Cine achita factura? Ciolacu sau PSD?
Marcel Ciolacu, inainte de a fi ales presedinte plin al partidului, si-a asumat in mod public raspunderea pentru reusita motiunii de cenzura. PSD, ca partid politic, la randul sau a legat ombilical aceasta motiune de cenzura de nemajorarea cu 40% a punctului de pensie si de nedublarea alocatiilor de stat pentru copii. Ceea ce inseamna ca si PSD sufera o grea infrangere. Va plati PSD factura?
Urmeaza un Consiliu Politic National. Convocat de Marcel Ciolacu. Intr-un scop usor de anticipat. Marcel Ciolacu, pentru a-si justifica infrangerea si pentru a-si disipa raspunderea, a identificat cativa tapi ispasitori. Pe care va incerca sa-i excomunice. Este vorba de cei cinci parlamentari care au absentat. Nu mai conteaza cum. Motivat sau nemotivat. Dar nu numai Ciolacu, in calitate de presedinte, ci si PSD ca partid vor incerca sa se spele pe maini in fata opiniei publice. Mai intai, acuzandu-i pe cei cativa absenti. Apoi, invocand absenta unei majoritati. Si, in acest context, acuzandu-l pe Victor Ponta de tradare. Si pe Ludovic Orban ca a cumparat voturi la bucata si in vrac. Strategia PSD e usor de intuit. Ea intra inevitabil in concordanta cu strategia lui Ciolacu. Pentru a scapa de raspundere, pentru a nu plati in final nicio factura, esecul va fi pus pe seama unor tradatori interni, unor tradatori din randul aliatilor si manevrelor murdare ale PNL. Numai ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple.
Dintre cei cinci „tradatori”, doi sunt in afara oricarei banuieli cum ca ar fi facut vreun pact cu diavolul. Carmen Dan a fost impiedicata legal sa se prezinte la urne si este in afara oricarei suspiciuni ca ar colabora cu PNL. Iar Catalin Radulescu prezinta si el dovezi concludente ca sufera de afectiuni grave, care l-au impiedicat sa fie prezent in Parlament. El se plaseaza in afara oricarei suspiciuni, la fel ca si Carmen Dan, de combinatii cu Ludovic Orban. Tradarea vine intr-adevar din partid, dar in niciun caz din aceasta zona. Ci de la varf. Blatul l-a facut Marcel Ciolacu si nimeni altcineva. Care a fost mecanismul blatului?
Inainte de a intra in detalii, sa mai mentionam faptul ca, in ultima vreme, unul dintre oamenii politici care a facut presiuni constante pentru punerea in opera a motiunii de cenzura, sustinand permanent ca partidul sau o va vota si acuzandu-l pe Ciolacu de tergiversare, este Victor Ponta. Si iata o minune. De asta data, Victor Ponta nu a tradat. El s-a prezentat in corpore cu parlamentarii sai si a votat pentru caderea Guvernului, asa cum a promis. ALDE a procedat la fel. Si atunci unde este „defectiunea”?
Sa ne amintim. In ultimele zile, Marcel Ciolacu a repetat constant ca PSD, pentru reusita motiunii, nu are nevoie de voturile UDMR. Aceasta afirmatie repetata este cea mai buna dovada ca Ciolacu nu a negociat nimic cu Kelemen Hunor. Sau, daca a avut loc vreo negociere, ea a fost formala si facuta doar de ochii lumii. Iar afirmatiile lui Ciolacu cum ca UDMR este de prisos, nu puteau sa aiba alt efect decat pavarea drumului intre UDMR si PNL in vederea unei negocieri politice si a unei intelegeri. Ceea ce s-a si intamplat. Aceasta operatiune transparent-duplicitara a lui Marcel Ciolacu este tipica pentru maniera in care acesta face politica.
In al doilea rand, Marcel Ciolacu nu a facut niciun fel de efort pentru a atrage de partea sa, asa cum s-a intamplat in toate celelalte situatii de acest fel, deputati din randul minoritatilor nationale, altele decat cea maghiara. De regula, cinci-sase dintre acestia au votat pana in prezent in toate situatiile importante la pachet cu PSD. Este pentru prima data cand nu s-a intamplat acest lucru. O noua dovada de non-combat. Ca sa nu mai vorbim de parlamentarii neafiliati. Nu exista nici cea mai mica dovada ca Marcel Ciolacu i-ar fi invitat rand pe rand la discutii in vederea obtinerii voturilor acestora. Pur si simplu nu l-a interesat.
Deci motiunea, in mod normal, ar fi putut sa treaca. Populatia s-ar fi simtit aparata de catre PSD. Si legat de majorarea pensiilor, si legat de majorarea alocatiilor pentru copii, si legat de razboiul sanitar, si legat de razboiul economic. Acest efect multiplu si vital intr-o dubla campanie electorala s-ar fi produs in mod cert in plan politic, chiar daca, in final, dupa succesul motiunii de cenzura, presedintele Klaus Iohannis l-ar fi mentinut din nou pe Ludovic Orban la Palatul Victoria, Ludovic Orban trei si jumatate, sau ar fi promovat un nou premier, tot din randurile PNL. Numai ca Marcel Ciolacu nu a vrut nici in ruptul capului sa incurce Guvernul sau sa-l puna in dificultate pe presedinte. Astfel incat i-a servit mingea la fileu lui Ludovic Orban.
Iar acum, pentru a introduce totusi opinia publica in ceata, a declansat o vanatoarea de vrajitoare in interiorul partidului. El este marea vrajitoare. Dar tot el este si marele inchizitor. Si astfel, dupa ce Marcel Ciolacu a fost bine gonflat intr-un Congres aranjat, regizat si puternic asistat, acesta se spala pur si simplu pe maini, dupa ce isi rezolva rafuielile din partid si afirma senin ca opozitia nu are majoritate.
Traim intr-o tara de tip Oblio. Cei aflati la putere se plang ca nu pot face mare branza, intrucat nu au majoritate. Iar cei aflati in opozitie se plang la randul lor ca nu pot rasturna puterea, pentru ca nici ei nu au majoritate. Atunci unde Dumnezeu este majoritatea? Nu cumva tocmai am descoperit o noua dimensiune a statului subteran? Asa ca factura nu o vor plati nici Marcel Ciolacu, nici PSD, nici bietul Victor Ponta, care, pentru prima data, a fost corect, ci pur si simlu cetatenii acestei tari, lasati in continuare la discretia unui Guvern tembel.
