub povara unei suite de socuri care au ravasit economii, dezvoltate si mai putin dezvoltate, peste tot in lume. Sunt de considerat aici urmari ale pandemiei, socul preturilor la energie care a readus in minte stagflatia (concomitent stagnare economica si inflatie – ceea ce contrazicea o teza standard a macroeconomiei) de acum cateva decenii⁸ si care este de judecat si prin prisma tranzitiei catre “energie verde”, a impactului inteligentei artificiale, si nu in cele din urma a contextului geopolitic – cu confruntari militare de amploare, o noua cursa a inarmarilor. Aceste socuri parca imping lumea catre o stare de dezordine, anarhie, ceea ce Robert Kaplan profetea acum mai bine de doua decenii (The Coming Anarchy, New York, Random House, 2000).

OCDE (Organisation for Economic Cooperation and Development), infiintata in 1961, a avut ca precursor OEEC (Organisation for European Economic Cooperation, organizatie formata in 1948 si care era strans legata de Planul Marshall. Acest plan, gandit de SUA, a avut ca scop reconstructia Europei devastate de Al Doilea Razboi Mondial. Numai tarile neaflate in sfera de influenta sovietica au beneficiat de ajutorul oferit de Planul Marshall si dupa 1952 (cand Planul a incetat sa functioneze) de coordonarea si sprijinul oferite de OEEC. Aceasta din urma si apoi OCDE au operat in contextul confruntarii geopolitice si ideologice dintre vestul democratic si blocul sovietic. Aceasta asertiune trebuie insa sa fie nuantata, intrucat, de exemplu, Spania (sub Franco), Portugalia (sub Salazar), Grecia (sub dictatura coloneilor – ce a fost instalata totusi la peste un deceniu de la semnarea de catre staul elen a actului fondator al OCDE in 1961) nu puteau fi considerate tari cu regim democratic. Dar ele erau exceptii ce paraa intareau regula. Si nu intamplator, din lumea araba, de pilda, nu exista state membre ale OCDE. Poate insa ca viitorul va aduce situatii inedite din acest punct de vedere, avand in vedere noul razboi rece si considerente de realpolitik⁹.

OCDE a avut din totdeauna o dimensiune geopolitica incercand sa concilieze crezul ei de organizatie ce promoveaza valori democratice si practici bune (si acestea insa nu inflexibile cand erau invalidate de realitate – ex: deschiderea contului de capital indiferent de conditii (si FMI si- a modificat viziunea in aceasta privinta cu doua decenii in urma) sau prezenta statului in domenii strategice), cu un pragmatism impus de imperative geopolitice. Primirea in OCDE a unor tari din afara Europei ilustreaza nu numai nevoia de a aduce laolalta tari care imbratiseaza filosofii economice si politice comune / inrudite, ci si un raspuns la o redistribuire a puterii economice in lume¹⁰, tensiuni geopolitice. Aceasta dimensiune creste in prezent pe fondul confruntarilor militare, al ascensiunii economice, tehnologice si militare a Chinei, aparitiei grupului BRICS (ce reprezinta, intr-un fel, asa numitul Sud Global). Cat de intortochiate sunt carari ale geopoliticii se poate vedea si din intentia Turciei, ce este stat membru al OCDE, sa intre in BRICS; ea ar fi un caz special, dat fiind ca este si stat membru NATO. Turcia ar fi motivata sa faca acest pas si de tinerea la usa UE de mai bine de doua decenii. Exista si un caz aparent in oglinda, cu Brazilia (stat membru al BRICS) care bate la usa OCDE. Trebuie spus ca OCDE a incetat cooperarea cu Rusia dupa invadarea de catre aceasta a Ucrainei – si Belarusul a pierdut acelasi statut.

