Camera Consultantilor Fiscali (CCF), condusa de presedintele Dan Manolescu (foto) si prim-vicepresedintele Adrian Luca, a lansat un “apel de urgenta catre autoritatile statului si contribuabili”.

In documentul dat publicitatii joi, 10 august 2023, Camera Consultantilor Fiscali face cateva propuneri de deblocare urgenta a cooperarii pentru conformare fiscala. In acelasi timp, CCF subliniaza ca incertitudinea fiscala este noul inamic public numarul unu al economiei romanesti, totul imtamplandu-seintr-un moment cum nu se poate mai nepotrivit, si anume cand are loc pregatirea bugetelor pe anul viitor.

Iata apelul de urgenta al Camerei Consultantilor Fiscali:

“Cum sa uram un pic mai putin taxele - Cateva propuneri de deblocare (urgenta) a cooperarii pentru conformare fiscala

Ce vedem si simtim acum

Incertitudinea fiscala este noul inamic public numarul unu al economiei romanesti! Se intampla intr-un moment cum nu se poate mai nepotrivit – pregatirea bugetelor pe anul viitor. Daca obisnuita incertitudine endogena din ultimii ani, cea care decurge din evolutia afacerii, mai poate fi gestionata, actuala incertitudine exogena, asupra careia nu ai niciun control este deja... prea mult! Iar in ciuda asteptarilor rationale de a sti macar ce trebuie sa platesti, lucrurile par sa se inrautateasca de la o stire pe surse la alta stire pe surse, de la o comunicare oficiala la alta comunicare oficiala!

In fapt, lipsa de dialog real a acutizat confruntarea mocnita intre guvernanti care isi asuma schimbari fiscale in numele unor imperative dictate de un context dificil, si contribuabili care isi apara pozitiile fiscale din perspectiva aceluiasi context, nefiind dispusi ca, tocmai intr-un asemenea moment dificil, sa-si asume experimente fiscale.

Vedem o confruntare intre tabere si, ca sa nu mai inteleaga nimeni nimic, o confruntare si mai dura in interiorul „taberii” Guvernului, cand ar trebui sa vedem un parteneriat intre toate partile interesate (stakeholder-i) asa cum, in acceptiunea moderna, ar trebui sa fie considerate partile care au interes comun pentru ca lucrurile sa mearga inainte.

Ce am putea face acum

Pe acest fond, Camera Consultantilor Fiscali (CCF) considera ca, mai mult decat oricand, trebuie urmate principiile de baza ale unei cooperari pentru conformare fiscala. Lansam invitatia deblocarii situatiei actuale prin cateva propuneri care, spus in cel mai direct mod, sa-l ajute pe contribuabil sa-si urasca un pic mai putin (noile) taxe. [1]

Propunerile noastre pleaca de la doua mecanisme simple dupa care gandesc economistii: compromis (dai ca sa primesti/trade-off) pentru ca, asa cum bine zicea Milton Friedman, inca nu sa inventat ”pranzul pe gratis”, si cuantificare (atasezi cifre lucrurilor care se intampla) pentru ca, iarasi evident, nu exista mult/putin/ mare/mic decat prin comparatie/benchmarking.

Fara sloganuri (i) – Mai spuneti o data: de ce se fac schimbarile care se fac?

Stim deja – ”schimbam impozitul X si Y pentru a nu pierde banii europeni, PNRR-ul, sa absorbim miliarde de euro”. Dar sa absorbim nu e, in niciun caz, un raspuns dezirabil: contribuabilul are nevoie sa stie, cat mai clar cu putinta, daca acum trebuie sa scot mai multi bani din munca mea sa-i dau statului este pentru ca se va face A, B si C din banii astia.

Puneti pe tabela din Gara de Nord, sa vada fiecare navetist – acest tren nu a mai intarziat datorita banilor incasati in plus de la muncitorii din constructii si s-ar putea sa aveti surprize placute. Sau spuneti unei microintreprinderi care va intra in zona controalelor pe profit – controlul acesta va fi altfel de acum, pentru ca din banii luati de la tine am putut in sfarsit sa luam sisteme de analiza BIG DATA la ANAF, avem acum analiza de risc pe fiecare segment de industrie si model de afaceri etc.

Reformele, jaloanele si obiectivele au rolul lor in scrierea planurilor, dar lucrurile concrete ii dau imbold contribuabilul sa se conformeze voluntar. Asa arata si zeci de studii de psihologie comportamentala, asa se vede si din modul in care se comporta contribuabilii care isi directioneaza (deocamdata...!) ei singuri o parte din impozit catre o institutie care face ceva concret, palpabil, rapid, daca se poate. Iar cand e vorba de stat, pretentiile contribuabilului sunt ca impozitele lui sa aiba la capat o politica economica care sa creeze substanta economica din care sa se reintoarca si la el, la contribuabil, ceva.

Altfel spus, contribuabilul e indreptatit ca, in apararea propriei sustenabilitati, sa astepte, la schimb, informatii necesare „pentru intelegerea modului in care aspectele fiscale afecteaza dezvoltarea, performanta si pozitia intreprinderii”. [2]

Fara sloganuri (ii) – Puneti statul la vanzare! (si poate sa-si pastreze telefoanele)

Stim, statul a facut primul pas, isi ajusteaza singur cheltuielile cu telefoanele, cu masinile, din doua directii face una, din trei institute se fac doua, din 200.000 de joburi moarte se fac economii. Dar aceasta sa fie ce asteapta contribuabilul? Sau vrea un stat care sa-l serveasca si sa-l ajute pe el, contribuabilul privat corect sa se dezvolte? Aceasta nu exclude, ba chiar presupune investitii bine directionate in reforma reala a statului.

In SUA, prin pachetul urias de stimulare a economiei, inclusiv IRS are pusi deoparte 60 de miliarde de dolari (dupa compromisul recent dintre democrati si republicani, bugetul initial era de 80 de miliarde pe 10 ani) tocmai pentru a-si ajuta mai bine economia, dezvoltandu-si capacitatea de asistenta si control.

La noi, daca e sa dea un semn cu adevarat de reforma, primul lucru pe care sa-l faca statul roman, acum, post-ordonanta, ar putea fi sa inceapa sa se explice, sa-si vanda „marfa” pe directii, departamente, institute etc. – uite, cu asta ne ocupam noi, cu asta te ajutam noi, am putea sa te ajutam si mai mult daca s-ar intampla asta si asta, atat e incarcarea pe personal, nu ne ajung pentru ce am vrea sa facem ...

Iar prima explicatie sa fie in legatura cu acest nivel colosal de 200.000 de posturi vacante! Cum s-a ajuns aici, pe ce sectoare erau, ce justificare aveau, daca era nevoie de ele, de ce nu s-au putut gasi candidati, care sunt consecintele ca se desfiinteaza?

Fara sa primeasca astfel de explicatii oneste, contribuabilului onest ii va fi greu sa-si inteleaga statul pe care il plateste.

Fara sloganuri (iii) – Dati-i si contribuabilului roman aceleasi practici ca afara! (si el e european)

Administratiile moderne descopera tot mai mult virtutile unei atitudini flexibile fata de contribuabilul care se dovedeste corect.

In Grecia a functionat ani buni un sistem de autoevaluare – firmele mici care alegeau sa intre in sistem si care intr-un an raportau marje de profit peste un anumit nivel (calculat de Fisc sectorial) erau exceptate de la control pentru acel an. Sistemul a functionat: in ciuda inerentelor abuzuri (legat in principal de subraportarea veniturilor), a dus la cresterea incasarilor bugetare, un semn a ceea ce se cheama conformare voluntara.

