Parastas guvernamental cu pretentii de cununie

Radu PREDA
356

Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu stiu ca ii multumesc lui Dumnezeu ca noi, romanii, avem in gena inventivitatea, creativitatea, adaptabilitatea.

Ce ne-am fi facut daca dupa 1990 nu ne-am fi pus gospodareste pe treaba si ne-am fi declarat invinsi de schimbarile de atunci, care ne luau, dupa atatia ani de economie socialista, complet pe nepregatite? Ingineri, subingineri, mecanici, in general, ”tehnicii” ramaneau pe drumuri, de unde pana atunci erau baza industriei si mandria tarii. Muncitorii nu mai aveau locuri de munca si ziua de munca incepand de la 6 dimineata, cu navete pe cocosatelea, devenea o simpla amintire. Locuitorii blocurilor comuniste, oameni obisnuiti, cu slujbe dintre cele mai obisnuite deveneau, presati de vremuri, intreprinzatori de ocazie si, mai ales, de nevoie. Nu era loc in Craiova sau in Bucuresti ori in alte orase mari, unde sa nu vezi la orice colt de strada un ”butic”, o dugheana sau, pentru cei care aveau ceva dare de mana, un spatiu comercial improvizat in holul blocului unde toata lumea vindea ceva. Unele spatii comerciale de acest gen mai exista si astazi, mai ceva ca ruinele romane, si au chiar si program nonstop, pentru mantuirea sufletelor vreunui trecator insetat sau infometat.

Si atunci, pentru ca am reusit sa supravietium, asa cum am putut, nici mai mult, nici mai putin, imi vine sa il contrazic pe Dostoievski care scria sententios si morbid: “Omul e prost. Fenomenal de prost!”, si sa il dezaprob pe Andrei Plesu care conferentia despre prostie in 2015: ”Toti suntem prosti din cand in cand: spunem prostii, facem prostii, ne purtam prosteste…votam prosteste!”

Nu, domnule Plesu, poporul roman nu este prost si nu se lasa pacalit de promisiuni guvernamentale ridicole. Daca nu as fi in politica de atata vreme, poate nu v-as contrazice, dar stiu ca se poate conta pe romani.

Este adevarat ca acum ne aflam iar la cotitura, ca si in 1990, ca si in 2009, si ca ”marea mahmureala”, vertijul crizei economice in context de pandemie ne poate tranti la pamant din nou. Este la fel de adevarat ca Guvernul PNL incearca sa ne traga tuturor presul de sub picioare si prezinta un plan de redresare economica care miroase de departe a hoit ingropat la vecini, sub pragul casei. Ba mai mult, fura cu nerusinare idei din planul nostru de guvernare si nici nu observa ca unele au fost deja puse in practica. Penibila si patetica in acelasi timp, aceasta manevra imi aminteste de povestea lacrimogena a fetitei din schita lui I.A. Bassarabescu, “Un om in toata firea”, fetita orfana de mama care isi lasa tatal sa copieze dupa ea la examen.

Ce nu intelege premierul actual este faptul ca nici noi, P.S.D., nu suntem ”fetita orfana”, nici el nu este autorul moral al unei lucrari fara prihana si care sa reziste testului de ”virgo intacta.” Laboratoarele partidului sau sunt asemenea svaiterului: au gauri si primesc inspiratia de oriunde se poate, chiar si de la vivat opozitia, pentru ca lenea si indolenta sunt vecine bune, indiferent de pretentiile snoabe ale unui partid aflat la putere conjunctural si nu prin vointa populara.

Ceea ce PNL a vrut sa celebreze la Clubul Diplomatic, pe pajistea care a gazduit de-a lungul vremii nunti, botezuri etc., drept triumf, progres, solutii ingenioase de redresare economica, nu este decat o trista comemorare a unei morti anuntate, a unui colaps economic pe care, chiar daca nu esti specialist in finante, il poti vedea cu ochiul liber. Si nu spun acest lucru cu bucurie in suflet, dimpotriva! Numai ca sa prezinti un cortegiu funerar drept o nunta, mi se pare de un grotesc inimaginabil, demn de regia lui Silviu Purcarete, cu filmul sau de debut: ”Undeva in Palilula”.

Planul de relansare economica nu rezista testului viabilitatii si sfideaza bunul simt si inteligenta nativa a romanului. Conceput ca o peltea universala de scheme elucubrante de subventii-ventuza tot din banii contribuabililor, pune zahar pe coliva cu promisiunea in care nu mai crede nici tusa Floarea de la tara, a investitiilor in prag de alegeri. Ca sa nu mai vorbim despre ideea fondului de investitii in sine, o ideea deloc noua, preluata cu pompa si morga de fals specialist in economie de premierul Orban. Peste 3000 de km de autostrada si drumuri expres in perioada 2020-2030 pe unde nenea Gelu va putea circula fermecat de frumusetile patriei cu bicicleta si pantalonii suflecati prinsi cu ac de siguranta sau cu Dacia Logan cumparata din pensia majorata cu doar 10%, in loc de 40% promisi, pentru ca ”nu sunt bani sufieicenti pentru alocatii si investitii!”

Domnule in negru, suntem satui de idei, de relansari, de tehnocrati care au trecut prin Capitala doar atat cat ”sa ne reformeze” cu idei de la Bruxelles economia noastra mai altfel si au mosit un fel de ”Asfalt tango” in regie de capitalism ”de cumetrie”.

Va asiguram, domnilor de la guvernare, ca motiunea de cenzura va asteapta dupa usa si nu isi va intarzia aparitia. Vom fi mai punctuali decat destinul, chiar daca suntem in sesiune extraordinara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *