Inalta tradare vizand Marea Neagra

Sorin Rosca STANESCU
Caracatita Arafat
2150

Dupa cum se stie, o fata relativ secreta a razboiului din Ucraina consta in tentativa autoritatilor americane de a inlocui pentru Europa de Vest gazele rusesti cu gazele lichefiate, pe care societatile din Statele Unite sunt gata sa le livreze catre UE. Aceste gaze lichefiate sunt insa sensibil mai scumpe decat gazele rusesti. Si nici nu pot fi livrate, pentru moment cel putin, intr-o cantitate suficient de mare.

Exista insa o solutie, ratata de Romania in 2016, pe vremea Guvernului Ciolos. Aceasta solutie era combinata cu o formula de export a energiei electrice. Proiectele au cazut. Sunt convins ca in urma unui act de tradare nationala.
In anul 2016, un grup de societati comerciale din Statele Unite, in baza unor documente cat se poate de oficiale, s-a angajat sa investeasca 1,2 miliarde de dolari in terminalul de gaze lichefiate de la Constanta. Fac precizarea ca o parte a infrastructurii exista inca de pe vremea lui Nicolae Ceausescu. Care era proiectul Statelor Unite?
Proiectul vizat de Statele Unite consta in aducerea vaselor cu gaze lichefiate din Georgia in Portul Constanta, in descarcarea acestora prin intermediul terminalului, in transformarea lor in gaze normale, care urmau sa fie transportate pe magistralele existente catre Germania de Vest. Beneficiile Romaniei ar fi fost uriase. Ca si beneficiile americanilor. Ca si beneficiile Uniunii Europene. In mod inexplicabil, Guvernul Ciolos a respins in ultimul moment aceasta investitie, in care statul roman nu baga niciun ban. Iar astazi, unul dintre motivele pentru care o criza energetica severa loveste continentul european, inclusiv Romania, este si inexistenta infrastructurii din portul Constanta, care ar fi trebuit sa fie de mult gata. Dar asta nu este totul.
Pentru ca tradarea sa fie inalta tradare, va trebui sa spunem cateva cuvinte si despre un al doilea proiect, ratat intentionat tot de catre Guvernul Ciolos, de asta data legat de energia electrica. In 2014, Romania producea mai multa energie electrica decat consuma. Turcia era un client potential. Dorea sa importe energie electrica in Romania in urmatorii 20 de ani. Numai ca energia electrica romaneasca trebuia scoasa din tara.
Bulgarii s-au lacomit. Si au pretins preturi excesiv de mari pentru transportarea energiei electrice romanesti pe retelele lor. Autoritatile din Turica au venit cu o alternativa. Prin intermediul a doua companii private. Acestea s-au oferit sa instaleze pe fundul Marii Negre cabluri care sa lege Romania de Turcia. Costul total al lucrarii era de un miliard de euro. Demararea lucrarilor presupunea in prealabil semnarea unui memorandum.
Acest memorandum a fost intocmit, dar nu a mai fost semnat niciodata de reprezentantii Guvernului de la Bucuresti. Exportul de energie electrica din Romania catre Turcia a intepenit in proiect. In aceste conditii, Erdogan a fost silit sa solicite nu numai gaze, ci si energie electrica de la Federatia Rusa. Vladimir Putin a fost de acord, dar a pus o conditie. Ca vasele americane care transporta gaz lichefiat din Georgia catre Uniunea Europeana sa fie taxate suplimentar. Motive care ar fi putut fi invocate existau de buna seama. Ceea ce s-a si intamplat.
Si astfel, in urma unei duble tradari a autoritatilor guvernamentale de la Bucuresti, noi am pierdut un contract exceptional, prin care puteam exporta energie electrica pe bani grei Turciei, am pierdut terminalul de la Constanta, iar Statele Unite si Uniunea Europeana au pierdut oportunitatea de a obtine gaze ieftine dintr-o alta sursa decat cea ruseasca.
Va avea curaj vreun procuror DNA sa cerceteze aceasta situatie?

sursa: corectnews.com

1 comentariu la “Inalta tradare vizand Marea Neagra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ultimele articole