In Polonia, intalnim o formula de impozit minim pe profit care poate fi considerata apropiata de varianta vehiculata zilele acestea la noi privind asa-numitul ajustor al profitului. Nu discutam aici oportunitatea unei asemenea variante, mai ales in conditiile in care, pana la sfarsitul anului, trebuie adoptata directiva impozitului minim global de 15%, o formula recunoscuta oficial ca fiind extrem de complicata. Ca sa nu mai spunem ca varianta ajustorului, fara sa tina cont de existenta pierderilor, deviaza (cel putin din datele de pana acum) de la formatele consacrate, adoptate de alte state europene [3].

Dar, la schimb, in Polonia putem vorbi de o administratie fiscala care exceleaza printr-o scadere dramatica a gap-ului pe TVA, iar, in materie de impozit pe profit, prin preluarea sistemului de monitorizare pe orizontala – companiile pot alege sa inlocuiasca inspectia clasica cu o relatie de colaborare permanenta cu Fiscul, pentru evaluarea procedurilor si afacerii. Nu mai vorbim de facilitarea incheierii de acorduri pe termen lung (APA, SFIA) intre Fisc si clientul sau, contribuabilul, spre beneficiul tuturor partilor interesate, program care la ei functioneaza foarte eficient, iar la noi nu a functionat niciodata.

Vorbim in aceste zile foarte mult de eliminarea stimulentelor fiscale la diferite categorii, dar fara sa le punem in corelatie cu politici de dezvoltare (vezi punctul i). Tocmai in spiritul unei folosiri rationale a banului public, cu rol de factor de multiplicare in economie, de ce nu am incerca o formula de stimulare bazata pe tintele strategice urmarite de stat?

Un exemplu ar putea fi facilitati la impozitarea companiilor unde valoarea adaugata (pentru ca ne intereseaza in principal valoarea adaugata in industrie) are o anumita pondere in cifra de afaceri. Iar aceasta anumita pondere sa fie corect aleasa dupa studii de piata interne si analize de comparabilitate internationala. Ca bonus, performerii dintr-un an ar putea primi si un an de liniste fiscala.

Fara indoiala, mai ales acolo unde exista flexibilitate, apar si abuzuri. In Japonia, autoritatile au constatat episoade de supra-exploatare a acelei politici prin care sunt stimulati contribuabilii care isi directioneaza parte din impozit catre zone rurale defavorizate. Se intampla oriunde fortarea portitelor, dar datoria unui stat puternic si responsabil este ca, urmandu-si o politica de dezvoltare, sa stie sa separe contribuabilii corecti de restul. De aceea un stat modern si responsabil a trecut la nivelul 2.0 (cel putin) in care imbina morcovul/stimulentele cu batul/inspectiile.

Sub cuvintele de ordine flexibilitate si pragmatism, putem continua zeci de pagini cu eforturile pe care administratiile din toata lumea (si realmente ai de invatat din toata lumea) le fac pentru a se apropia de „clientul” lor si a-l aduce in starea de contribuabil voluntar. Nu indragostit sa plateasca taxe. Doar voluntar si atat cat are de plata, si e de-ajuns!

Fara sloganuri (iv) – Taxati la sange ideologia in fiscalitate!

In ultimele zile, asistam la o supra-incordare pe chestiunea impozitarii proprietatii, ridicata la rang de disputa ideologica. Ajunsi in acest punct, putem avea o singura pozitie – trimiterea la studii si analize concrete ale cifrelor pe teren. Pe aceasta baza de pragmatism putem purta dezbateri aplicate, putem face alegeri in cunostinta de cauza [4].

Ideologia (de vitrina) ridica inutil tensiunea in economie si chiar in societate. O spunem ca unii care isi mentin pozitia in materie, de mentinere a cotei unice in Romania, gata sa discutam cu cifrele pe masa [5]. Intre timp, a aparut Raportul Bancii Mondiale privind sistemul fiscal din Romania, inclusiv analiza comparativa si recomandari pentru reforma cadrului fiscal, si suntem total de acord cu indemnul ca ”inainte de punerea in aplicare a reformelor, Ministerul de Finante trebuie sa investeasca in continuare in dezvoltarea capacitatii de modelare prin microsimulare pentru a informa in continuare proiectarea reformelor propuse”.

