Romania arde si Iohannis se piaptana

Sorin ROSCA-STANESCU
O lege a suveranitatii nationale?
455

Agenda externa a presedintelui Klaus Iohannis este in aer. Taras-grapis se apropie de jumatatea celui de-al doilea mandat, tragand dupa el cateva corijente la capitolul politica externa, care, mai mult ca sigur, se vor transforma in repetentie. Iohannis a ratat, rand pe rand, cele mai importante obiective de politica externa la care s-a angajat si pentru care a fost investit de catre cetateni. Sa le luam pe rand, fara pretentia de a le epuiza in aceasta analiza.

1). Ridicarea vizelor pentru Statele Unite. O obligatie de onoare si pana la urma de bun simt atat din partea Romaniei, cat si din perspectiva partenerului nostru strategic. Daca Statele Unite au un parteneriat consolidat cu Romania si nu numai Romania cu Statele Unite, atunci ar fi fost cat se poate de firesc ca cetatenii acestei tari sa poata calatori liber in statul pe care-l consideram a fi cel mai apropiat sub aspectul intereselor comune si a colaborarii politice si militare. Dar vizele romanilor in Statele Unite nu s-au anulat. Iar Klaus Iohannis a avut suficient de multe ocazii in care putea sa impuna Washingtonului acesta conditie. Si daca este adevarat ca vizele nu depind doar de bunavointa Casei Albe, Romania ar fi trebuit sa faca demersurile necesare pe langa reprezentantii Congresului, atat sub forma unor semnale ferme transmise de presedintele Romaniei, cat si prin diligente ale ambasadorului Romaniei la Washington, care pana zilele trecute a fost George Maior, numit acolo de catre Klaus Iohannis.

2). Intrarea Romanei in spatiul Schengen. A fost una dintre primele obligatii externe pe care si le-a asumat Klaus Iohannis in ambele campanii electorale. Nu a reusit sa faca nimic in acest sens. Nu a stiut sau nu a vrut pur si simplu sa negocieze. In fiecare zi, faptul ca nu ne aflam in spatiul Schengen, creeaza Romaniei mari prejudicii, in special in plan comercial. Si direct proportional sunt castigate alte state partenere UE ale Romaniei.

3). Ridicarea MCV. Monitorizarea pe Justitie continua sa ramana o rana deschisa din perspectiva interesului romanesc si a suveranitatii nationale. Este un mecanism care le permite unor state europene, care nu sunt doar partenere, ci si concurente, sa stranga cu usa Romania, sub pretextul ca nu ne ridicam la standardele stabilite de cateva puteri relevante. Si de cate ori suntem stransi cu usa, respectivele state, utilizand acest levier, mai obtin o serie intreaga de avantaje.

4). Cota obligatorie pentru refugiati. Cand doamna Angela Merkel a anuntat ca Europa trebuie sa se pregateasca pentru a primi un milion de refugiati dintr-un razboi cu care Romania nu a avut si nu are nicun fel de legatura, Klaus Iohannis, pe buna dreptate, a sarit ca ars, anuntand ca pleaca la Bruxelles cu un mandat clar. Romania nu accepta vreo cota obligatorie pentru refugiati nici in ruptul capului. Si bine a spus, intrucat Constitutia Romaniei nu permite imigrarea in aceasta tara a unor grupuri compacte de cetateni straini. Ci doar imigrarea individuala. Presedintele nostru a plecat fara cote la Bruxelles si s-a intors cu o cota pe care si-a asumat-o. In numele unui stat care nu are voie sa primeasca cote.

5). Esecul legat de transportatori. Partenerii europeni si in primul rand Germania si Austria au impus un mecanism de aplicare a legislatiei care reglementeaza transporturile de marfa intracomunitare conform caruia, fara a mai intra acum in alte detalii, Romania pierde anual miliarde de euro. Presedintele Klaus Iohannis nu a facut nimic in aceasta privinta, desi participa regulat la intrunirile mai marilor Europei, unde pretinde ca negociaza in numele Romaniei. Dar, ce-i drept, la acest capitol Klaus Iohannis nici macar nu s-a mai obosit sa le promita romanilor ceva.

6). Pasaportul Covid devine o realitate. Atunci cand, pentru prima data, oficialii unor state europene au inceput sa vorbeasca despre instituirea unui pasaport Covid, presedintele Klaus Iohannis a sarit in sus si si-a smuls parul, spunand ca nici in ruptul capului nu va fi de acord cu asa ceva. Apoi s-a linistit brusc si s-a pieptanat. Incepand din secunda in care Germania si Austria s-au pronuntat in favoarea pasaportui Covid. La fel cum a refuzat, fara sa nuanteze, acest proiect, acum, tot fara sa nuanteze, Klaus Iohannis si-a pus coada intre picioare si tace. Iar lucrurile sunt in esenta lor simple. Pasaportul Covid, destinat celor care se vaccineaza, se va dovedi un instrument bun si eficace daca nu va fi indreptat impotriva celor care nu se vaccineaza. Dar, pentru presedintele Romaniei, dilema e mult prea mare. Si nu poate iesi din ea.

7). Romania umilita de ambasadori. Iohannis si-a asumat in ambele campanii electorale si de altfel a si jurat pe Constitutie ca va face tot ce poate in calitate de presedinte, pentru ca nimeni sa nu poata aduce atingere suveranitatii acestei tari. Pe sub nasul sau insa, fostii ambasadori ai Statelor Unite – ca in prezent nu mai avem asa ceva – si ambasadorii europeni si-au permis sa dea lectii dupa lectii Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curti si ministrului de resort, legat de modul in care trebuie sa functioneze Justitia in aceasta tara. Asa ceva nu s-a mai intamplat in acest secol decat in Afganistan, in Irak, in Somalia, in Libia si in alte state ravasite ale lumii, care, intr-un fel sau altul, au fost silite sa se predea marilor puteri. Noi nu am fost siliti. Sub aspect diplomatic, noi ne-am predat singuri. Iar acest fenomen deosebit de grav, nemaiintalnit inca de la Titulescu incoace, este perfect ilustrat de faptul ca, in cele mai importante state ale lumii, nu mai avem deloc ambasadori, iar acolo unde ii avem, cu cateva exceptii, e vai steaua lor, intrucat acestia nu prea stiu ce sa promoveze. Pentru ca la cel mai important capitol al prerogativelor prezidentiale, Romania nu are nici un fel de strategie externa.

Ma opresc in acest punct. Fara pretentia de a fi epuizat nici macar majoritatea bilelor negre pe care Klaus Iohannis le-a adunat la acest capitol, care este cel mai important pentru fisa postului pe care-l detine. Ma opresc, dar nu inainte de a mai face o data precizarea ca aceste corijente repetate conduc la repetentie. Daca cumva Klaus Iohannis isi mai aminteste de timpurile cand functiona ca dascal la Sibiu.

sursa: Corectnews.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *