AVIZ ROMANILOR CU RATE LA BANCI – CCR a dezvaluit de ce a desfiintat in unanimitate proiectul de lege PSD-Pro Romania privind suspendarea rambursarii creditelor

1323

Romanii care au rate la banci pot acum sa afle de ce Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat in unanimitate neconstitutional proiectul de lege elaborat de catre 173 de deputati si senatori ai PSD si ai Pro Romania privind suspendarea rambursarii creditelor.

Mai precis, proiectul prevede o pasuire de maximum 9 luni pentru plata ratelor catre banci.

CCR a publicat marti, 2 iunie 2020, Decizia nr. 155 din 6 mai 2020, prin care a desfiintat proiectul de lege amintit.

In esenta, Curtea arata ca proiectul introduce prevederi contradictorii fata de cele deja instituite de catre o norma legala existenta. Este vorba despre OUG nr. 37/2020 privind acordarea unor facilitati pentru creditele acordate de institutii de credit si institutii financiare nebancare anumitor categorii de debitori.

Principalele pasaje din decizia CCR:

64. Curtea retine ca, asa cum rezulta din titlul acesteia si din expunerea de motive, legea criticata are ca obiect de reglementare suspendarea temporara, pana la 9 luni, dar nu mai mult de 31 decembrie 2020, a obligatiei de plata a ratelor, a dobanzilor si a comisioanelor aferente imprumuturilor acordate debitorilor de catre creditori pana la data intrarii in vigoare a acesteia. In prezent, acelasi obiect de reglementare este avut in vedere prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 privind acordarea unor facilitati pentru creditele acordate de institutii de credit si institutii financiare nebancare anumitor categorii de debitori, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.261 din 30 martie 2020, si prin Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.37/2020, adoptata de Camera Deputatilor la data de 23 aprilie 2020, lege care formeaza obiectul sesizarii de neconstitutionalitate din Dosarul nr.532A/2020 aflat pe rolul Curtii Constitutionale.

65. Din analiza comparativa a actului normativ in vigoare in prezent – Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 – si a legii care constituie obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea retine urmatoarele asemanari de reglementare: obiectul de reglementare il constituie suspendarea obligatiei de plata a ratelor scadente, reprezentand rate de capital, dobanzi si comisioane, aferente imprumuturilor acordate debitorilor de catre creditori pana la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta/legii [art.2 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 si art.2 alin.(1) din legea criticata]; masura suspendarii obligatiei de plata se aplica, la cererea debitorului, pana la 9 luni, dar nu mai mult de 31 decembrie 2020 [art.2 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 si art.2 alin.(1) din legea criticata]; masura suspendarii obligatiei de plata se aplica atat pentru obligatiile izvorate din contractele de credit, cat si pentru cele izvorate din contractele de leasing [art.1 lit.b) si art.2 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 si art.1 lit.b) si art.2 alin.(2) din legea criticata]; referitor la continutul notiunii de debitor, desi legea criticata include, in mod expres, in aceasta notiune si asociatiile, fundatiile si „intreprinderile mici si mijlocii (,,IMM”), asa cum sunt definite in Legea nr.346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile si completarile ulterioare” [art.1 lit.b) din legea criticata], acestea nu constituie elemente de noutate fata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020, intrucat aceasta prevedea ca se includ in notiunea de debitor persoanele juridice, fara a distinge intre acestea [art.1 lit.b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020].

66. Cat priveste diferentele de reglementare dintre actul normativ in vigoare in prezent – Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 – si legea care constituie obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea observa ca acestea cuprind atat solutii legislative diferite referitoare la ipotezele si conditiile de acordare a masurii suspendarii obligatiei de plata, la regimul dobanzii, la instituirea unui mecanism de garantare de catre stat a platii dobanzii sau la suspendarea oricarei proceduri de executare silita, cat si solutii legislative diferite referitoare la conditiile formale de acordare a masurii suspendarii obligatiei de plata.

67. Astfel, cu privire la continutul notiunii de creditor, legea criticata include in aceasta notiune, in plus fata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020, si entitatile inregistrate care desfasoara activitatea de recuperare a creantelor [art.1 lit.a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 si art.1 lit.a) din legea criticata].

68. Referitor la conditiile de acordare a masurii suspendarii obligatiei de plata, art.2 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 prevede ca facilitatea poate fi acordata doar pentru creditele care nu inregistreaza restante la data de 16 martie 2020 (data instituirii starii de urgenta pe teritoriul Romaniei) sau, daca existau astfel de restante, acestea sa fi fost platite pana la data solicitarii suspendarii obligatiei de plata, pe cand art.3 alin.(2) din legea criticata prevede ca sunt eligibili debitorii „care nu inregistreaza intarzieri la plata, reprezentand principal si/sau dobanda, mai mari de 90 de zile, cu exceptia celor care se afla in procedura de executare silita, in procedura de dare in plata, de reorganizare judiciara sau in orice alte proceduri judiciare sau extrajudiciare care tind la suspendarea efectelor contractelor de credit”. Totodata, pentru debitorii persoane fizice, in timp ce art.2 alin.(6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 conditioneaza acordarea masurii de suspendare de afectarea directa sau indirecta a veniturilor lor de situatia grava generata de pandemia COVID-19, conform Normelor de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.37/2020 privind acordarea unor facilitati pentru creditele acordate de institutii de credit si institutii financiare nebancare anumitor categorii de debitori, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.270/2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.285 din 6 aprilie 2020, legea criticata nu prevede nicio astfel de conditionare. Ceilalti debitori, cu exceptia persoanelor fizice, trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii, potrivit art.6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020, pentru acordarea masurii de suspendare a obligatiei de plata: a) intrerup activitatea total sau partial ca efect al deciziilor emise de autoritatile publice competente potrivit legii, pe perioada starii de urgenta decretate, si detin certificatul de situatii de urgenta emis de Ministerul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri sau detin certificatul pentru situatii de urgenta emis de Ministerul Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri, prin care se constata, in baza declaratiilor pe propria raspundere a debitorilor, diminuarea veniturilor sau a incasarilor cu minimum 25% in luna martie 2020 prin raportare la media lunilor ianuarie si februarie 2020 sau intreruperea partiala sau totala a activitatii ca efect al deciziilor emise de autoritatile publice competente pe perioada starii de urgenta decretate; b) nu se afla in insolventa la data solicitarii suspendarii rambursarii creditului, conform informatiilor disponibile pe pagina web a Oficiului National al Registrului Comertului. Insa, potrivit art.4 alin.(1) din legea criticata, aceiasi debitori trebuie sa trimita bancilor o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte faptul ca veniturile sau incasarile s-au diminuat cu minimum 15% in luna in curs raportat la media celor doua luni anterioare.

69. Cu privire la regimul dobanzii, in timp ce art.4 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 instituie regula potrivit careia dobanda (datorata de debitori corespunzatoare sumelor scadente a caror plata este suspendata) se capitalizeaza la soldul creditului existent la finele perioadei de suspendare, iar capitalul astfel majorat se plateste esalonat pe durata ramasa pana la noua maturitate a creditelor, ulterior perioadei de suspendare [singura exceptie fiind prevazuta la art.4 alin.(2), potrivit caruia pentru creditele ipotecare contractate de persoane fizice dobanda aferenta perioadei de suspendare se calculeaza potrivit prevederilor contractului de credit si reprezinta o creanta distincta si independenta in raport cu celelalte obligatii izvorate din contractul de credit; la aceasta creanta dobanda este 0% si plata de catre debitor a acestei creante se va face esalonat, in 60 de rate lunare egale, incepand cu luna imediat urmatoare incheierii perioadei de amanare], art.2 alin.(3) din legea criticata instituie regula potrivit careia dobanda (datorata de debitori), precum si comisioanele aferente (corespunzatoare sumelor scadente a caror plata a fost suspendata) nu se capitalizeaza la soldul creditului existent, la finalul perioadei de suspendare.

70. Totodata, pentru creditele ipotecare contractate de persoane fizice, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 prevede in art.5 ca statul, prin Ministerul Finantelor Publice (MFP), garanteaza in procent de 100% plata dobanzii, iar, in acest scop, MFP este autorizat sa mandateze Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii (F.N.G.C.I.M.M.), in vederea emiterii de scrisori de garantie in numele si in contul statului in favoarea creditorilor, si ca acordarea si derularea garantiilor de stat se realizeaza pe baza unei conventii de garantare incheiate intre F.N.G.C.I.M.M. si creditori. In schimb, legea criticata nu prevede un astfel de mecanism.

71. O alta diferenta substantiala de reglementare reiese din continutul normativ al art.2 alin.(4) din legea criticata, potrivit caruia „Orice proceduri de executare silita, inclusiv urmarirea silita a bunurilor mobile, urmarirea silita imobiliara sau popririle de orice fel, incepute pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, intra sub incidenta moratoriului si se suspenda pana la 31 decembrie 2020”, pe cand Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 nu prevede o astfel de masura.

72. In ceea ce priveste conditiile formale de acordare a masurii suspendarii obligatiei de plata, Curtea retine ca legea criticata precizeaza expres ca aceasta masura se aplica fara costuri suplimentare [art.2 alin.(1) din legea criticata]. Cu privire la instituirea unui termen de depunere a solicitarii, art.3 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 precizeaza ca debitorii trimit creditorilor o solicitare, cel mai tarziu pana la 45 de zile de la intrarea in vigoare a acesteia, pe cand legea criticata nu prevede niciun termen pentru formularea solicitarilor de suspendare a obligatiilor de plata. Referitor la modalitatea de depunere a cererii, art.3 alin.(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 prevede posibilitatea formularii cererii de suspendare si prin telefon, situatie in care creditorul are obligatia inregistrarii convorbirii, legea neprevazand aceasta posibilitate. Referitor la termenul acordat creditorului pentru a raspunde la solicitarea debitorului, art.5 alin.(5) si art.16 alin.(5) din Normele de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.37/2020 prevad ca institutia creditoare analizeaza solicitarea formulata de debitor in termen de maximum 15 zile de la data primirii solicitarii. Cu privire la modalitatea de modificare a contractelor, art.5 alin.(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 prevede ca modificarea contractelor de credit potrivit prevederilor ordonantei de urgenta se produce prin efectul legii, fara incheierea de acte aditionale, iar in termen de 30 de zile de la primirea solicitarii, creditorul notifica debitorului clauzele contractuale modificate pentru implementarea prevederilor ordonantei de urgenta, pe cand legea nu contine nicio prevedere similara.