Iar daca anul trecut aminteam de ”capcana salariilor mici”, Raportul vine si constata pe aceeasi baza ca ”cea mai mare parte a descurajarii generale a muncii in Romania este creata de impozitarea veniturilor din munca”.

Cat priveste acel profund dezechilibru real dintre veniturile disponibile (indicele Gini) nu ajuta cu nimic sa tot privim un tablou in care Romania e spre extrema dezechilibrului, iar Cehia e spre extrema echilibrului (apropos, aminteam si anul trecut, a avut cota unica pana de curand). Cu cat ne-am uita mai mult, cu atat vom vedea ca, la nivelul UE, imediat dupa Romania, urmeaza Italia si Spania la capitolul dezechilibru (altminteri, state cu sistem progresiv de impozitare). Desigur, nu pentru ceva mai putin dezechilibru s-au refugiat economic milioane de romani in Italia si Spania.

Ramanem convinsi ca un sistem de impozitare nu este, in sine, nici mai bun, nici mai rau decat altul, dar practica indelungata de consultanta ne-a mai convins de ceva: pentru a functiona, orice sistem are nevoie nu doar sa fie adoptat (a se citi impus) de politicieni, ci sa fie adoptat (inteles/acceptat) si de economia reala. Asa vom pute face trecerea de la o masura de politica pur si simplu (simplista?) la una de politica fiscala (preferabil, cat mai simpla!)

In loc de concluzie

Invitam toti partenerii publici sa deschidem o platforma publica a dialogului, pragmatismului, corectitudinii si ratiunii in care sa dezbatem propuneri inovative si eficiente de imbunatatire a cooperarii pentru conformare fiscala. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.

Note

[1] Formulare preluata din titlul episodului 400 de pe Freakonomics Radio, retransmis in preajma datei limita de depunere a declaratiile fiscale in SUA (Tax Day in 2023 a picat pe 18 aprilie). Se intampla ca nici acolo nu sunt prea iubite taxele si impozitele, astfel ca si acolo ”una din cele mai mari probleme e gap-ul fiscal, adica diferenta intre taxele datorate guvernului federal si ceea ce se plateste efectiv” (undeva la 15-20% din total datorat, estimeaza chiar IRS).

[2] Daca guvernul nu e constient de costul conformarii (presiunea pusa direct pe umerii celui care-i plateste taxele), ii amintim doar ca de cateva zile au venit de la Comisia Europeana 245 de pagini - Anexa 1 la Directiva privind standardele de raportare in materie de sustenabilitate (in vigoare de la inceputul anului). Este noua lectura obligatorie pentru orice companie mare, precum si orice intreprindere medie listata, care de anul viitor trebuie sa pregateasca ”informatii pentru intelegerea impactului intreprinderii asupra aspectelor de durabilitate si informatiile necesare pentru intelegerea modului in care aspectele de durabilitate afecteaza dezvoltarea, performanta si pozitia intreprinderii” (primele rapoarte publice, din 2025). Mergand pe lantul de productie, fiecare partener de afaceri al raportorilor trebuie sa contribuie cu informatii. Pe scurt, inca un raport care vine pe masa statului, peste zecile raportari administrative obligatorii (financiare si nefinanciare), tocmai pentru ca statul sa-si controleze si sa-si cunoasca mai bine contribuabilii.

[3] O sinteza a practicilor europene in materie poate fi gasita aici -”Impozitul minim pe profit: intre politica si ... politica fiscala”, autor consultant fiscal Mihai Lupu

[4] Spre exemplu, o baza potrivita de plecare in materie este analiza ”Imbunatatirea colectarii din impozitul recurent pe proprietate/Technical Assistance Report on Improving Revenues from the Recurrent Property Tax” – FMI, iunie 2022

[5] ”In asteptarea momentului cand ar putea fi inlocuita cota unica”, comunicat CCF, iunie 2022