OCDE incearca sa faciliteze dialogul intre doi mari competitori economici: SUA si UE. Mai ales in chestiuni comerciale exista disonante dintr-un motiv simplu: concurenta este in natura economiei de piata si interese industriale si comerciale pot intra in coliziune. Europenii mereu au deplans handicapul pe care il au fata de firmele americane cu alonja globala, foarte greu de stavilit. Merita sa amintim in acest sens volumul lui J.J.Servan Schreiber, Le Defi Americain (Sfidarea americana) din 1969 (Paris, Gallimard) care avea accente strategice de sorginte gaulista si care au ramas constant in mentalul colectiv si politic al Frantei; si alti analisti europeni au scris din perspectiva similara de-a lungul anilor. Raportul Draghi (2024) privind competitivitatea UE vorbeste de acest handicap, de faptul ca UE pierde teren fata de SUA si China in domenii de varf (inclusiv inteligenta artificiala), ca este nevoie de interventie guvernamentala pentru a depasi aceasta situatie. Sprijin guvernamental mai puternic la nivelul UE ar fi insa o schimbare radicala de viziune, daca ne gandim la ce inseamna piata unica, regulile privind ajutorul de stat. Acest Raport, ca si alte documente programatice ale Comisiei, ale institutiiior europene, trebuie sa fie studiate cu atentie la Bucuresti, Romania fiind stat membru al UE.

Trasaturile vremurilor actuale sunt ilustrate de teme cheie pe agenda OCDE, ca organizatie ce promoveaza practici de guvernanta, valori de echitate, incluziune, o relatie buna a omului cu natura, impactul inteligentei artificiale etc. S-a vazut in noianul de crize ce s-au scuccedat in ultimii ani ca nici societatile cele mai bogate si dezvoltate tehnologic nu au fost scutite de dificultati mari in a absorbi socuri puternice, ca ceea ce numim capital social si capital politic sunt sever testate.

Nu intamplator, OCDE, ca si alte organizatii internationale specializate (IMF, Banca Mondiala, BEI, BERD etc.) subliniaza rolul “increderii” (trust) in relatia dintre cei care guverneaza si societate. Unde institutiile functioneaza mai bine, capitalul de incredere se erodeaza mai putin si societatea se poate mobiliza mai usor in fata adversitatilor – la nivel individual, de grup/comunitate, corporatist etc.

2. Cum vede OCDE economia romaneasca

Ultimele doua evaluari facute de expertii OCDE (studii publicate in 2022 si 2024) se adauga altor analize realizate de organisme specializate; ma refer la documente ale Comisiei Europene, care judeca anual evolutia/convergenta economiei romanesti, sau analize ale FMI, care trec dincolo de ceea ce implica consultarile anuale in virtutea articolului 4. Este de subliniat ca analizele de dupa criza financiara globala au iesit dintr-o paradigma simplificatoare (caracterizata, intre altele, de globalizare neingradita a pietelor si reglementare slaba (light touch regulation) a sistemelor financiare) si au incercat sa surprinda mai bine relatia intre organizarea pietelor (distributia puterii pe piete) si inovatie, crestere economica si distributia veniturilor, conduita in afaceri etc. La toate acestea se adauga atentia acordata luptei contra coruptiei si promovarii de practici bune in sectorul public, apararea statului de drept. Toate acestea conditioneaza robustetea si rezilienta sistemelor societale.

Este multa analiza relevanta in studiile OCDE privind economia romaneasca cu referire la reducerea decalajelor economice, rolul apartenentei la UE, functionarea pietelor, politicile publice, sistemul bancar/financiar, locul IMM-urilor in textura economica, dezvoltarea sectorului IT, aspecte sociale si demografice (imbatranirea populatiei si problematica sistemului de pensii, salarizarea), discrepante economice regionale, coeziunea sociala¹¹. Merita sa fie notata o constatare centrala a ultimelor doua studii ale OCDE: ca, in mai putin de 20 de ani, Romania a redus decalajul PIB/loc fata de media din OCDE de la 60% la 30%, iar populatia amenintata de saracie/excluziune sociala a scazut la 30% in 2020, de la cca. 50% in 2010. Sunt multe date ce atesta progrese economice ale Romaniei, dar si minusuri importante – precum in sistemul educational si sanatatea publica.

O mare problema a economiei noastre este dezechilibrul balantei externe. PIB/loc (la paritatea puterii de cumparare) a ajuns in jur de 80% din media UE, dar persista dezechilibre externe mari; deficitul de cont curent a fost in jur de 5% din PIB in 2019 si in 2020, peste 6% in 2021. In 2022, pe fondul crizei energetice si al razboiului din Ucraina, acest deficit a sarit la peste 9% din PIB, ca in 2023 sa revina la cca. 7% din PIB. In UE, sunt putine economii cu deficite de cont curent semnificative (media OCDE a acestui deficit a fost zero in 2019) – date din anexe si grafice ilustreaza problema deficitului de cont curent al Romaniei comparativ cu tarile OCDE si state din UE.

Dezechilibrul extern are ca piston principal deficitul bugetar structural (vezi anexa), la care s-au adaugat efecte ale prociclicitatii politicii bugetare. Dar exista si un deficit de competitivitate. Economia emergenta a Romaniei se confrunta cu fenomenul “deficitelor gemene” (twin deficits), intrucat se observa o legatura aproape ombilicala intre deficitul bugetar structural (de peste 6% din PIB in 2022 si 2023) si cel de cont curent (in jur de 7% din PIB in 2023); este de mentionat ca aproape jumatate din finantarea deficitului curent se face prin imprumuturi externe.

Romania are o problema de competitivitate, care explica marele dezechilibru comercial. De aceea, Romania are nevoie de investitii care sa ii asigure o plasare mai buna in lanturile de productie internationale si care sa o ajute sa nu fie blocata in “capcana venitului mediu” (middle income trap), de o politica industriala si agricola. Venituri/salarii mai bune ar atenua emigratia fortei de munca.

OCDE subliniaza referitor la economia romaneasca nevoia de consolidare fiscala, de care depinde sustenabilitatea finantelor publice. In Romania, nu datoria publica (cca. 50% din PIB la finele lui 2023) este grija mare, ci deficiul bugetar structural. O ajustare fiscala graduala are sens, mai ales ca economia este fragila inclusiv din cauza socului preturilor la energie si efectelor razboiului din Ucraina. Corectia fiscala are de considerat inasprirea politicilor monetare in lume dupa resurectia inflatiei, ceea ce creste costul finantarii si refinantarii. O concomitenta de dobanzi mici (cost al creditului), reducere drastica imediata a deficitului bugetar, inflatie stopata maine si crestere economica inalta este insa o fantezie!

Ca in toate tarile din OCDE, din UE, politica macroeconomica se confrunta cu dileme mari si miracole nu exista. Nu poti decat sa lucrezi cu trade-off-uri (compromisuri) dificile, sa incerci sa limitezi stricaciuni si dureri. Banca centrala a Romaniei nu emite moneda de rezerva si era obligata sa intareasca politica monetara (in lupta contra inflatiei elevate), sa tina cont si de pasii facuti de Fed, BCE, de alte banci centrale din regiune, de evolutii pe pietele financiare in general.

Deficitul bugetar a fost de peste 6,6% din PIB in metodologia ESA in 2023 si poate ajunge la 8% in 2024. Corectia ferma a deficitului fiscal in anii ce vin este calea de a linisti pietele financiare si de a asigura stabilitate financiara. Daca vom valorifica exemplar fondurile europene, vom atenua din impactul contractionist al consolidarii fiscale.

Inflatia inalta este mentionata in analiza OCDE, in conditiile in care ingrijorari persista in lume; este vorba de persistenta si posibilitatea de a fi influentate asteptari inflationiste, inflatia de baza. Si in Romania, socul preturilor la energie este cauza principala, ce conduce la efecte in lant. Exista si riscul unei spirale preturi-salarii. Necazul este accentuat de dereglari in lanturi de productie si de geopolitizarea pietei energiei, de fragmentarea economiei mondiale.

In UE nu exista o politica energetica unitara, iar dependenta sa de Federatia Rusa in materie de aprovizionare cu gaz, pana nu demult, a fost o mare vulnerabilitate.

Romania trebuie sa valorifice in mod inteligent resursele sale pentru a-si sustine securitatea energetica si cea alimentara. Schimbarea de clima, ce implica un pret relativ al energiei mai inalt pana se va obtine un alt portofoliu de resurse, reprezinta in sine un mare soc, mai ales pentru tarile cu industrii energofage, cu numerosi cetateni cu venituri mici. Aici gasim o ratiune pentru relevanta Planului de Redresare si Rezilienta (PNRR), care este subliniata de studiile OCDE, cat si pentru configuratia unei tranzitii care sa faca acest soc suportabil economic si socialmente. Este si temei pentru masuri exceptionale luate de Guvern (cum au foat adoptate in multe state din OCDE), avand in vedere tensiunile pe care acest soc le produce in economie, in societate.

Apropo de PNRR, NGEU este politica industriala la nivelul UE, cu ipostaze nationale, in functie de necesitati specifice. In SUA, Planul Biden (The inflation reduction Act) este o resuscitare a viziunii New Deal din perioada interbelica – pornind de la confruntarea geopolitica si geoeconomica cu China. Asa cum pandemia a reclamat colaborare stransa intre guverne si industria farma pentru realizarea de vaccinuri, tot parteneriate guverne - sector privat sunt cerute de provocari economice si tehnologice ale viitorului – inclusiv cele derivate din dezvoltarea inteligentei artificiale si competitia globala. Dar aceste parteneriate trebuie sa tina cont de limite impuse de datorii publice si private.

Romania are mare nevoie de investitii publice care sa o transforme structural, iar PNRR poate mari PIB-ul potential cu cca. 1% fata de media de crestere economica istorica – mai ales ca pandemia a tras in jos trendul PIB-ului potential si sechele vor dura. Expertii OCDE noteaza evolutia investitiilor publice si considera ca PNRR poate furniza o infuzie exceptionala de resurse. Dar trebuie sa fie utilizate pe proiecte bune.

Analizele OCDE constata ceea ce Consiliul Fiscal deplange de ani buni, nivelul foarte jos al veniturilor fiscale (inclusiv contributii), sub 27% din PIB (fata de o medie de cca. 40% din PIB in UE). Luand OCDE ca reper, din acest punct de vedere suntem foarte jos in clasament, asa cum suntem si in UE. Cu venituri atat de joase, este foarte dificil sa finantezi in mod adecvat educatia si sanatatea, modernizarea infrastructurii, sa amortizezi socuri adverse puternice. Iar PNRR nu poate suplini aceasta subfinantare cronica. Trebuie sa ajungem sa stam cat mai mult pe picioarele proprii in privinta resurselor bugetare. Mai ales ca dupa 2026 un nou PNRR foarte probabil nu va mai exista, iar Romania, in virtutea cresterii venitului mediu fata de media din UE, va beneficia probabil de mai putine fonduri structurale si de coeziune (raportat la PIB). In plus, vor creste banii necesari pentru aparare (care sa ajunga de la 1,65% din PIB, cat au fost in 2023, la 2,5% din PIB in anii ce vin). Iar Romania trebuie sa aloce mai mult pentru educatie si sanatatea publica.

Analizele OCDE, ale altor institutii internationale de specialitate, pot ajuta Romania sa isi intareasca tastatura institutionala, pentru a avea politici publice mai bune. Politici publice mai bune, investitii mai mari ar ajuta Romania sa depaseasa capcana venitului mediu.

Daca ne gandim la provocarile viitorului, ce izvoresc din schimbarea de clima, din nevoia de a avea o societate mai inclusiva, robusta, intelegem ca nivelul veniturilor fiscale / bugetare este o problema de securitate nationala. In acest sens, sunt de salutat eforturile OCDE pentru un regim fiscal international care sa stopeze un nefast “race to the bottom”, optimizarea fiscala operata de mari corporatii internationale in detrimentul bugetelor nationale, abuzuri de pozitie dominanta pe piete; si paradisurile fiscale trebuie sa fie combatute. OCDE poate face mai mult pentru a ajuta contracararea amenintarilor hibride (ex: atacuri cibernetice, fake news), pentru reglementarea functionarii activelor crypto, ce ameninta stabilitatea financiara si activitatea bancilor centrale. Exemple de adancire a colaborarii in cadrul OCDE pot continua.

3. Observatii finale

Vremurile sunt foarte dificile, cu o confruntare geopolitica ce aduce numeroase amenintari exceptionale, intre care Armageddon-ul nuclear si utilizarea destructiva a inteligentei artificiale. Este cea mai periculoasa perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial, care pune in discutie repere si reguli de conduita in relatiile inter-statale. In acest context, tari mari si mici trebuie sa gaseasca rezolvari la provocari imense si dileme de politica publica/economica si sa incerce sa coopereze in scopuri nobile.