73. In concluzie, din aceasta analiza comparativa, Curtea constata ca legea criticata – avand acelasi obiect de reglementare ca al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.37/2020 care incepuse deja sa-si produca efectele la data adoptarii legii criticate – reglementeaza contradictoriu atat ipotezele si conditiile de acordare a suspendarii obligatiilor de plata, cat si efectele acestei suspendari, fara sa prevada vreo dispozitie privind solutionarea conflictului intre aceste acte normative, generand situatii de instabilitate si incoerenta legislativa, cu consecinte negative asupra aplicarii legii la cazurile concrete, din moment ce promoveaza solutii legislative necorelate cu legislatia in vigoare. Totodata, intrucat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.37/2020 a instituit un termen de depunere a solicitarilor de 45 de zile de la data intrarii ei in vigoare (termen care expira la data de 15 mai 2020) si a produs deja efecte de la intrarea sa in vigoare, iar legea nu contine nicio dispozitie cu privire la cererile deja solutionate sau in curs de solutionare, depuse in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.37/2020, o eventuala intrare in vigoare a legii criticate genereaza mai multe situatii de incoerenta legislativa, cu consecinte negative asupra securitatii juridice si asupra claritatii si previzibilitatii legii, consecinte ce vizeaza atat creditorii, cat si debitorii obligatiilor de plata.

74. Curtea retine ca situatia de incoerenta legislativa este cu atat mai evidenta cu cat, la data adoptarii legii care constituie obiect al controlului de constitutionalitate, se afla in procedura parlamentara Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.37/2020, ocazie cu care Parlamentul, in temeiul art.61 alin.(1) si art.115 alin.(7) din Constitutie, putea aduce modificari si completari acestei ordonante de urgenta a Guvernului, evident cu respectarea principiilor si dispozitiilor constitutionale.

75. Cu privire la existenta unor paralelisme de reglementare, in jurisprudenta sa, Curtea a stabilit prin Decizia nr.420 din 3 iulie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.883 din 1 noiembrie 2019, par.57, ca, potrivit art.13 lit.a), art.16 alin.(1) teza intai, art.36 alin.(1) si art.53 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, „Actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei, scop in care: a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelasi nivel, cu care se afla in conexiune”; „In procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai multe acte normative”; „Actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie”; „Dispozitiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisa a relatiilor sociale ce fac obiectul actului normativ”. Prin aceeasi decizie, par.59, Curtea a retinut ca, desi normele de tehnica legislativa nu au valoare constitutionala, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii ce respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesare. Totodata, s-a retinut ca trebuie avute in vedere si dispozitiile constitutionale ale art.142 alin.(1), potrivit carora „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”, si cele ale art.1 alin.(5) din Constitutie, potrivit carora, „in Romania, respectarea […] legilor este obligatorie”. Astfel, Curtea a constatat ca reglementarea criticata, prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa, determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii (a se vedea si Decizia nr.26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.116 din 15 februarie 2012, pct.III ).

76. Totodata, Curtea a subliniat, prin Decizia nr.139 din 13 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.336 din 3 mai 2019, par.85, ca principiul legalitatii, prevazut de dispozitiile art.1 alin.(5) din Constitutie, interpretat in coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art.1 alin.(3) din Constitutie, impune ca atat exigentele de ordin procedural, cat si cele de ordin substantial sa fie respectate in cadrul legiferarii. Curtea a statuat ca „regulile referitoare la fondul reglementarilor, procedurile de urmat, […] nu sunt insa scopuri in sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calitatii legii, o lege care sa slujeasca cetatenilor, iar nu sa creeze insecuritate juridica”

77. Aplicand aceste considerente de principiu ale Curtii Constitutionale la cauza de fata, Curtea constata ca Legea pentru suspendarea rambursarii creditelor nesocoteste, in ceea ce priveste obiectul de reglementare, cerintele obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, generand un paralelism legislativ, interzis de prevederile art.16 din Legea nr.24/2000, paralelism care determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate legislative. In consecinta, Legea pentru suspendarea rambursarii creditelor contravine exigentelor legiferarii in cadrul statului de drept si principiului securitatii raporturilor juridice, ceea ce determina incalcarea dispozitiilor art.1 alin.(3) si alin.(5) din Legea fundamentala.

* Cititi aici integral Decizia CCR nr. 155/2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *