Competitivitatea: de ce resursele si deficitele conteaza
Daniel Daianu, presedintele Consiliului Fiscal
Romania a realizat convergenta considerabila cu UE prin prisma PIB/loc in ultimele doua decenii. Are acum cca. 80% din media UE la paritatea puterii de cumparare. Convergenta are la baza in larga masura investitii publice si private, aportul considerabil al fondurilor europene. Dar economia noastra se confrunta in continuare cu probleme structurale, intre care sindromul deficitelor gemene adanci, un dezechilibru mare al balantei comerciale. Deficitul bugetar mare exercita o "dominanta fiscala” asupra mix-ului de politici, asupra politicii monetare, nu favorizeaza ameliorarea rating-ului suveran, are impact asupra inflatiei si ratelor dobanzilor.
Se discuta mult despre Raportul Draghi in cercuri guvernamentale si de afaceri, nu putini reliefand un mesaj-cheie: nevoia ca UE sa investeasca mai mult, cu cca. 8oo miliarde euro anual, pentru a tine pasul cu mari companii americane si chineze in domenii de varf – este vorba de 4- 5% din PIB-ul UE. Aici apare la prima vedere un paradox, fiindca balanta contului curent al UE a fost echilibrata de-a lungul anilor, chiar pe plus – numai in anul socului energetic a fost negativa, cand terms of trade s-au deteriorat drastic; excedentul de balanta in anul 2023 a fost aproape 2% din PIB. Ingrijorarea din Raport priveste sectoare unde se aplica tehnologii inalte, inteligenta artificiala, cu implicatii pentru securitate, costul tranzitiei energetice, accesul la materii prime rare.
Raportul atinge zone sensibile privind functionarea UE: logica pietei unice care ar impiedica concentrarea de forta economica, pietele de capital si uniunea bancara (ce sunt puternic fragmentate), nivelul bugetului UE (prea mic in conditiile date si prefigurabile), procesul decizional in Uniune, etc. In toate aceste chestiuni UE are hibe, care ii reduc din sanse pentru a fi competitiva in spatiul global in anii ce vin. Raportul evoca si posibilitatea de a emite obligatiuni colective pentru finantarea unor investitii prioritare, ceea ce este o tema foarte controversata. Ca o paranteza, datoria publica agregata a UE, ca pondere in PIB, este inferioara celei a SUA, a Chinei, a Japoniei. Cat se poate realiza din recomandarile Raportului, din politica industriala pe care o sugereaza, este o intrebare mai mult decat legitima. UE capata o trasatura geopolitica mai pronuntata (prin extindere), ceea ce este de judecat in raport cu nevoia de coeziune interna – o dilema veche a Uniunii.
Cifrele economice arata o varietate mare de conditii in UE privind deficitele bugetare, de cont curent, datoria publica. Romania are inca o datorie publica rezonabila, desi a crescut de patru ori ca pondere in PIB fata de anul 2008 – putin sub 50% din PIB in 2023 fata de cca. 12% atunci. Intre cele 8 state care sunt sub incidenta EDP (7 state intrate in aceasta categorie in 2024), Polonia, Romania si Slovacia au sub 60% din PIB, Ungaria are 73%, in timp ce Franta, Belgia, Italia au peste 100% din PIB. UE a avut ca medie 83% din PIB in 2023. Privind deficitele bugetare, Italia si Romania au avut 7,4 si, respectiv, 6,6% din PIB in 2023 (metodologie ESA), Ungaria 6,7%, Polonia 5,4%, Slovacia 4,9%, Franta 5,3%, Belgia 4,4%. Iar UE, ca valoare medie, 3,5%.
In 2024, Romania va avea probabil cel mai inalt deficit bugetar din UE – catre de 8% din PIB, daca nu vor fi controlate foarte strict cheltuielile in ultimele luni din an. Consiliul Fiscal a facut cunoscute evaluarile sale in acest sens in documentul privind rectificarea bugetara ultima. Marimea deficitului structural si a celui primar ale bugetului public autohton sunt de adus in discutie, fiind cele mai inalte din UE (date Eurostat). Graficul de mai jos arata aceste deficite dupa 2011 (nivelul din 2020 fiind afectat de pandemie).
Intre cele 8 state sub incidenta EDP, Romania a avut de departe cel mai mare deficit (dezechilbru) de cont curent in 2023: 7% din PIB; Slovacia a avut deficit de 1,6%; Polonia surplus de 1,6%; Ungaria surplus de 0,3%; Franta deficit de 0,7%; Italia surplus de 0,5%; UE in medie surplus de 1,9% din PIB. Cifrele sunt graitoare. Previziunile pentru 2024 tin Romania „sus” la acest indicator intre aceste tari. Romania are si balanta comerciala intre cele mai dezechilibate din UE, ca deficit.
In ultimii ani, cca. jumatate din finantarea deficitului de cont curent s-a realizat prin imprumuturi, ceea ce explica cresterea datoriei publice externe ca valoare; restul este reprezentat in principal de investitii straine directe. Remiterile din strainatate au micsorat deficitul de cont curent cu cca. 2% din PIB in anii recenti, dar insotesc o pierdere de capital uman. Banii europeni (nu cei imprumutati) se vad pe ambele laturi ale bugetului public si finanteaza mult din investitiile publice.
Finantarea interna a deficitului bugetar (cca. 50%) nu exercita un efect de evictiune (crowding out) atat timp cat investitorii au incredere in obligatiunile statului. Daca aceasta incredere se erodeaza, randamentele cerute ar fi mai mari si finantarea deficitului s-ar complica. Deficitele gemene pun presiune pe moneda nationala daca situatia nu va fi corectata in timp (riscul valutar); este nevoie deci de consolidare fiscal-bugetara.
Deficitele bugetare mari impulsioneaza cererea agregata si au impact asupra dinamicii preturilor, asupra balantei externe; nivelul de acum al deficitului bugetar nu este sustenabil. Presiunile pe bugetul public (reforme, cheltuieli de aparare, nevoia de spatiu fiscal pentru a raspunde la evenimente extreme) acutizeaza nevoia de a reduce deficitul bugetar, fie si in mod gradual. Estimarile arata un coeficient de transmisie substantial al diminuarii deficitului bugetar in reducerea deficitului de cont curent (vezi si analiza FMI din 2022).
Corectia deficitului de cont curent dupa 2009 a avut loc in doua acte: prin implozia economiei in 2009, cand intrarile de capital private s-au redus foarte mult; momentul 2014-2015, cand a avut loc o reducere mare a deficitului bugetar, deficitele gemene fiind in jur de 1% din PIB.
Daca am avea un coeficient, sa spunem, de 0.5%, aducerea deficitului bugetar in preajma lui 3% din PIB (de la 7-8%) ar aduce deficitul de cont curent, alte conditii neschimbate, la in jur de 5% din PIB. Daca ar fi un coeficient de peste 0,8%, ceea ce nu ar fi neplauzibil (avand in vedere episodul 2014-2015), deficitul de cont curent ar putea ajunge la sub 4% din PIB. Acest deficit ar include investitii straine directe, nu ar fi finantat exclusiv prin imprumuturi. Are sens ca ajustarea deficitului bugetar sa fie graduala; nu cred ca se poate face in 3 ani, daca dorim sa evitam o recesiune puternica.
Romania are nevoie de venituri fiscale considerabil mai inalte; suferim de „blestemul veniturilor fiscale joase” (cele mai mici din UE, excluzand Irlanda, ce este paradis fiscal), care nu permit finantarea adecvata a bunurilor publice. Ajustarea nu se poate face exclusiv pe parte de cheltuieli bugetare; ea echivaleaza cu reducere de absorbtie interna! Putini in societatea romaneasca accepta nevoia de corectie, reducerea absorbtiei interne.
Cererea agregata interna (absorbtia interna) impulsionata de politica fiscala prociclica, de deficitul bugetar, nu explica singura deficitele externe. Avem si o problema de competitivitate ce nu se poate rezuma la o anume supraevaluare a leului – dupa unele estimari, de cca. 4-5%. Competitivitatea este influentata de diferentiale de productivitate. Deficitul comercial are o componenta structurala. Investitiile in Romania trebuie sa vizeze in principal productia de tradables (bunuri exportabile si care pot inlocui importuri). Investitiile in infrastructura sunt necesare, dar insuficiente. Este nevoie de politica industriala, dar pentru asa ceva ai nevoie de resurse – fonduri europene si proprii, de spatiu fiscal. Politica industriala nu trebuie sa creeze "elefanti albi”; banii trebuie sa fie folositi cu cap.
"Reindustrializarea” poate fi o deviza inselatoare daca nu este racordata la contextual actual si cel probabil. Romania are nevoie de productie mai mare de tradables, de plasare mai avantajoasa in lanturi de productie. Supraevaluarea leului trebuie sa fie rezolvata prin dinamica superioara de productivitate, nu printr-o depreciere fortata.
Deficitele bugetare mari ani la rand devin un handicap pentru dezvoltare, stabilitatea economica. A le justifica in mod simplist prin investitii nu convinge. Aceste deficite nu pot fi practicate sine die; ele mentin deficite de cont curent mari, finantate mult prin imprumuturi. Un nou PNRR nu va exista probabil si trebuie sa capitalizam cat mai mult resursele oferite acum. In viitor, si bugetul UE va suferi probabil modificari si este posibil sa apara conditionalitati.
Romania trebuie sa caute sa traiasca mai mult pe picioare proprii, sa o faca insa cu intelepciune, valorificand oportunitati in UE si intelegand limitele Uniunii; lumea este mai mult decat UE. Romania trebuie sa valorifice mai bine, in folos propriu, resursele pe care le are. Aceasta nu inseamna a face rabat la criterii de eficienta si a "inchide” economia. Bugetul public al Romaniei are nevoie de venituri proprii mai mari pentru a fi robust, pentru a putea finanta bunuri publice de baza.
Sursa: Consiliul Fiscal
Sursa foto: Consiliul Fiscal