Am intrat intr-un nou razboi rece, devenit tot mai vizibil dupa invadarea Ucrainei de catre Rusia. Si trebuie evitata o escaladare a conflictului in Europa, ce ar putea conduce la un cataclism nuclear. Indiferent de cum se va sfarsi razboiul din Ucraina, Europa are nevoie de aranjamente de securitate – un fel de Helsinki2, care sa permita un control ar cursei inarmarilor – desigur, aici trebuie inclusa in ecuatie China.

Romania, in pofida unui progres economic incontestabil in ultimele doua decenii, are de redus dezechilibre macroeconomice majore (deficit bugetar si extern), de continuat modernizarea.

Corectia macroeconomica, de care depinde stabilitatea financiara a Romaniei, va fi extrem de dificila. Trebuie sa ajungem cu deficitul bugetar la in jur de 2% din PIB (cu spatiu fiscal fata de pragul de 3% din PIB, ce este reper traditional in cadrul fiscal din UE). Fara corectia fiscala, nici nu se poate concepe aderarea la Zona Euro.

Fata de deficitul de acum, de peste 7% din PIB, ar fi deci cca. 5% din PIB corectie fiscala necesara. Iar aceasta ajustare nu se poate efectua numai pe parte de cheltuieli, avand in vedere nivelul veniturilor fiscale de 26-27% din PIB, subfinantarea cronica a educatiei si sanatatii publice. Este necesara totodata reforma administratiei publice. Reformele (la pensii si salarii) complica corectia macroeconomica.

Exista o rezistenta enorma la corectie macro, fiindca reprezinta in esenta extractie de venituri din societate echivalenta cu reducere de imprumuturi de aceeasi magnitudine. Vom asista la un razboi distributional in societate, vizibil si invizibil: intre mediul de afaceri si bugetari, salariati si patroni (munca si capital), intre actori interni si actori externi.

Corectia este mai grea si pentru ca se va cheltui mai mult pentru aparare (in 2023, numai 1,6% din PIB a fost bugetul apararii, fata de 2,5% angajament), apropo de pierderea “dividendului pacii”. Corectia nu se poate face in trei ani (2025-2027), iar reformele pot prelungi perioada de corectie. Oricum, pietele vor sa vada un plan clar de ajustare. Ajustarea reclama reforma regimului fiscal (reasezare fiscala) si o colectare mult mai buna de taxe si impozite. Investitii bune si reforme trebuie sa mareasca competitivitatea economica (reducerea deficitelor externe).

Trebuie intarite institutiile – colectarea slaba a veniturilor fiscale exprima slabiciune institutionala si lipsa de incredere in autoritati publice, convenite, erori comise in trecut privind regimul fiscal si politica veniturilor). Lupta contra coruptiei si extragerii de rente din bani publici trebuie sa fie cat mai ferma.

Intrarea in OCDE poate ajuta intarirea institutionala a Romaniei, depasirea capcanei venitului mediu, obtinerea unui rating de tara mai bun¹².

Modernizarea in continuare a Romaniei nu poate fi pusa pe un pilot automat construit din recomandari date de institutii internationale. Romania are nevoie de o insusire (ownership) proprie a formularii si aplicarii de politici publice, care sa defineasca interese nationale in mod concret, sa tina cont de relatii de putere in UE si pe plan international, sa incerce sa creeze avantaje competitive in raport cu resursele disponibile – intr-un mediu geopolitic foarte complicat, in conditiile fragmentarii economiei globale, ale unui nou razboi rece. Trebuie sa avem mai multa tarie institutionala autohtona, ca dovada de maturizare societala si demnitate nationala.

PS. Lupta pentru democratie nu inseamna numai confruntare intre state democratice si state autocrate, ci si intre forte democratice si nedemocratice in interiorul tarilor. Si trebuie spus ca democratia nu este God given, data de de la Dumnezeu; ea poate cunoaste perioade mai bune si mai putin bune (chiar nefaste, cum s-a intamplat in perioada interbelica din secolul trecut), in functie de dinamici economice, sociale si politice, de calitatea politicilor publice si a oamenilor care iau decizii “mari”, de etica si moralitate in viata publica si lumea afacerilor.

1In opinia mea, democratia liberala este esentializata de separatia puterilor, ceea ce americanii numesc checks and balances, care favorizeaza garantarea drepturilor individuale fundamentale. John Kenneth Galbraith vorbea in acest sens despre “countervailing power” (forta de contrapondere).

2Am examinat aceste tendinte in “Democratia liberala vs. democratia iliberala – de ce cresc inclinatii autoritariste”, Hotnews si Contributors.ro, 14 mai 2018, si “Noul protectionism: de unde vine si incotro duce?”, OpiniiBnr.ro, 2 februarie 2017, “The Inward-looking syndrome: where does it come from and where could it go”, Western Commerce Review, Spring 2017. Aceste texte sunt reluate in volumul meu Economia si Pandemia, Polirom, 2021.

3Care, cum remarca Yascha Mounk, este un “liberalism nedemocratic” (The People vs. Democracy: why our freedom is in fanger and how to save it, Cambridge MA, Harvard University Press, 2018. Vezi si Dani Rodrik, “The Double Threat to Liberal democracy”, Project Syndicate, 13 February, 2018. Aceasta provocare pentru democratia liberala este de pus in relatie cu puterea marilor corporatii, care influenteaza decizii de politica publica nu arareori.

4Unul dinre cei mai cunoscuti editorialisti de la Financial Times.

5Este o tema abordata amplu dupa criza financiara globala izbucnita in 2008 – a se vedea si Robert Reich, fost ministru al muncii in administratia Obama, Saving capitalism for the many, not the few, New York, 2016; Paul Collier The Future of capitalism, London, Penguin, 2018; Steven Levitsky si Daniel Ziblatt: How Democracies Die, London, Penguin, 2018 etc.

6Barbara F. Walter, profesor de stiinte politice la Universitatea San Diego, vorbeste chiar de gestatia unor conflicte civile (civil wars) in societati avansate, in democratii care sufera de erodarea unor baze sociale si politice si devin “anocratii” (anocracies), ceva aflat in zona gri intre democratie si autocratie (How Civil Wars Start, Random House, London, 2022).

7O analiza interesanta a problematicii datoriilor publice si private in economiile avansate si emergente din UE are Valentin Lazea: O teorie morala a politicilor monetare si fiscale, Bucuresti, 2023.

8Drept urmare la socul pretului titeiului provocat de state care au format cartelul OPEC.

9Este posibil ca tari din zona Golfului, ce sunt foarte bogate si au relatii bune cu SUA, sa formeze, daca doresc, un grup aparte de colaborare cu OCDE, chiar daca unele dintre ele (inclusiv Arabia Saudita) au relatii amicale cu Rusia si China.

10Astfel, dupa date ale Bancii Mondiale, G7 (Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit, SUA) detinea cca. 45% din PIB-ul mondial in 1994, in timp ce in 2022 ponderea a fost de cca. 29%. In aceeasi perioada de timp BRICS (Braziia, China, Egipt, Etiopia, India, Iran, Rusia, EAU si Africa de Sud) a evoluat de la cca. 19% la cca. 35% din PIB-ul mondial. La paritatea puterii de cumparare, China are un PIB mai mare decat al SUA, dar si populatie de aproape 4 ori mai mare (SUA are, deci, PIB/loc mult mai mare).

11In mai 1996, am fost invitat de OCDE pentru un stagiu de cercetare. Atunci am fost consultat in realizarea studiului OCDE privind Romania, ce a fost publicat in 1998; indicatorul gandit de mine privind “incordarea structurala” (vezi Daniel Daianu, “Resource misallocation and Strain: explaining shocks in post-command economies”, Working Paper, no. 96, 1997, William Davidson Institute; Daniel Daianu, “Inter-enterprise arrears in post-command economies”, IMF Working Paper,no 94/1994) in conditii de socuri adverse a fost folosit in acel studiu.

12Anexele contin cifre ce compara economia Romaniei cu economiile tarilor din OCDE in anii 2022 si 2023 – venit/loc (PPP/ paritatea puterii de cumparare), inflatie, datorie publica, deficit bugetar, deficit de cont curent etc. Sunt si rating-urile suverane mentionate.

* Cititi aici intreaga analiza, insotita de anexe

Sursa foto:snspa.ro

Sursa analizei: Consiliul Fiscal