Autoritatea Aeronautica Civila Romana (ACR) a primit mai multe propuneri pentru modificarea reglementarii cu privire la certificarea parasutelor. Propunerile au fost facute de catre Asociatia Club Sportiv Benzoi. Propunerile sunt sustinute de Asociatia Romana a Operatorilor Privati din Aviatie.

Propunerile se axeaza pe rezolvarea cu prioritate a doua aspecte delicate precum: 
 
1) Ingradirea libertatii de exercitare a drepturilor de licentiere a tehnicienilor certificati - la fiecare 1 an (program de intretinere), 2 ani (tandem, scoala), respectiv 5 ani (sport) - Art. 2.4 (4), (5).
 
2) Incalcarea drepturilor de utilizare a parasutelor pe teritoriul european prin limitarea (la 15 zile) a recunoasterii documentelor parasutelor emise in alte tari si repetarea procesului de validare (de 3 ori / an), impreuna cu limitarea activitatii desfasurate de catre tehnicienii straini (reparatii majore) - Art. 2.4 (1), Art. 2.9 (4), (5), Art. 3.4.

In documentul trimis  ACR se arata ca reglementarea actuala a fost conceputa cu intentia de a asigura un nivel ridicat de control si siguranta in procesul de certificare si mentinerea navigabilitatii parasutelor, pastrand in acelasi timp elemente din structurile traditionale care au functionat in trecut. Este firesc ca, intr-un domeniu in care siguranta este critica, autoritatile sa isi doreasca mentinerea unui cadru strict, cu verificari clare si responsabilitati bine definite, arata Benzoi.
“Totusi, realitatea ultimilor 8 ani a scos la iveala anumite provocari in aplicarea actualului cadru, care, in loc sa simplifice si sa clarifice procesele, a condus la suprapuneri de roluri si responsabilitati intre tehnicieni si inspectori. Acest lucru a creat, involuntar, confuzii in ceea ce priveste asumarea responsabilitatii in procesul de mentinere a navigabilitatii parasutelor.
Pe de o parte, exista structura traditionala, cu multi pliori de parasute de rezerva si centrata pe inspectori de navigabilitate, care mentin controlul asupra mentinerii certificarii/navigabilitatii, asa cum a fost practicat in trecut.
Pe de alta parte, a fost introdusa treptat abordarea moderna, folosita pe scara larga in industriile dezvoltate de parasutism, in care tehnicienii certificati (clasa I si II) preiau responsabilitatea directa pentru inspectiile de navigabilitate si lucrarile asociate enumerate la Art. 2.4 (3)(a) - pct. 138-141.
Provocarea reala pare sa fie ca aceste doua sisteme, care functioneaza bine separat, devin mai putin eficiente atunci cand sunt combinate. Suprapunerea responsabilitatilor intre inspectori si tehnicieni creeaza ambiguitate:
• Tehnicienii certificati nu au intotdeauna libertatea de a-si exercita pe deplin atributiile pentru care au fost pregatiti si autorizati;
• Inspectorii de navigabilitate pastreaza roluri decizionale in procese tehnice, chiar si in situatii unde expertiza specifica a tehnicianului ar fi suficienta si mai eficienta.
Aceasta situatie nu pare sa reflecte intentia initiala a reglementarii si nici nu valorifica pe deplin potentialul tehnicienilor certificati. Ea poate duce, involuntar, la:
• Confuzie in asumarea responsabilitatilor — cine este, in final, raspunzator pentru siguranta unei parasute?
• Incetinirea proceselor — din cauza verificarilor redundante sau a neclaritatilor privind competentele.
• Demotivarea tehnicienilor — care pot percepe ca munca si responsabilitatile lor nu sunt recunoscute pe deplin.
Intelegem complexitatea acestei tranzitii — trecerea de la un sistem de control centralizat la unul bazat pe responsabilizarea tehnicienilor este un proces delicat. Dar vedem, de asemenea, potentialul de a clarifica aceste roluri, in beneficiul intregii industrii.
Cum putem ajunge la un echilibru intre necesitatea controlului autoritatii si increderea acordata tehnicienilor certificati, astfel incat sa clarificam responsabilitatile si sa imbunatatim siguranta si eficienta procesului de certificare si mentinerea navigabilitatii parasutelor?

Siguranta si eficienta

Pentru a elimina suprapunerile si ambiguitatile identificate in aplicarea actualei reglementari, vedem doua optiuni clare, ambele avand ca obiectiv cresterea eficientei si responsabilizarii, fara a compromite siguranta:
Optiunea 1 – Simplificarea structurii prin eliminarea rolului de inspector de navigabilitate.
 In aceasta varianta, responsabilitatea inspectiilor de navigabilitate ar reveni exclusiv tehnicienilor certificati (clasa I si II), care au deja competentele si formarea necesara potrivit certificarii lor.
•Aceasta abordare reflecta modelul utilizat in industriile de parasutism dezvoltate, unde tehnicienii preiau intreaga responsabilitate pentru lucrarile efectuate, cu exceptia cazurilor speciale (lucrari majore sau reparatii complexe), care pot necesita audituri suplimentare.
Avantajele acestei optiuni sunt:
-Eliminarea dublarii verificarilor si a birocratiei.
-Cresterea responsabilizarii tehnicienilor certificati.
-Alinierea la bunele practici internationale.

Optiunea 2 – Redefinirea rolului inspectorului de navigabilitate, pastrandu-l pentru cazuri specifice:
Daca eliminarea completa a rolului de inspector nu este fezabila, propunem ca inspectorii sa fie implicati doar in:
-Certificarile initiale - pentru a asigura un standard ridicat la introducerea unei parasute in operare.
-Audituri si inspectii ocazionale - atunci cand exista motive intemeiate sau suspiciuni privind siguranta.
-Situatii exceptionale - cum ar fi lucrarile majore sau reparatiile semnificative, in mod optional, la cererea tehnicianului, unde o verificare suplimentara aduce valoare adaugata procesului.

Avantajele acestei optiuni sunt:

-Clarificarea responsabilitatilor intre tehnicieni si inspectori;
-Mentinerea unui nivel adecvat de control fara a afecta eficienta;
-Crearea unui cadru in care inspectorii devin o resursa strategica, implicata doar in momentele critice”, se arata in document.

>>Propunerile trimise Autoritatii Aeronautice Civile Romana

Sursa foto: Facebook Benzoi