Cum isi adanceste Romania dependenta de SUA prin achizitia de avioane militare

In caz ca nu v-ati convins ca prin cumpararea de avioane militare Romania nu a facut altceva decat sa-si agraveze vasalitatea fata de Statele Unite ale Americii, va invitam sa cititi cu mare atentie cele ce urmeaza.

Lumea Banilor va recomanda cartea „Lovitura de stat. Ghid practic”, de Edward Luttwak, un expert american in strategie militara si relatii internationale nascut in Romania. Volumul, publicat initial in 1967, a fost revizuit o singura data, in 1979, deci nu a apucat sa trateze impactul epocii Internetului asupra loviturilor de stat. (De altfel, traducerea romaneasca, apartinandu-i primului ministru postdecembrist al Afacerilor Externe, Sergiu Celac, a fost facuta dupa editia din 1979.) Totusi, importanta cartii ramane una fundamentala prin faptul ca lucrarea surprinde mecanismele universale ale relatiilor de putere, valabile oricand.

Bun. Sa revenim la ceea ce ne doare: in capitolul 2 („Cand este posibila o lovitura de stat?”), autorul explica procesul indelungat si subtil prin care achizitia de avioane militare adanceste dependenta unei tari fata de alteia: nu este suficienta doar cumpararea aparatelor, ci si asigurarea unui flux continuu de piese de schimb si de actualizari tehnice, flux evident inlesnit de compatibilitatea ideologica dintre parti. Ca sa nu mai vorbim despre instruirea pilotilor. Repetam: contextul este cel al anului 1979, motiv pentru care lista de tari furnizoare este una restransa.

Deci iata citatul relevant:

„In afara sferei ex-coloniale, exista un tip foarte specializat de dependenta care este un produs colateral al tehnologiei moderne. Este vorba despre ipotecarea serioasa a independentei politice prin achizitia de armament avansat, in special aparate de zbor. Un avion de vanatoare cu reactie este un caz exemplar: spre deosebire de nave sau tancuri, avioanele de vanatoare cu reactie confera un avantaj absolut. O mai buna pregatire si un moral ridicat pot anula dezavantajele unui echipament inferior folosit in teren, dar nu in aer. Cei mai buni piloti militari din lume, pusi pe avioane subsonice, nu pot face mare lucru in confruntarea cu un avion mai rapid. Prin urmare, este de importanta vitala pentru orice tara sa dispuna de o forta aeriana echivalenta cu aceea a rivalilor potentiali.

Apare aici o problema politica, deoarece:

(a) avioanele de vanatoare cu reactie sunt fabricate doar in cateva tari;

(b) aceste avioane au nevoie de un flux continuu de piese de schimb si

(c) se impune o lunga perioada ’de gestatie’ intre plasarea comenzii initiale si momentul in care pregatirea pilotilor si instalarea echipamentelor suplimentare sunt suficient de avansate pentru utilizarea operationala a acestor capabilitati.

Astfel, tara care vrea sa se inzestreze cu avioane de vanatoare cu reactie trebuie sa aiba raporturi rezonabile de prietenie cu una dintre urmatoarele cinci tari: Suedia, SUA, Franta, Marea Britanie si URSS (n.r. Rusia, in zilele noastre). (Alte tari produc si ele sau sunt pe cale sa puna la punct productia de avioane cu reactie, printre care Japonia, Italia, Canada si India. Dar acesti furnizori au limitele lor in ceea ce priveste proiectarea, specificatiile, libertatea de a reexporta sau capacitatile de productie.) Odata afacerea incheiata, relatiile trebuie sa ramana prietenesti, caci altfel fluxul de echipamente aditionale se va opri. Avioanele de vanatoare cu reactie nu ’cresc’ in tarile cu economie inapoiata, in care lipseste intreaga baza industriala, astfel ca actualizarea permanenta a aparaturii electronice, a rachetelor aer-aer, a echipamentelor radar etc. trebuie sa vina din import, si anume de la furnizorul initial al aparatelor de zbor.

Ambele parti care incheie o asemenea tranzactie recunosc dependenta, iar livrarea de armament avansat merge, de obicei, mana in mana cu schimburile comerciale per ansamblu, precum si cu relatiile ideologice si politice”.

Cei interesati pot comanda cartea (a carei traducere in limba romana a aparut la editura Compania in 2013) de pe site-ul Librariei „Mihai Eminescu” din Bucuresti, facand click aici.

Nota: Aceasta rubrica este destinata zvonurilor. Luati informatiile ca atare!